Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 30 iulie 2019

Citez din cartea amintită deunăzi. ”In interior se gaseste o colectie de mozaic modern ce imbraca Sala Arabes, Capela si Sala Sereias. Se mai poate vedea Sala Brasoes care este la fel decorata. Sala Cisnes, cu magnifice rame in tavan, Salad as Pegas (certurilor), in care tavanul a fost pictat cu pasari ce tin in ciocul lor flori de trandafiri, impreuna cu cuvintele ”pentru bine”. Se spune ca regele D. Joao I a pronuntat aceste cuvinte cand a  fost surprins sarutand domnisoara de onoare, astfel a comandat pictarea acestei scene.”

De fapt, acest rege era un exemplu de fustangiu, zeci dacă nu sute de domnișoare 🙂 roiau în palatal regal.

Deci palatal este un exemplu de artă arhitecturală portugheză. Din nou am ascultat explicațiile în căști ca să nu deranjăm alți vizitatori. Istorie, legende, povești de alcov, prea mult și prea repede ca să pot nota. Impresia generală este de măreție, pentru că Portugalia chiar are o istorie zbuciumată, dar ASUMATĂ cu bune  dar și cu rele! Tot ansamblul se restaurează atent, chiar doamna Ioana ne mărturisește că vizităm o încăpere (ocupată de ultima regină înainte de a fi detronată și trimisă în exil) la care ea nu a mai avut acces niciodată!

Se cam sfîrșește și vizita aceasta, ieșim pe străzile orășelului, avem ceva timp liber pe cont propriu, am mai spus, Tandemul a plecat după tîrguieli, vin, conservăraie, magneți, alte fleacuri, treaba lor 🙂

Eu am găsit o piatră mare pe marginea drumului și mai fac fotografii

Vremea iar s-a cam mohorît și simt că mă paște o răceală, aceeași care mi-a dat tîrcoale și la Chilia, probabil. Suflu nasul și fac hapciu hapciu! 🙂

A întrebat-o Robert pe Ioana de unde este. Get beget bucureșteană, deci gitană, dar a trăit vreo șase ani în Ardeal. De aici accentul… Și vocabula MNO repetată nu prea des, dar orișicît 🙂 Cum am mai spus, exotică. Bun așa! Dar competentă și de comitet.

Read Full Post »

Am dormit excelent și m-am trezit cu zece minute înainte să sune alarma. Intru pe fluxul de știri, nimic nou sub soarele din romanica, mizerie dîmbovițicană. Ceasul arată 7,35 și alarma nu pornește ??? Și brusc mă bufnește rîsul 🙂 Telefonul meu meu antic și fără internet (mă mulțumesc cu tableta) arată ora din Ro, care va să zică aici nu-i decît ora 5,35. dau să mă bag înapoi în pat, degeaba. Odată trezit nu mai adorm nicidecum. Reiau cititul pe tabletă, un excelent interviu acordat Newsweek de eminentul om de cultură Andrei Cornea, care pune diagnosticul exact pe actuala situație politică din Ro: lichelism, hoție și tupeism fără margini. De cumpărat cartea domniei sale Amintiri din epoca lui bibi. O post utopie, unde bibi este Big Brother.

Am citit mai multe cărți ale acestui autor, și am fost încîntat fără excepție de conținutul parte filosofic, parte teologic, domenii unde excelează, la fel și în domeniul lingvistic.

Mergem la micul dejun apoi, valea. Apropo de vremea schimbătoare de pe aici: am scos din valiză atît șapca contra insolației (căpătată la Ottawa dar și geaca mea subțire contra ploaie și vînt) 🙂

Din Lisabona am pornit-o spre port. Zona este deluroasă, peisaj superb, autostrada foarte bună și nu foarte aglomerată. Ioana vorbește fără oprire, asta e, mă voi documenta din cartea Portugalia, despre care am mai amintit. Nesperat de bună infrastructura, nenumărate pasaje supra traversează șoseaua, nici pomeneală de intersecții. Multe multinaționale își etalează  reprezentanțele pe marginea autostrăzii. Din cîte am auzit (și văd aici) Portugalia este formată din mici comunități, adică orășele nu metropole.

Am ajuns la Sintra. Citez din cartea menționată cu ortografie cu tot 🙂

”Este situata la culmile nordice ale Serrei de Sintra, intre inaltimi, paduri si isvoare. Orasul este linistit plin de verdeata, fiind un loc de retragere al monarhilor portughezi si au adapostit figure mai importante ale artei si literaturii nationale, ca Luis de Camoes, Gil Vicente sau Joao de Barros. Orasul cand te plimbi pe strazile centrului iti da senzatia ca esti intr-un oras al artistilor prin cantitatea magazinelor de artizanat si al antichitatilor ce se gasesc la fiecare pas. Locul Vila Velha de Sintra este declarat Patrimoniu al Umanitatii de catre UNESCO in 1955. (…) constructia acestuia s-a facut in timpul regelui D. Joao I la inceputul secolului XV cand s-a ridicat o parte din constructie, printre care si bucataria, ce inca mai conserva unele obiecte veichi cu care se pregateau balurile regesti; a doua faza la inceputul secolului XVI, pe timpul regelui D. Manuel I care a marit constructia palatului.”

Bon. Am mai aflat că palatul încă mai este închiriat pentru diverse ocazii, iar bucătăria este funcțională inclusiv cu vechile recipiente! Aici am făcut grămadă de poze, atît înainte de a intra în palat, in interior dar și după ce-am ieșit din el, iar Tandemul a pornit vitejește la cumpărături 🙂

 

 

Read Full Post »

trecînd prin mai multe străduțe și străzi sau bulevarde. Am trecut prin mai multe piețe importante ale orașului, comod așezați în autocar. Suntem obosiți și cam lihniți. Am să citez iar, din cartea Portugalia cumpărată de la Mănăstirea Batalha, o nouă ediție într-o simpatică tentativă de limbă română 🙂 Citez exact, inclusiv ortografia originală, un paragraf despre oraș.

”Lisabona este unul dintre cele mai frumoase din Europa, fiind un port transoceanic printre primele locuri. Se intinde de-a lungul partii nordice, la gura raului Tejo, cuprinzand sapte podisuri – dintre care se evidentiaza Monsanto, cu 226 metri de altitudine. A fost o veiche colonie feniciana, dar si capitala romana a Lucitâniei, numita Felicitas Julia, nume pus in amintirea lui Julio Cesar. Orasul a fost invadat de catre barbari, iar in secolul V a fost o puternica piata pentro vizigoti. Cucerita de catre arabi in 714, in secolul XII a fost castigate de regale D. Afonso I. In anul 1225, a fost aleasa capitala a regatului, inainte fiind capitala Coimbra. Secolele XV si XVI au marcat apogeul orasului, fiind cunoscuta ca ”regina a Tejului” constituind punctul de incepere in descoperiri si in cuceririle vremii, indreptandu-se spre Africa si in lumea intreaga. In ziua de 1 noiembrie 1755, un cutremur, o inundatie si un incendiu au distrus complet orasul. Lucrarile de constructie au inceput de la un proiect facut de celebrul Marques de Pobal, extinzandu-se pe toata durata secolului. La 25 aprilie 1974, Fortele Armatei comandate de generalul Spinola deruteaza regimul totalitar avand loc cunoscuta ”revolutia dos cravos”. Dupa impulsul provocat de Expunerile Universale, din 1998 orasul traieste un nou moment de crestere economica  si culturala.” Limpede nu? J Aceste  lucruri ni le spusese și Ioana, mult mai elaborat dar, pas de notează, am mai spus de ce. Nu știu de ce n-am făcut ceva poze; am oprit pentru masă, o oră, Ioana ne arată mai multe restaurante și-l alegem pe cel recomandat de ea. Plîngeam după soare. Iată a venit și acum nu știm pe unde să mai căutăm ceva umbră că ardeeeeee 🙂

Am intrat. Mic, plin și înghesuit, 5 ospătari abia abia făceau față împreună cu doi barmani bine instruiți și știutori că timpul este la mare preț. A comandat Robi trei farfurii cu pește (cod alb), porții duble cu garnitură de orez și salată verde + roșii + morcovi + măsline, 8,90 euro porția, două beri a cîte 4,20 (bleah, bere la pește). Foarte mult, foarte bun și foarte ieftin, cred.

Ne-am grăbit de pomană, autocarul a pățit habar n-am ce, și pînă au transferat bagajele într-altul, am stat de pomană la umbra copacilor pe un bulevard. Am ajuns la hotel. Ioana ne arată de unde putem cumpăra cîte ceva de la un Mall, apă mîncare bere și alte mistere. Facem ședință pentru excursiile opționale neincluse în prețul inițial (880 de persoană), astea mai fac încă fix 495 de euroaice, dar face 🙂

Eu nu mai plec nicăieri, face Tandemul tot ce este necesar. Hotelul nu este prea mare, mic și cochet, aproape de centru, e bine pentru cei care stau pe loc aici, adică nu merg la excursiile opționale, și habar n-au ce pierd.

Camera foarte curată, tv, frigider, dulap cu seif 🙂 pat dublu, canapea, masă cu veioză și un scaun, perfect. Nu știu cum să închid aerul condiționat, asta e, cînd va veni Robi. Na drăcie! Cînd am pornit teveul mi-a dat binețe J

A venit tandemul victorios: au găsit și bere și mergem și în toate cele trei excursii opționale. Suntem invitați la o seară de Fado dar nu, eu chiar NU am chef de lamentații portugheze de extracție arăbească!

Bon. A rezolvat Robi aerul condiționat și mi-a aprins veioza superfuturistă căreia eu nu aflat misterul… Acum el s-a retras la el în cameră iar noi sporovăim și bericim. Mine programul este mai lejer, mergem la Sintra, fosta reședință regală și nu numai. Deocamdată noapte bună!

Read Full Post »

”Este o lucrare in stil manuelino, reprezentand simbolul orasului. Construita la comanda regelui D. Manuel, se ridica in mijlocul raului Tejo in 1515 si 1521 , dupa un desen al lui Francisco de Erruda. Structura construcției este romano-gotica dar are multe ornamente ce copie formele arabe, lasand un aspect exotic si atragator. Forma hexagonala mare si impunatoare la varf prezinta deschideri groase si turnuri micute cu terase si ferestre manueline. La etajul trei se gaseste o eleganta galerie renascentista, cu rolul de a controla navigarea de-a lungul raului Tejo, iesirile si intrarile in oras.”

Am citat EXACT! inclusiv ortografia, dintr-o lucrare cumpărată din Portugalia, la Mănăstirea Batalha. Asta ca să suplinesc oarecum, informațiile pe care nu le-am putut nota din tolocăneala ultra rapidă a doamnei Ioana, creola noastră dragă 🙂

Pe scurt, după ce ne-am dedulcit la vestitele Pasteis de Belem, am mers  o leacă prin oraș și am ajuns la malul rîului Tejo, unde am primit o pauză pentru toate cele inclusiv vizitarea turnului, de fix 15 minute. ÎNTREGI 🙂 Nu m-am obosit să mai cobor din autocar, am făcut ceva poze. De unde a fost parcat autocarul pînă la turn este o distanță mică, frumos acoperită de un parc în care lumea foiește fără griji. În depărtare se vede Atlanticul și chiar suntem lîngă un port. Mai avem o oră de hoinărit pînă la cazare. Ne-a spus Ioana că în Portugalia, mîncarea este foarte bună așa că doamnele care țin dietă, sunt în pericol 🙂 Și că cea mai bună cafea din lume este evident aici, pentru că este adusă din fostele colonii. Putem cumpăra și pentru acasă, boabe sau rîșnit. Sigur că putem! 🙂

Față în față cu Mănăstirea Dos Ieronimos se află un monument dedicat descoperirilor maritime care au adus mândrie și faimă Portugaliei. Acesta a fost ridicat în 1960, citez din cartea mai sus menționată, ”in comemorarea a 500 de aniversari de la moartea copilului D. Henrique o Navegante”. A-ți înțeles ceva? Nici eu 🙂 Dar este un monument frumos, care conține și o hartă a lumii unde sunt marcate  fostele colonii, cu anul cuceririi lor.

Și ne mai spune ioana ceva foarte adevărat: turiștii de meserie vin în Portugalia abia după ce nu prea mai au ce vedea în Europa daaaar, odată ajunși aici se întreabă de ce naibii n-au venit aici și pînă acum!

Așa și cu Malta. Și cu Croația. Sau Muntenegru. ETC! Toată suflarea vrea la Paris (unde am fost) sau la Big Ben (unde n-am ajuns… încă 🙂 )

Da. Locuri și clădiri minunate. Dar. Că există și un dar/însă: gunoi peste tot. Mizerie. Munți de chiștoace peste munți de chiștoace. Păcat!

Am lăsat autocarul să se mai odihnească nițel 🙂 și am început o escaladă ușoară să mai vedem o Catedrală, nu mai știu cum se numește. Am urcat cîțiva pași și m-am oprit. După ce mi-am tras sufletul am urcat pînă la un platou unde Ioana povestește și toooot povestește. Tandemul a aflat că în apropiere se află și o capelă dedicată sfîntului Anton din Padova (unde am fost) și s-a topit în acea direcție. Eu m-am oprit la o terasă umbrită cumsecade de niște copaci falnici și m-am închinat unui sfînt pahar de bere,  bună, rece și gulerată 🙂

 

Read Full Post »

S-a pus creola pe tolocănit. Mămicăăăăăă 🙂 Imposibil de notat un cuvințel 🙂 Nici măcar nu aud mai mult de trei din patru cuvinte. Cu chiu cu vai pricep că ne dă sfaturi; să ne păzim bunurile și mai ales banii, că așa este vremea pe aici din cauză de ocean, că acest cartier, Belem, este denumit astfel, după Bethleem.

Stai așa că ăsta nu mai este sfat, creola a intrat în pîinea sa de ghid. Așa și e: autocarul trage într-o parcare și vizităm Mănăstirea Dos Ieronimos, unul dintre cele mai importante monumente ale orașului Lisabona, construcție realizată în 1502 de regale D. Manuel. Această frumoasă construcție în stil gotic a fost reconstruită după cutremurul din 1755, cutremur care practic, a distrus întreaga Lisabonă. Doar o mică parte a fațadei și o cruce mare din interior mai sunt originale, în stil gotic, reconstrucția fiind realizată în stil baroc. N-am prea multe poze de aici pentru că este cam întuneric și știu că pozele sunt neclare…

În interior sunt multe morminte ale familiei regale și mormîntul lui Vasco da Gama. Ioana turuie la foc automat și îndelungat 🙂 tot felul de date istorice, despre tot felul de personaje, tot felul de povești inclusive de alcov dar, dacă n-ai reportofon sau nu ești  stenograf n-ai cum să notezi ceva iar memoria…

Auzim aceste explicații prin intermediul unor dispozitive, ca să nu perturbăm activitatea altor nenumărate grupuri de turiști care au împînzit Catedrala. Uneori, ghida locală, Paula Marquez îi spune ghidei noastre cîte ceva în engleză, iar Ioana traduce. Ioana are un ușor accent, dar încă nu-s lămurit ce-i cu ea. Cert este că în afară de faptul că are o afinitate pentru culoarea neagă, este lungă și subțire de parcă ar fi Tudorița cea din cîntec 🙂 ”cine te-a făcut pe tine, Tudorițo nene, așa naltă și subțireeeee Ionițo neneeee” 🙂

Plin orașul de monumente impresionante, am făcut ceva poze, văd eu acasă care-s bune și care nu. Sunt și case vechi dar și multe foarte noi și falnice, este loc pentru toată lumea, și mai bogați și mai puțin bogați. Înainte de a ajunge aici, am auzit că nici în Portugalia corupția n-ar fi tocmai o necunoscută. Așa și? Ce treabă avem noi cu chestia asta? Nexam! Am venit aici cu două obiective precise, respectiv Fatima (ceva mai cunoscută) și Mănăstirea Alcobaca despre care am luat cunoștință din splendida carte a lui Radu Paraschivescu, Cu inima smulsă din piept. Plus, ce-o mai pica 🙂

După mănăstire am fost îndrumați către o patiserie care se laudă cu niște produse făcute după o rețetă originală din 1837! Produsele se numesc Pasteis, sunt găsibile pe întreg teritoriul Portugaliei daaaaar, cele mai bune sunt evident, CELE DE AICI J Reclama, sufletul comerțului, cum altfel? Cert este că în permanență este coadă la Pasteis de Belem, stă și Tandemul ca să vadă ce și cum este cu Pasteis, sunt bune, nimic de zis!

Mai multe date și imagini AICI

Read Full Post »