Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘politic’ Category

de la Helsinki a creat un uragan de reacții isterice, de tînguieli lugubre din partea presei occidentale și a stîngii americane. “Trădare”, au țipat democrații, “cel mai rușinos moment al istoriei americane”, a susținut într-un comunicat de presă John McCain (care în treacăt fie spus, nu a mai călcat în Congres de aproape un an și despre care nu știe nimeni dacă mai este în viață sau nu), “nu ne mai putem baza pe SUA,” s-a tînguit lugubru ministrul de externe al Germaniei, țara care deși zbiară împotriva agresiunilor Rusești și cere sancțiuni ferme împotriva Moscovei, se repede să semneze contracte de miliarde de euro cu aceeași țară.

În această cacofonie a ultragiului, nu a înțeles nimeni ce s-a discutat la Helsinki și dacă cei doi lideri au ajuns la vreun accord. Din puținele informații apărute, și din presa care nu s-a inflamat pe marginea subiectului “amestecului Rusiei în alegerile din 2016” a reieșit că Trump și Putin nu au căzut de acord asupra nici-unui subiect de importanță strategică. SUA nu a dat Rusiei mînă liberă în Europa de Est, așa cum se vehiculează în România, și nici nu a decis să se retragă din NATO, așa cum vor diverși comentatori să lase oamenii să înțeleagă. În spețele delicate Ucraina, Georgia și Siria, cele doua state au rămas pe aceleași poziții ca și înaintea summitului. Asta nu înseamnă că statele europene nu trebuie să-și mărească contribuția la bugetul NATO și să lase în continuare SUA să achite nota de plată în timp ce oficialii europeni care astăzi zbiară ca arși, cereau nu de mult înființarea unei armate europene care să rivalizeze NATO. Armata pentru care probabil tot SUA ar trebui să asigure fondurile pentru că este datoria SUA să apere democrația europeană.

Subiectul care a inflamat presa și stînga internațională a fost remarca lui Donald Trump privind amestecul și influența Rusiei în alegerile din 2016, spargerea serverelor DNC (Democrat National Committee) de către presupuși agenți ruși și publicarea emailurilor interne de către Wikileaks. Donald Trump are tot dreptul să fie sceptic în privința interferenței Moscovei în această afacere. În primul rînd, așa cum a spus președintele American, ca principal evident atacului informatic, serverul DNC, nu a fost nici-o dată examinat de către divizia specializată a FBI. Acesta este un adevăr care nu poate fi tăgăduit. A declarant acest lucru sub jurămînt James Comey, fostul director al FBI, în timpul audierilor din Congres din vara anului trecut. Întrebat în 20 iulie 2017 dacă FBI-ul a avut acces la respectivul server, James Comey a răspuns că nu, și a explicat că doar au primit informațiile venite din partea unei firme particulare angajate de către DNC, Crowdstrike. Aceasta este “dovada” intervenției rusești, a atacului cybernetic care a ‘săpat la temelia democrației” americane. Nici o altă agenție de informații americane nu a avut acces la această probă esențială, în primul rînd pentru că legea le interzice acest fapt. Vorbim apoi despre o organizatie, FBI, care are propriile probleme interne. Se știe că oamenii din subordinea lui James Comey, Andrew McCabe, Peter Strozock, și Linda Page iși trimiteau mesaje în care aranjau întîlniri în care să analizeze metode prin care să-l impiedice pe candidatul Trump să cîștige alegerile, cum urmau să discute în privat cu un judecator care a aprobat urmărirea informatică a aceluiași candidat. Se mai știe, dar asta nu s-a publicat niciodată în România, că Andrew McCabe, directorul adjunct al FBI, a mințit sub jurămînt atunci cînd nu a recunoscut în fața judecătorului că dosarul Moscovit (cel al prostituatelor și a urinei care s-a dovedit între timp a fi un fals) era opera unei firme de PR angajată de candidatul Hillary Clinton.

Aș putea continua pe această linie. Dar nu o voi face. Voi pune în schimb o întrebare celor care astăzi vorbesc despre “trădarea Americană”. Cum ar trebui să răspundă SUA acestor acuzații de interferență ale Moscovei? Vreau un răspuns concret, și le amintesc celor dornici să-și încerce talentul strategic, că administrația Trump a aprobat cele mai aspre sancțiuni economice împotriva aliaților lui Putin. Deci, ce ar trebui să facă Donald Trump?

Clemy Bebb

Reclame

Read Full Post »

Miting pro dragnea și pro psd + alde.

https://recorder.ro/miting-psd/

esența acestui miting este CLAR exprimată începînd cu minutul 8,58: ”să nu mai iasă pentru justiție. justiția a făcut praf România. ai înțeles?”

 

Read Full Post »

Șocul Ierusalim

Mutarea ambasadei SUA la Ierusalim și faptul ca guvernul României s-a opus condamnării acestui gest politic de către UE nu face decît să accentueze faptul că dpdv politic SUA și UE se îndepărtează una de cealaltă cu fiecare zi ce trece. Dar ptr a întelege cauzele acestui schism trebuie să înțelegem rațiunile ptr care a fost fondată Uniunea Europeană.

Uniunea Europeană este rodul ideilor politice post 1989, cînd odată cu prăbușirea URSS, în vestul Europei au început să devină evidente ideile care urmăreau crearea unor State Unite Europene, o entitate economică și politică care să poată concura de la egal la egal cu SUA. Firește, aceste idei nu au fost niciodată dezbătute în România. Și asta ptr că anii 90 puneau românii față în față cu alte probleme ca mineriadele, tranziția de la un sistem economic la altul, corupția, etc. România a avut de recuperat un decalaj de cel puțin 25 de ani în termen de gîndire politică, și astfel, România a aderat la UE nu ptr că înțelegea pe deplin proiectul UE ci ptr că oamenii au văzut în acest demers un pas înainte către normalitate economică, politică și judiciară.

Această schismă politică între UE și SUA s-a accentuat în ultimii 10-15 ani. Alegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA nu a făcut decît să exacerbeze aceste tensiuni déjà vizibile. Firește, în România la fel ca acum 20 de ani, nimeni nu a observat schimbările politice din America și Europa, și aproape nimeni nu vrea să înțeleagă că trăim o schimbare de paradigmă. Naționalismul reînvie iar instituțiile surpra-statale de genul UE și-au atins maximul de competență și de importanță.

Așa se face că mutarea ambasadei americane la Ierusalim a fost un șoc ptr toată lumea. Faptul că un președinte American a avut curajul să respecte promisiunea electorală făcută de cel puțin trei predecesori ai săi (Obama, Bush 43 și Clinton) a consternat aproape întreaga clasă politică europeană. În spatele acestei mișcări se ascunde însă o schimbare radicală a politicii americane în Orientul Mijlociu, care are ca bază coaliția dintre Arabia Saudita-Israel-Egipt. Și în timp ce liderii europeni iși arătau consternarea față de această mutare, în Orientul Mijlociu această mutare a fost privită cu relativă bunăvoință. Firește, în România, unde informația ajunge filtrată cu grijă, acest lucru nu a fost observat.

În concluzie, nu vorbim de o izolare a SUA ci de o schimbare de priorități în politica externă. Președenția Trump este prea puțin interesată de consensul politic cu aliații din UE și urmărește în primul rînd interesele politice americane chiar dacă aceasta îi supără pe liderii de la Berlin, Paris și Bruxelles. Iar această schismă se va adînci și România va avea la un moment dat de făcut o alegere grea: alături de cine iși va alinia politica externă: de SUA sau de UE.

Mulțumesc doamnei Clemy Bebb ptr acest articol lămuritor.

Read Full Post »

Mă bucur că s-a încheiat şi acest episod absurd în care oameni ucid oameni pentru că au alte păreri.

Deplîng victimele ucise samavolnic.

Pledez hotărît pentru libertatea opiniei.

Dar.

Nu pot fi de acord că libertatea opiniei poate subsuma libertatea de a batjocori ceea ce alţii consideră a fi un reper moral, ca să nu folosesc sintagma reper sfînt.

Dacă în numele libertăţii de opinie batjocorim libertatea altor oameni la opinie sau la modul lor de a fi înseamnă că ceva e defect în modul unora dintre noi de a privi lucrurile.

Libertate de opinie înseamnă în primul rînd să fii onest şi să exprimi ce ai de spus în deplină libertate, ştiind că opinia ta nu ofensează modul altor oameni de a fi, pentru că libertatea nu poate fi exersată decît în vecinătatea libertăţii celorlaţi NU încălcînd-o sau batjocorind-o.

Dacă opinia ta se bazează doar pe persiflarea altora, asta nu-i nimic altceva decît obrăznicie agresivă. Ori după cum bine se ştie, agresiunea naşte agresiune.

Repet, deplîng victimele ucise în mod samavolnic.

Nimic nu poate justifica crima.

NIMIC!

Aşa că.

Nu sînt Charlie pentru că eu n-am puterea de a-i persifla pe alţi oameni, şi mă aştept ca şi alţi oameni să nu mă persifleze pentru modul meu de a fi.

Nu pledez pentru cenzură, nu pledez pentru legi care să interzică.

Pledez pentru revenirea la bunul simţ care ne-ar permite să convieţuim paşnic indiferent de convingerile noastre, fără să fim tentaţi de a ne constitui în instanţe care să condamne la batjocură modul altor oameni de a fi.

Ironia este ceva, gluma este altceva. Umorul este ceva, batjocura, altceva.

De aceea, eu nu sînt Charlie.

 

Read Full Post »

Normalitate

Ceremonia de predare-primire a funcţiei prezidenţiale s-a desfăşurat într-un cadru onest şi perfect democratic: preşedintele Băsescu l-a felicitat pe noul preşedinte. Garda militară  constituită special pentru acest eveniment, a avut un comandant care nu s-a sfiit să aibă emoţii strict umane: abia s-a abţinut să nu plîngă. Trecem mai departe. Preşedintele ales – în funcţie, deja – , a hotărît să-şi sărbătorească victoria în prezenţa celor patru sute de invitaţi ai săi, la Palatul Cotroceni.. Mi se pare a fi, un gest normal. Fostul preşedinte, a ales să iasă din viaţa politică la vîrf ca preşedinte al ţării, ca simplu cetăţean care a mers să-i întîlnească pe oameni, într-un loc perfect accesibil, oricui (pavilionul H din Parcul Herăstrău). Iar mi se pare a fi, un gest perfect normal. Numai că. Domnul preşedinte Iohannis,  are în faţă un prim test: numirea şefului SIE. Abia aştept să văd cîtă normalitate va fi cuprinsă în FAPT, că de discursuri (cum a fost discursul noului preşedinte în Parlament) sînt deja, sastisit. Aştept normalitate.

 

Read Full Post »

Acum a devenit şi mai limpede motivul pentru care domnul prim ministru a absentat o săptămînă din ţară: domnul Dragnea a pregătit între timp şedinţa de azi a comitetului  Naţional Executiv al PSD, iar mîinile domnului Ponta au rămas curate. Comitet care cu un scor categoric – 78 / 2 – a votat excluderea din partid a trei membri marcanţi: Dan Şova, Mircea Geoană şi Marian Vanghelie.

Despre Şova părerile sînt împărţite: unii spun că oricum era pe făraş pentru că DNA are probe zdrobitoare în nişte dosare, alţii spun că Şova era terminat din momentul în care s-a aflat că a conspirat împreună cu Hrebenciuc – actual arestat! – pentru şefia PSD; ambele variante sunt corecte, cred.

Despre M. Geoană unii spun că a fost un gest de curtoazie faţă de generalul Oprea, care a fost exclus din PSD pe vremea cînd preşedintele partidului era Geoană; alţii spun că Geoană era o ameninţare la adresa lui Ponta în ceea ce priveşte şefia partidului; eu cred  că PSD este în degringoladă, iar lupii tineri ca Ghiţă şi Negoiţă vor debarcarea veteranilor partidului şi despărţirea de vechile simboluri reprezentate de Iliescu şi de susţinătorii săi.

Acest lucru pare a fi subliniat de excluderea lui Vanghelie care a părăsit lucrările spunînd că este îngreţoşat de maniera stalinistă în care au fost executaţi cei trei. Să nu uităm că între Vanghelie şi Ponta este o duşmănie ceva mai veche, încă dinainte ca domnul Ponta să fi devenit şeful PSD. Personal cred că excluderea lui Vanghelie reprezintă un obstacol serios în continuarea carierei politice a lui Ponta. Vanghelie este un om cu bază politică solidă: mafia etniei din care face parte, iar acest lucru, nu-i de neglijat.

Nu mă interesează evoluţia acestui partid, n-am făcut decît să consemnez faptele.

28 noiembrie. 2014

Disensiunile continuă. După ce Ghiţă-Asesoft-tv a cerut ca Iliescu să facă pasul înapoi, Ponta l-a chemat la ordine şi l-a demisionat din partid. Cum am mai spus, doar consemnez / actualizez.

Read Full Post »

Gata. Deja ştiu că ziua de 16 noiembrie 2014 a fost (şi este!) o piatră de hotar în politichia dîmvoviţicană. Să fie limpede: NU la politichia dîmboviţeană (care încă nu prea există) mă refer ci, la politica dîmbo (de la Dîmboviţă apă dulce) – viţi (de la vită) – cană (de la na! aşa nu mai merge).

Văd cu încîntare că toate partidele politice au înţeles semnalul cum nu se poate mai clar, semnal transmis de electorat în cel de-al doilea de tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale: pînă aici v-a fost, mişeilor! S-a terminat!

N-am dat mare atenţie  astăzi, televiziunilor (tele, înţeleg dar, viziuni? – mai degrabă vizuini înţesate de „comunicatori” = manipulatori de duzină, dar, să trecem) ci, am preferat să mă afund în lectura unei cărţi: Magicianul / John Fowles. Am ajuns abia la pgina 200 / 751. Mulţumesc Brindusa Frunza, pentru sugestie!  🙂  Mulţumesc frumos!

Despre această carte, probabil, mă voi referi separat, într-o altă postare. Probabil.

Acum. În rarele momente în care astăzi m-am cuplat la fluxul de ştiri, am observat cîteva lucruri interesante. Am văzut că domnul prim ministru Ponta, a făcut piruete în discursul adresat Parlamentului. Piruete prin care încerca să explice inexplicabilul: şi-a cerut scuze românilor care n-au putut vota în diaspora dar, nu-şi asumă nicio vină pentru dezastruosul mod în care aceste alegeri au fost organizate sub directa îndrumare a guvernului pe care (încă) îl mai conduce. Propune domnul Ponta ca Parlamentul să adopte o lege care să permită românilor de pretutindeni să voteze fie prin corespondenţă, fie prin votul electronic. A mai propus domnul prim ministru Ponta, ca responsabilitatea pentru organizarea alegerilor să fie delegată în curtea BEC (sau al unui organism similar). Vorbe. Bla bla.

E limpede că această usturătoare înfrîngere i-a marcat pe toţi liderii PSD. Chiar nu se aşteptau la aşa ceva. Deloc! E limpede însă că nici PNL nu se aştepta la victoria lui Iohannis. Chiar, deloc! E limpede şi că UDMR – parte a guvernării Ponta – este deligitimat în Har-Cov de votul masiv dat de etnicii maghiari, lui Iohannis.

Şi a mai spus domnul Ponta că bugetul pentru anul viitor va demonstra că  bugetul nu va conţine nici noi taxe sau impozite, nici renunţarea la cota unică de impozitare; bugetul va putea acoperi toate promisiunile sale (Ponta) din campania electorală; şamd. Serios? Să-l creadă cine şi mai ales, dacă vrea.

Oricum, tare-s curios să văd cum va refuza şi mai ales de ce, domnul prim ministru Ponta, suplimentarea bugetului pentru Armata Română, suplimentare ceruttă de preşedintele Băsescu azi, în CSAT!

De ce spun că apele nevălurite sînt adînci? Zic şi io aşa, ca un visător: dacă actuala clasă politică îşi mai poate închipui că mai poate amesteca ficţiunea în care se complace cu realismul reprezentat de electorii care au votat MASIV anti sistem, se înşeală amarnic!

Milioanele de electori care au votat anti-Ponta n-au votat pentru Iohannis! Au votat pentru schimbare! Aceşti electori nu mai vor să demonstreze în stradă ci, vor să demonstreze că votul lor trebuie luat musai, în considerare!

Ei sînt reprezentanţii apelor adînci din care va veni schimbarea!

Ps. Astăzi ÎCCJ a admis recursul ANI în procesul cu Iohannis. Primul termen al procesului va fi pe 14 ianuarie 2015. Aşa, şi? Repet, a fost un vot anti-Ponta, nu pro-Iohannis. Dacă va fi să avem noi alegeri prezidenţiale, le vom avea!

Read Full Post »

Older Posts »