Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 18 octombrie 2017

Guadalest 2

Apoi, am început să urcăm; la început o pantă lină, pînă la o ușă a altui muzeu, muzeu inființat în casa unei alte notabilități a acestui orășel, ceva nobil se pare, iar n-am fost atent la explicațiile dădacei și nu m-am mai obosit să întreb.

Aici, prețul excursiei a inclus și intrarea în această căsoaie, habar n-am pe cîte niveluri se întinde, dar știu că am amețit tot intrînd și ieșind  în și din camere de zi, dormitoare, bucătării, camere transformate în galerii de artă, cu picturi clasice dar și artă modernă, unele exponate permanent, altele numai vremelnic, etcetera, etcetera, ce-i prea mult e totuși prea mult pentru o singură zi.

Am ieșit la un moment dat pe o terasă, de unde am avut niște priveliști minunate în vale, unde un lac de acumulare asigură necesarul de apă însetatei provincii Valencia, unde nu prea plouă și n-am întrebat cum se descurcă valencienii cu apa că n-am prea văzut să facă economie la așa ceva. Gata? Încă nu! Ieșim din nou la lumină și reluăm urcușul treaptă cu treaptă către castelul de apărare din vîrful dealului. Priveliștea este magnifică și răsplătește pe deplin ascensiunea făcută, cred eu că am escaladat echivalentul a vreo 30 de etaje, sau cam așa ceva..

Ei da! Unde este viață este și loc de repaus și suspin, adică cimitirul orășelului, cocoțat după obiceiul maur, pe cea mai înaltă culme a localității.

Acum chiar că-i gata. Nu prea mai avem mare lucru de făcut pe aici, am trecut pe răbojul personal și această localitate, Guadalest pre numele său, unde nu prea cred că voi mai reveni vreodată. La punctul de întîlnire merge fiecare pe cont propriu și cum avem vreo 40 de minute la dispoziție, avem destulă vreme să zăbovim la o berică pe o terasă de unde avem priveliștea castelului de unde tocmai am coborît… Bună berea? Foarte bună 🙂 ! S-a încheiat ziua? Nuuuuuu! Mergem spre hotel dar mai întîi, vom vizita fugitiv, o altă localitate simpatică, un paradis pastoral, Altea.

Read Full Post »

Guadalest 1

Guadalest este o mică localitate populată cu vreo două sute (200) de locuitori (chiar mai puțin de atît) dar care atrage anual, mai ales în plin sezon, milioane de turiști. Atracțiile principale fiind cele șapte muzee printre care un muzeu al condimentelor!, care mai de care mai originale. Înainte de a vizita Guadalest, am făcut un scurt popas la un magazin din afara localității unde așa cum spune Olga, putem cumpăra suvenire muuuult mai ieftin. Așa o fi!

Noi am vizitat (contra plată) mai întîi, Museo de Miniatura MICROGIGANTE unde sunt expuse operele artistului Manuel Ussa. Greu de imaginat cum a realizat acesta, de exemplu, o biblie deschisă în secțiunea unui fir de păr, sau Cele trei Grații ale lui Rubens reproduse pe vîrful unei mine de creion, sau o furnicuță cîntînd la vioară, sau un autoportret sculptat pe un bob de grîu, sau o pictură de El Greco realizată pe un bob de orez, sau atîtea alte miniaturi microscopice care nu se pot vedea decît prin intermediul unor lupe extrem de puternice. E o experiență unică în viață să vezi astfel de minunății.

Abia aici am înțeles în sfârșit dimensiunea politicienilor noștri, comparând scena politicii cu Muzeul Microgigante din Guadalest ,
Valencia, Spania : fără excepție acești indivizi sunt ființe microscopice prezentate urieșesc prin intermediul mass media obedientă. Lupa folosită? Manipularea de tip picătura chinezească.

Nu prea mi-au reuși pozele…

Apoi am vizitat (tot contra plată) Museo de Antonio Marco. Se pare unic în lume, acest muzeu aflat într-o vilă cu parter și două etaje, etalează cîteva sute de scene din viața cotidiană a artistului și a familiei sale, realizate sub forma unor diorame în care păpușile reprezintă aievea pe artist, pe mama sa, pe soția sa, în interiorul unor camere sau ateliere. Toate miniaturile sunt realizate din materiale adecvate, respectiv paharele din sticlă, tacîmurile din oțel, pantofii din piele, hainele din stofe bumbac sau mătase, mobilierul din lemn, etc, etc, etc. Plus o uluitoare colecție de automobile, biciclete, arme albe sau arme de foc, toate realizate la dimensiuni de unu, doi, trei centimetri, rareori puțintel mai mult, deseori la dimensiuni milimetrice. În afară de scenele cotidiene, muzeul etalează inclusiv diorame din natură. N-am avut voie să fotografiem dar am cumpărat un CD (care nu știu de ce, refuză să ruleze pe vechitura mea de calculator)… În fine. Pentru o idee,

Read Full Post »