Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 28 iulie 2019

Vremea trece repejor, ne reambarcăm pe nava Delta și la drum. Bon. Este vremea prînzului, știam de dimineață că vom avea ciorbă de văcuță, căpătăm smîntînă pentru dressing din belșug și deși nu prea mai beau spirtoase, dacă tot am amintit despre ele mai devreme, mă las în voia poftei și mă duc la bar. Ochesc o palinkă de Oaș, (am amintiri despre horinca de pe acele meleaguri) cer, gust, nu-i chiar ce știam eu că ar trebui să fie, dar ca aperitiv, merge. Vine ciorba, excepțională. Felul doi, friptură de porc cu sos de tomate plus alte ingrediente. Friptura merge, sosul este excepțional. Dar garnitura de orez este pur și simplu, irezistibilă. PAROL!

Mă uit pe vapor. Limbile s-au dezlegat, toată lumea vorbește dar nu se știe dacă mai ascultă cineva, 🙂  atmosferă destinsă. Cam asta a fost incursiunea noastră în Delta Dunării, nu cred că alta va mai fi. Am venit, am văzut, ne-am dumirit: potențial uriaș, rezultate mai puțin decît modeste. O dovedește faptul că azi complexul Cormoran era pustiu, că ospătarul se lăuda că mîine vor avea 40 de turiști. 40? Asta-i o glumă?

O mai dovedește și faptul că la Chilia nu te poți apropia din cauza mizeriei, o dovedește inclusiv faptul că din trei nave mari a cîte 80 de persoane nu mai funcționează decît una și aia pe sponci, cu 53 de turiști.

Acum, mergem la hotel. Aventura noastră s-a încheiat. A fost o experiență frumoasă, atent îndrumată de domnul profesor Paul Blidaru, despre care am numai vorbe bune de spus. Am văzut pe internet și păreri contrare nu mă interesează DELOC. Profesorul Blidaru este onest și dedicat. Și dacă are ceva scăpări, ne amintește cu discreție că pînă la urmă este și dumnealui doar un om, la fel ca și noi. Cu bune și cu rele, așa cum recunoaște chiar dumnealui. Respect domnului Blidaru, un venerabil profesor (de muzică) trecut de 73 de ani și care lucrează în turism de 50!

l-am întrebat pe Nicu, tînărul ospătar care a glumit că se scoală la 5 dimineța ca să ia apă din Dunăre pentru ciorba de pește, dacă vreodată cele trei nave ale companiei Delta funcționează simultan. Mi-a răspuns că da, mai ales duminica dar nu numai. Merge bine hotelul? Foarte bine. Dar complexul Cormoran de ce este așa de gol? Asta chiar nu știe. Mă opresc aici cu întrebările. Pare-se că și aici, OMERTA are legi care nu pot fi încălcate. Asta ai voie să spui, asta spui, ori asta nu știi, etc.

Este ora 16 și e clar că nu mai e mult pînă la hotel, e limpede că am terminat-o cu delta, este evident că după hoinăreala din Tulcea de azi, nu mai urmează decît plecarea de mîine către București.

Silvia se sorește pe punte, Robi moțăie lîngă mine în sala de mese, eu beau bericioaică și scriu aiureli 🙂

L-am întrebat pe Nicu dacă este mai bine pe vapor decît la restaurant.

– L-a fel.

Nu cred dar dacă asta a fost instruit să spună, asta spune.

Read Full Post »

Deci am mers de la Tulcea pînă aici vreo două ore, deși se preconizau patru. E limpede că domnul profesor Paul Blidaru precipită lucrurile ca să ajungem mai repede la Tulcea, ca să avem mai mult timp liber. Și bineface!

Pe drum n-am fi avut unde și de ce să ne oprim și pare-se că nici pe aici mare lucru nu prea este de făcut.  În afară de grupul sosit cu nava noastră, nu pare să mai fie nici țipenie. Complexul este format dintr-un hotel-bar și vreo 15-20 bungalouri (parter plus etaj) , un restaurant cu terasă și o piscină pricăjită pentru copii. Apa are 40-50 de centimetri adîncime, adică-i bună doar pentru copilași și eventual pentru rățuște 🙂

De la recepția hotelului se pot închiria bungalourile, sau șezlonguri și umbrele pentru piscină la prețul de fix 20 lei.

Eu n-am chef de colindat incinta cu capul descoperit (nu mi-am luat șepcuța ot Canada 🙂 ) și aștept răbdător pe terasă Tandemul plus restul de turiști debarcați de pe navă pentru aproximativ două ore. Cum spuneam, complexul este pustiu în toiul verii ori asta spune destul despre halul în care a decăzut turismul din România. De ce să te lași umilit acasă la tine cînd pe aceiași bani (sau mai puțini) poți fi tratat regește în alte țări din UE? La fel de frumoase dacă nu cumva chiar mai? Țări cu infrastructură funcțională unde este de neconceput ca un tren să circule cu 10-15-30 km/h? Țări unde șoselele străbat țara în mod logic și funcțional?

În ultimii 16 ani ne-am făcut toate vacanțele în străinezia și după această experiență tot acolo vom purcede.

Măcar cît s-o mai putea, că onor haita politică strîmbă din nas la regulile civilizate din UE și face absolut TOTUL ca să ne scoată de-acolo, bleah.

În fine. Revin la terasa restaurantului (uriaș și gol-goluț repet, în luna iulie!). De curiozitate, consult lista de bucate (noi vom prînzi pe vapor) . Bogată pe hîrtie, axată în special pe pește cum e și normal dar, nici preparatele din bucătăria internațională nu lipsesc. Dar. De ce este nevoie de precomandă de aproximativ o zi pentru unele preparate de pe listă? Presupun că din lipsă de turiști adică de comenzi, nu au semipreparate cum este aproape peste tot.

Gamă bogată de băuturi, în special alcool. Văd că apare și Aperol că tot îi face toată lumea o reclamă nebună 🙂 Habar n-am ce-i chestia asta deși este la modă așa că cer și eu ca să nu mor prost 🙂 Gust, bleah! Un soi de bitter sau fernet sau cam așa ceva, că n-am mai pus astfel de chestii pe limbă de cîteva zeci bune de ani. Pînă mai deunăzi, mă mai îndemnam la cîte o pălinkă zdravănă sau la cîte un wischi de soi. Dar acum, mă limitez la ceva vinișor și mai mult la bere. Nu-mi place aperol așa că, PAS 🙂 Tot mai bună este o Heineken draft, rece și gulerată. Ultimele imagini din Delta dunării:

Read Full Post »

Aveam tableta  setată pe alarmă la 6,45 dar la 6 fix m-am trezit și n-am mai putut să dorm. Nici Silvia. În timp ce ea își meșterește ness-ul matinal obligator, eu m-am băgat la duș. Baia este curată cu excepția căzii. Mă rog, pentru a face un duș este utilă.

Mic dejun îndestulător iar acum suntem deja ambarcați în așteptarea veșnicilor întîrziați despre care n-am nici cea mai mică idee de ce mama naibulii nu le ajunge timpul, NICIODATA.

Mă rog, astăzi avem program ceva mai lejer, adică vom termina hoinăreala pe la ora 18. Vom merge pe brațul Sf. Gheorghe pe traseul Nufărul, Iconii de sus, Bălteni, Uzlina, debarcare la complexul turistic Cormoran și retur.

L-am întrebat iar pe ospătar, dacă s-a trezit tot la ora 5 ca să ia apă din Dunăre pentru ciorba de pește. Hîtru, mi-a răspuns că s-a trezit la 6 că azi avem ciorbă de văcuță 🙂

Am pornit la drum. Vremea este frumoasă iar, chiar dacă la început a fost cam răcoroasă. Peisajul este diferit față de brațul Sulina unde a predominat stuful, și este asemănător cu brațul Chilia unde predomină copacii.

Am trecut pe lîngă hotel Mila 35 (pe stînga) și tot mergem. Am ajuns la o răspîntie: stînga Chilia, dreapta sf. Gheorghe care este cel mai lung dintre cele trei brațe/canale. Suntem în comnuna Nufărul, trecem pe lîngă insula Ostrov care dispare cînd Dunărea are nivelul mai crescut.

Lîngă un obiectiv militar secret (mbuahahahaha 🙂 ) este o casă pe apă, cum sunt cele de la Amsterdam. Iată și niște dealuri… Stînga Oltenii de jos, dreapta Oltenii de sus. Care va să zică, oltenii-s peste tot. Chiar și la izvorul Mureșului este un sat denumit Oltzem, nu mai vorbesc despre oltenii din Olt și iată că dăm peste olteni chiar și-n delta lipăvenilor 🙂

Se mai văd niște dealuri nu mai înalte de 120 metri poreclite nu se știe de ce, munți. Așa cum noi avem munții Măcin în Dobrogea au și italienii niște munți pitici la Taormina de exemplu, unde am fost și noi, și unde am tras o ceartă cu mafioții ca la Verdun! Mă puneau macaronarii naibii să plătesc masa de prînz de două ori. Atît m-am rățoit la ei, că pînă și ghidul local (șeful mafiei din restaurante) a spus scîrbit: vai, vai, adică pleacă pe limba lui, și auleo pre limba noastră 🙂 : iaca mi-am găsit nebunu 🙂

Pe nesimțite am ajuns la Mahmudia unde mai este activă o carieră de calcar. Ne-a explicat domnul Blidaru care-i tehnologia dar eu am reținut numai că respectivul calcar este îmbarcat în barje și cărat la Galați și chiar se exportă. În depărtare se văd eoliene, ca peste tot în Dobrogea.

Bon. Mult mai repede decît am chitit am ajuns la Uzlina respectiv la Complexul Cormoran.

Read Full Post »

Habar nu am de unde este măsurată această distanță și ce reprezintă că distanța pînă la Tulcea este de 53 de km. Este un sat de pescari lipoveni legat de restul uscatului numai pe apă. Am trecut de Mila 23 și nu știu pe unde ne aflăm că în sala de mese nu mai funcționează difuzorul – l-a oprit ospătarul ca să poată ațipi o leacă, fiind treaz de la ora 4!

Nu știu pe unde ne aflăm, dar cert este că am părăsit canalul principal și mergem pe un canal îngust unde vaporul abia încape. Malul este atît de aproape ca aș putea să rup ramuri din copaci. Nu mergem cu mai mult de 10 poate 12 km la oră pentru că adîncimea apei este de doar 2 poate 2 metri și jumătate și nu vrem să eșuăm aici…

Uite și o pereche de lebede cu puișori, uite și nuferi galbeni, uite și un nufăr alb cu două flori, uite stuf stuf stuf, uite și sălcii plîngătoare, uite iar stuf.

Uite și o răspîntie de drumuri pe ape, dar noi nu mergem nici la stînga nici înainte ci o luăm la dreapta pe alte canale înguste, iarăși stuf stuf stuf. Suntem în inima deltei! Și aici, apa este foarte puțin adîncă iar vaporul nu poate naviga dacă nu are minim un metru și jumătate pînă la fund.

Vremea iar s-a făcut frumoasă, cerul este parțial acoperit dar nu mai adie nici-o boare de vînt. Toată suflarea turistică s-a mutat pe puntea de sus și admiră extaziată peisajul: stuf, sălcii, uite și o lișiță neagră care a zbughit-o la secundă în stufăriș, pas de fotografiază ceva 😦

Am un clip dar nu mai știu pe unde l-am rătăcit…

S-a făcut ora 18, a venit vremea pentru o bericioaică Stella Artois, 10 lei 0330 ml. Rece și tare bunuță, mintenaș alunecă pe gît 🙂 Mintenaș!

Iată și canale mai înguste pe care abia ar încăpea o lotcă mică de pescar.

Cîrduri de pescăruși și de cormorani, stoluri de berze și de lebede brăzdează văzduhul într-o amplă mișcare atent rînduită de veacuri sau chiar de milenii întregi…

Alte și alte canale se deschid în toate părțile alcătuind un labirint din care n-ai cum să scapi dacă nu l-ai parcurs de nenumărate ori pînă îl înveți temeinic.

Iar s-a cam făcut răcoare. S-a întunecat de-a binelea iar bamporiul gîfîie din greu amonte dar, pe la ora 21 ajungem la hotel. Mergem direct la masă, mămăliguță cu smîntînă și cu două feluri de brînză, apoi cîte două bucățoaie de friptură de porc lîngă care se lăfăie o moviliță de cartofi la cuptor și castraveți acri. Foarte bune toate dar din nou, porțiile sunt uriașe și nimeni nu reușește să pape tot. Nici măcar Robert 🙂 După ce sorbim păhărelul de vin de Niculițel, astăzi ceva mai limpede și mai bun, nu mai așteptăm desertul și o întindem la somn. Dar mai înainte de somn nu putem sări peste tabietul de fiecare seară: sporovăim despre frumusețile zilei, descîntînd nește bere la cutie, Heineken pre numele său 🙂 Somn ușor!

Read Full Post »

Brațul Sulina. 3

Am revenit pe vapor și ne vom deplasa pe altă rută, respectiv după prînz vom intra pe Dunărea Veche (practic în inima deltei, Lebăda, Mila 23, Canalul Olcuța, Canalul Șontea, Lacurile Nebunu și Bălcănești, Canal 35.

Deocamdată așteptăm haleala că ni s-a făcut o foameeee, mamă mamă ce mai foame 🙂 A venit ciorba, tot de pește dar diferită față de aia de ieri. Diferită ca gust dar excepțional de bună. Să vie felul doi și vinuțul că apă minerală am primit deja 🙂

Domnul ghid ne arată un stîrc alb și precizează că nu este egretă, este STÎRC! Care va să zică am mai învățat ceva! 🙂

Față de ieri, astăzi sunt mai mulți turiști și a aterizat la masa noastră o turistă care vorbește cu Robert o limbă care seamănă cu engleza  binișor. Parcă eu i-am fost profesor 🙂

Cerul iar se întunecă și pare că stă să plouă dar nici că-mi pasă. Pînă la hotel nu mai cobor nicăieri, chit că avem în program să vizităm (ți-ne-ți-vă bine!): casa lui Patzaichin! Ce naiba să văd acolo? Hm???

A venit și felul doi. Tot pește. Șalău. Două bucăți generoase foarte bine făcute, se destramă la furculiță cu ușurință și se duc pe gît instantaneu. Garnitură din legume, respectiv morcov, fasole, dovlecei. Silvia opinează că aceste legume au fost fierte în ciorba de mai înainte, scurse și servite lîngă șalău. Opinez că are dreptate 🙂

Bon. Sînt ghiftuit și mai am o leacă de vin. Să-l termin și mai vedem noi ce va mai fi. Deocamdată este de bine. Robi mi-a cedat paharul său de vin pentru că nu le are deloc cu pileala, să-i țină bunul Dumniezo năravul 🙂

Ora 15,30 și mergem și tot mergem pe apa vălurită, străjuiți de un cer plumburiu. Frumos dar obositor. Am 68 de motive să nu mai fiu sprinten…

După ce terminăm azi mai avem o zi în deltă, o zi pe drum spre bucale și după alte trei zile de odihnă, Portugaliaaaaaaa 🙂

Pînă la urmă am aflat că doamna aceasta este franțuzoaică și cînd m-a întrebat dacă parlesc franceza m-a pus aghiuță să zic mda 🙂 Și s-a lansat franțuzoaica într-o tiradă, o la laaaaa, ce mai tiradă, de m-am înecat în vorbăria dumneaei. Numai că l-am trădat pe Robi că trăiește în Quebec deși el nu voia să recunoască neam că parlevuzește franse 🙂

Soarele ba intră în nori ba iese din nori, e limpede că vremea-i tare capricioasă aici. Catîrul tot catîr. Dacă vrea Robi să vorbească DOAR engleza, asta face. Ori vrea să exerseze, ori nu știu ce vrea. Culmea este că pricep mai bine engleza decît franceza, deși eu credeam că-i invers.

Deși suntem pe alt canal, pe alt traseu, totul în jur seamănă cu tot ce-am văzut pînă acum: apă, copaci, stuf, mai rar case. Din loc în loc cuiburi cu berze. Unde suntem? întreabă Robi. și cînd mă pregăteam să spun că nici ghidul nu mai știe, că trăgea vîrtos dintr-un pahar cu vin, îl auzim: Lebăda! 🙂

Deci, e vigilent!

Read Full Post »

Suntem în dreptul localității Sulina. Pe partea dreaptă sunt blocuri, hoteluri și biserica ortodoxă, despre care domnul Blidaru ne-a spus că seamănă cu biserica din Baden Baden, cam pe unde isvorăște Dunărea în Munții Pădurea Neagră, iar  pe stînga, cum este firesc, se văd ruinele unei uzine. De ce firesc? Pentru că actuala gașcă politică cocoțată la putere în romanica, distruge sistematic tot ce a fost cît de cît bun în țară, și împiedică prin toate mijloacele imaginabile  dezvoltarea cît de cît firească a țării, concomitent cu jefuirea sălbatică a tuturor bogățiilor țării. Limpede?

Biserica a scăpat în timpul WW II de un bombardament care viza depozitul de muniții al armatei germane și niște nave germane ancorate în port. Deși a scăpat în timpul războiului, timpul a tîrnosit-o zdravăn de este mare nevoie de reparații, care reparații cam întîrzie să se facă din lipsă acută de fonduri. S-a montat o schelă dar nu văd pe nimeni lucrînd…

Vedem primul far din Sulina, ridicat în 1802. Se văd rîndunici de mare. În depărtare este plaja din Sulina, iar un zid/dig/baraj lung cît o zi de post  separă apele mării de apa dulce a dunării, protejînd fauna și flora din ambele ape. Am amintiri din Malta, unde tot așa, o bombă de 500 de kg a lovit Co-catedrala dar, n-a explodat!

Am făcut un scurt clip în care am încercat să prind cele două părți ale digului care separă apa de Dunăre mai limpede, de apa mării mai întunecată.

Noul far a fost construit în 1980 dar probabil nu peste prea multă vreme va trebui construit un nou far, țărmul avansînd serios în mare din cauza aluviunilor.

Se vede în depărtare o epavă care zace aici de mai bine de zece ani și aud că s-ar putea vedea chiar și Insula șerpilor. Așa să fie oare? Că domnul Paul Blidaru este cam hîtru, am stabilit deja. Chiar acum ne spune că nu toți turiștii pot să treacă de Sulina  și să ajungă pînă la mare că nu este voie daaaaar, minune! Noi suntem norocoși că domnia sa are ceva legături suspuse pe la Doamne Doamne și vom ajunge pînă aproape de far 🙂

Se vede apa din canal care se revarsă spre mare, lucru care reconfirmă faptul că nivelul dunării este ridicat.

Acum am făcut volta și ne îndreptăm spre oraș, unde vom debarca. Aici am vizitat Biserica Ortodoxă a Sfinților Nicolae și Alexandru la a carei construcție au colaborat doi greci (?) un rege și un președinte. Cei doi greci s-au pierdut în meandrele memoriei mele dar țin minte că a fost vorba despre Regele Carol I și despre Gh. Gh. Dej.

(mai multe date AICI )

Este cea mai estică biserică din România și construcția sa s-a întins pe parcursul a șase decenii. Gurile rele spun că și restaurarea va dura cam tot atît, dacă nu cumva chiar mai mult, pentru că nu se găsesc bani pentru culte și pentru cultură, pentru că așa cum bine se știe banii se folosesc cu preponderență în pensii nesimțite/speciale și pentru fondurile de partid/e. Atît de scîrbă îmi e, că mai bine mă opresc aici.

Biserica este foarte frumoasă și bogat împodobită atît la interior cît și la exterior. Cu un zîmbet amar parohul ne-a povestit că după ce s-au găsit infiltrații într-unul dintre ziduri, a descoperit o gaură uriașă în acoperiș, acesta fiind confecționat din cupru… Ne-a mai povestit părintele multe, istorie, povești, legende, cam o jumătate de oră dar nu mai amintesc decît două povești: una se referă la o rusoaică și un italian pe care nici biserica rusă nici biserica catolică nu au vrut să-i unească dar au găsit împlinirea iubirii lor, aici; a două poveste se referă la un pictor de icoane care a fost amenințat de securiști că-i vor zdrobi mîinile. Speriat, acesta a refuzat să picteze Icoana Maicii Domnul dar, după ce aceasta i s-a arătat în vis a consimțit să o picteze, icoana devenind făcătoare minuni fiind bineînțeles cea mai frumoasă din acest frumos lăcaș de cult.

Am părăsit cu regret biserica și ne-am îndreptat către un părculeț dedicat unui celebru dirijor român, George Georgescu. – Mai mare decît Celibidache? – Cam de același calibru, mi-a răspuns domnul Blidaru, vizibil surprins de întrebarea mea (sper că nu și iritat).

În ultimii 12 ani, Sulina a pierdut foarte mulți cetățeni, de la 4500 la 3800 în prezent. Unii au plecat către mare unde este cimitirul, ceilalți au ales să emigreze. No coment. Personal, am avut parte de o surpriză plăcută; am vrut să cumpăr niște pixuri cu pastă și la un chioșc unde am întrebat, o doamnă cumsecade mi-a spus că nu are de vînzare dar mi-a făcut cadou un pix de-al domniei sale! Mulțumesc frumos dragă doamnă, la revedere (oare?) Sulina!

Read Full Post »