Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 21 octombrie 2017

 

După incursiunea de la Valencia, avem iar, zi de odihnă; de exemplu, eu. Sau, de hoinărit, așa cum am văzut că fac unii. Sau zi de shoping, cum face și Silvia, din nou 🙂 . Nici măcar nu vă mai spun ce bunătățuri a luat pentru acasă; papa bun de tot 🙂  .Dimineață am coborît la micul dejun per pedes că din cele șapte ascensoare, nu funcționează nici măcar unul. De ce? Mister… nu-i nimic, sportul face bine la sănătate 🙂 ; numai că, sper să nu se întreacă cu gluma și cînd va trebui să urcăm în cameră!

În timp ce noi ne delectam cu frumusețile Valenciei, în Barcelona, separatiștii care au organizat un referendum pare-se ilegal, s-au luat la bătaie cu polițiștii. Sau cu unioniștii. Sau toți cu toți, naiba să mai știe. Nu mă pricep și nu mă bag dar, nu cred că mișcările politice centrifugale pot să aducă ceva bun în Uniunea Europeană. Mi se pare că o uniune puternică ar reprezenta o forță de apărare mult mai eficientă în fața pericolului real de expansiune rusească. Mă rog, nu știu prea multă istorie, și nici la politică nu-s tocmai expert. Dar, mi-a devenit destul de limpede faptul că în lipsa unor lideri cu viziune și carismă lucrurile merg spre rău sau în cel mai bun caz, stagnează. Și stagnează sau merg mai prost pentru că trăim într-o adevărată dictatură a submediocrității gregare și agresive.

Revenind la Benidorm, Gran Hotel Bali. Așa cum am mai spus, hotelul este compus din două corpuri, unul ”mic” cu vreo 20 de etaje și corpul ”mare” cu 43 etaje locuibile plus două etaje pentru mecanismele de comandă a instalațiilor. Nu  prea știu ce se află la subsol în afară de unul dintre cele două restaurante unite printr-o scară interioară. Hotelul se pretinde a fi de patru stele, poate că așa e, poate că-i mai degrabă de trei dar, este funcțional are tot ce trebuie pentru un sejur plăcut, nenumărate posibilități de distracție, jocuri, piscine, cafenele, baruri, cofetării, etc, iar seara muzică de cafe-concert.

Vremea a fost permanent senină dar din ce în ce mai răcoroasă, mai ales noaptea… Mi se pare normal! Totuși este luna octombrie, și chiar la Mediterana fiind, se apropie iarna, nu vara. Am avut regim de all inclusive, trei mese pe zi iar cu excepția micului dejun (cam repetitiv) la prînz și la cină felurile de mîncare (cam 60-70 zilnic) au variat constant. Fructe din belșug, vreo zece sos-dresuri pe bază de ulei de măsline cu diverse ierburi sau alte ingrediente, sosuri diverse (de carne, de tomate, cu sau fără curry, etc, etc, etc) dulcețuri, patiserie, prăjiturele, sucuri naturale, de fapt, cam tot ce-ți poate dori inimioara; chiar și fructe de mare! și bineînțeles, pentru adepții lui Bacchus, o sticlă de vin alb roze sau roșu la două persoane, la prînz și la cină. Plus o sticlă de apă plată de un litru și jumătate. Dacă apa nebăută o poți lua în cameră (pentru ness de exemplu), vinul nebăut rămîne pe loc.. Și hoțomanii naibii, în zilele de picknick, ne-au ”făcut” de porția de vin 🙂 . Desigur, glumesc.

La capitolul deficiențe am de reproșat finisajele de mîntuială ale pereților exteriori și lipsa de personal. Niciodată camerele nu au fost dereticate înainte de ora 14/15. Tot la capitolul plus este de remarcat că observînd borcanul de ness din camera noastră, personalul ne-a adus un aparat de încălzit apa! Iar la baie, chiar dacă n-am consumat în întregime gelul șamponul și săpunul, au fost aduse altele și altele, probabil ca să ne tenteze să le luăm la plecare, mai știi? 🙂 . Cu recepția n-am avut treabă decît la sosire cînd am primit cartela și cînd am cumpărat șapte zile  de acces la internet care teoretic este gratuit, practic NU, și la plecare. Tot așa am pățit și în Andaluzia, deci, nimic nou sub soare… Una peste alta ne-am simțit destul de bine către foarte bine șiiii, cam asta a fost…

Ce ne-a impresionat mai mult și mai mult? Să le luăm pe rînd:

Biserica din Novelda cu uluitoarea sa orgă cu tuburi din marmură,

Ivan Larrea sculptorul muzician,muzeele din Guadalest,

lacul de acumulare din Guadalest,albul calm din stațiunea Altea,peisajul sub și supra marin de la Insula Benidorm,

imaginea de ansamblu a stațiunii Benidorm,

castelul Santa Barbara din Alicante,Grădina palmierilor din Elx (citește elche),

belvedere de zi și de noapte de pe terasa de la etajul 45 a hotelului Bali,piața din Alicante,

creațiile lui Callatrava,

catedralele din Alicante și din Valencia. Mi-a scăpat ceva? Atîta pagubă! 🙂

Read Full Post »

Unii au fost curioși să vadă ce oferă Muzeul Oceanografic, se pare că inclusiv un spectacol cu delfini, restul am (re)căzut în mintea copiilor și vrem musai o plimbărică prin vadul secat al rîului Turia unde sunt amenajați zece km liniari de parc pentru copii, dar și pentru adulți și pentru tineri, și pentru adolescenți șiiiiii, bineînțeleeees, pentru turiști…   🙂 . Mergem circa 30 de minute cu un tramcar, cinci euro de persoană, de la piscină pînă la Podul de flori și înapoi.

În timp ce mergem, o voce monotonă înregistrată ne explică ce vedem. Ce vedem vedem, ce auzim auzim, dar nu pricepem nimic din simpatica limbă valenciană 🙂 . Locul este populat cu vîrstnici și maturi care se pot desfăta cu ceva beuturici la terase, tinerii își aștern pături și se pupă de zor, copiii au locuri special amenajate pentru joacă de tot felul, toată lumea are de ce să fie mulțumită!

Arbori diverși ca ficuși, palmieri și alte alea dar nu știu să le spun pe nume oferă umbră plăcută, apoi fîntîni arteziene, flori, arbuști, ce mai, un paradis! Gata, am ajuns la Podul florilor și ne întoarcem.

Complexul de clădiri construit de Santiago Callatrava este compus în afară de Oceanografic, din Muzeul Științelor și Artelor, Hemisferic și încă o chestie dar nu mai știu care.

Pînă să intrăm o leacă în Muzeul Artelor și al Științelor, Olga ne face o uluitoare demonstrație de acustică: un perete al muzeului este arcuit pe interior, adică este concav (mi se pare); doi dintre noi stau la un capăt, iar alții doi stau la celălalt capăt, distanța fiind cred, aproape o sută de metri. Ce șoptesc unii la un capăt, aud perfect ceilalți de la celălalt capăt. Aud chiar și eu, deși sînt cam fudul de urechi 🙂 ! În muzeu mai căscăm ochii pe ici pe colo, mai facem ceva fotografii pe dinăuntru și pe dinafară,

dar, cam gata… vrem acasă… vine microbuzul cu restul găștii și zăvîrși cu Valencia… la drum spre Benidorm.

Read Full Post »

Înapoi la cele sfinte. Catedrala din Valencia se presupune că ar adăposti una din cele trei cupe din care a băut Iisus la Cina cea de taină. Este demonstrată vechimea de peste două mii de ani, se poate stabili cu exactitate că această cupă provine din Iudeea acelor timpuri, dar dpdv științific, nu se poate dovedi nimic. Nici nu trebuie să fie dovedit! Dacă credință nu e, nimic nu e! Deci, această cupă se presupune a fi Sfîntul Graal, despre care sunt totuși două legende. Una presupune că din această cupă a băut Iisus la Cina cea de taină, altă legendă spunînd că în această cupă s-a adunat sîngele lui Iisus după ce acesta a fost străpuns cu sulița de un soldat roman. Personal, consider amîndouă legendele, ca fiind pur și simplu, inventate.

Mergem mai departe. Totuși am notat cîte ceva dar, cam disparat. Am vizitat Capela Borgia și am aflat că Papa Borgia a fost originar din Valencia, că Sfîntul Francesco de Borgia a fost mîna dreaptă a regelui Carlos I, ni s-a adus aminte că Regii Catolici au fost înmormîntați în Capela din Granada (unde am fost și am văzut), apoi am privit excelentele tablouri pictate de Murillo și de Goya. Am mai vizitat Capela Francisco de Borja. Catedrala din Valencia a fost construită începînd cu secolul al XIII-lea și are mai multe stiluri arhitecturale, respectiv gotic (care semnifică figura lui Dumnezeu), stilul baroc (care semnifică bogăția), stilul  renascentist (care semnifică figura omului), fiecare stil fiind inspirat de moda epocii în care au fost edificate. Vitraliile din onix nu lasă să pătrundă razele ultraviolete (care încălzesc).  Aceste vitralii au simboluri care amintesc de toate cele trei religii monoteiste, iudaism, creștinism, islam. Cam atît pe aici… Ne reunim la punctul de întîlnire și valea către minunile lui Santiago Callatrava.

Deși ni s-a atras atenția că nu avem voie să fotografiem, dacă Silvia ca văzut că alții nu se sfiesc, nu s-a sfiit nici ea 🙂 Rezultatul? Nește poze clar/obscure de toată frumusețea 🙂 Iaca:

Ultimele imagini din Valencia în drum spre microbuzul cu care ne vom deplasa în centrul nou

🙂

Gata 🙂

Read Full Post »