Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘africa’

Avem locuri rezervate la un local cu specific local, situat chiar în inima centrului vechi. Mă aşteptam la ceva, am găsit altceva.

20151010_141552

20151010_141715
20151010_141740Pe scurt, am nimerit într-un local spaţios şi curat, cu faianţă pe pereţi unde am fost ospătaţi cum se cuvine: o supă delicioasă habar n-am din ce făcută, două frigărui cu cîte un mic din carne de oaie şi de vită cred, apoi o farfurie plină cu legume şi cu o aripă de pui, aşezate pe un pat de cuş-cuş. Urmate de o prăjitură cu miere. Cum mie farfuria de cuş-cuş nu mi-a mai trebuit, am rugat ospătarul să mi-o pună “to go”. N-a priceput ce vreau. Doar Alina l-a făcut să priceapă că vreau să o dau unui sărac de pe stradă. Aşa, a înţeles… Masa a fost acompaniată de doi muzicanţi la care, surpriză: s-a alăturat şi unul dintre turiştii din grup!

nenea cu işlic este din grupul nostru 🙂

Cum nivelul de trai este destul de ridicat în Maroc, medicamentele sînt scumpe. Prin urmare, sînt la mare căutare leacurile tradiţionale, pe care le putem găsi într-un soi de “plafar”-uri locale. Nu, mulţumim frumos. Cred că toată lumea a auzit despre binefăcătorul ulei de argan, un soi de panacea universal bun la orice tratament al aproape oricărei boli. E bun de asemenea şi de gătit. Putem scăpa prilejul de a cumpăra această minune chiar de la ea de acasă? Nu putem 🙂 Aşa că Alina ne conduce într-o astfel de farmacie surprinzător de spaţioasă şi de curată, unde un nene în halat alb ajutat de doi tinerei ne face să pricepem cu ajutorul translatoarei Alina, teoria uleiului de argan. Ne prezintă surescitat tot felul de sticluţe, de recipiente şi de borcănaşe, în care măria sa uleiul de argan se prezintă în toată varietatea sa maiestuoasă.

20151010_152911

20151010_153023

20151010_153538

De data asta, preţurile nu se pot negocia. Cît cere domnul farmacist (doctor) atît trebuie să plătim. Numai că dacă iei două produse musai de acelaşi fel, îl primeşti gratis (hi hi hi) şi pe al treilea 🙂 Bineînţeles că şmecheria ţine şi cam toată lumea cumpă cîte două chestii ca să primească trei. Şi s-au mai şi îmbulzit amatorii de elixir, ca nu cumva să nu ajungă pentru toată lumea 🙂 A ajuns, ba a mai şi rămas! Bănoasă afacere. Am luat şi noi două sticluţe, una pentru îngrijirea părului şi alta pentru nu mai ştiu ce (unghii?)  🙂 , plus un borcănaş pentru îngrijirea pielii.

La ieşire, belea! Toţi ambulanţii s-au adunat la ieşirea din magazine plănuind să ne scuture de toţi banii pe care i-am salvat din mîinile negustorului de ulei de argan. S-au năpustit asupra noastră cu oferte de nerefuzat: lucruri pentru care cereau 5-10 euro puţin mai devreme, pot fi obţinute acum chiar pentru mai puţin de un euro 🙂 . Sînt extrem de insistenţi dar nu-s periculoşi. Aflăm că dacă mai sînt pe ici pe colo cerşetori, hoţi NU sînt. Legi extreme de aspre (se pare că încă se practică tăierea mîinilor hoţilor!) i-au lecuit pe mulţi dintre arabi de hoţie. Să mai spună cineva că islamul nu are părţi bune. Are!

Terminăm turul oraşului vechi,

20151010_151359

20151010_152619

20151010_152648

mergem în port şi ne suim pe feriboat. Plecăm spre “casă” cu întîrziere de 40 minute. Cum nu ne prea grăbim, nu ne pasă…

Adio Tanger, adio Maroc, a fost o experienţă interesantă dar mie aceste cîteva ore mi-au ajuns.

Cum mîine n-avem program de hoinăreală, e vremea să ne bericim pe îndelete. Dacă la terasa hotelului o halbă cu bere de ½ litri costă 3,80 euro, la magazinul de băuturi al hotelului o Heineken costă 1,5 euro. N-am priceput de ce la un magazine de lîngă hotel, aceeaşi bere Heineken costă 1,65 euro. Nu contează, Silvia a cumpărat de aici “neşte peşte” (conservă) şi alte bunătăţuri 🙂

Read Full Post »

Am ajuns la plaja Golden Bay, a doua ca importanţă din Malta, plajă amenajată cu nisip fin – importat din Africa! – umbreluţe şi şezlonguri şi unde turiştii vlăguiţi de înot şi arşi de soare, pot să-şi refacă forţele cu ceva bucate şi ceva udătură în trei locuri: un restaurant bunicel, o autoservire aflată chiar lîngă plajă

DSC04203

sau pentru cei care vor altceva, restaurantul hotelului Radisson abia aşteaptă să-i servească şi pe guest – turiştii care nu locuiesc în hotel. Ghidul încearcă să ne sperie: preţul camerelor de la acest hotel urcă şi pînă la 3000 de euro pe noapte. Serios colega? Chiar toate camerele sunt atît de scumpe? Ghiduşule! 🙂

Plaja cea mai lungă din Malta se numeşte Mellieha Bay şi are 600 de metri lungime; şi ea este amenajată printre altele cu nisip fin importat tot din Africa, pentru că este destul de aproape: doar 198 de kilometri. Dacă dimineaţă eram ameninţaţi de nişte nori urîcioşi, acum soarele străluceşte şi tînjim după umbră. Adie un vînticel care mai risipeşte valurile de aer fierbinte care ne împresoară de peste tot. Apa mării este îmbietoare şi puzderie de turişti înoată şi se prăjesc apoi la soare; bineînţeles, Silvia este printre ei.

Povestitorul, cînd nu smîngăleşte în notes, citeşte pentru a treia oară cred, Jurnalul de la Păltiniş. Am altă perspectivă acum, după ce am citit şi Epistolar. Şi-mi corectez o greşeală în care persistam: nu filosoful Noica a spus: „nu se ştie cine dă şi cine primeşte”, ci, Leon Bloy. Dacă-i pe-aşa, atunci îmi aduc aminte altă vorbă spusă de filosof: „nu lăsa neculeasă mierea fiecărei zile”. Aşa că: plaja-i plajă, bălăceala-i bălăceală, sunt prea bune şi cititul şi smîngălitul şi pălăvrăgeala dar, e vremea prînzului. La autoservire este deja o coadă respectabilă, restaurantul acela este cam depărtişor dar, terasa Radisson e la doi paşi.

DSC04205

DSC04208

Şi cum nu vrem să ne cazăm acolo, hai să vedem ce meniuri au! Nu vă speriaţi, e onorabil şi destul de accesibil pentru un turist de condiţie medie: două platouri uriaşe cu peşte, salată şi cartofi prăjiţi + o sticlă de vin roze cu apă minerală cu tot, au costat 65 de euro adică, rezonabil. Plus de asta, aşa cum am mai spus, se plăteşte şi minunata perspectivă pe care o ai către plajă şi către largul mării. A meritat!

Îmi arunc un ochi pe programul suplimentar şi văd că în ziua în care avem excursia cu catamaranul în Sicilia, cei care au ales această variantă pierd excursia la catacombele Sf. Pavel. Cum ştiu deja că distanţele sunt mici între localităţi iar transportul public este bine pus la punct, mă adresez unui ghid şi capăt lămuririle necesare.

Odată ajunşi la hotel, după o scurtă refrişare, mergem cale de vreo cîteva minute pînă la staţia de autobuz care ne va duce la Rabat. Primul X3 trece vîjîind pe lîngă noi. Casc ochii a uimire dar, neştiind despre ce-i vorba, tac. Alt autobuz cu alt indicativ, opreşte. Măi să fie, de ce ăla a trecut ca vîntul şi ăsta a oprit? Nu cumva… Cînd văd următorul X3, ies o leacă de pe trotuar pe carosabil şi învîrt braţele  de parcă zic: ia-ne nene şi pe noi că de nu, îţi sparg geamul cu-n pietroi. Evrica! Asta era: autobuzele nu opresc decît dacă este necesar pentru că şi aşa străzile sunt înguste şi traficul destul de greoi. La ce să mai şi oprească fără motiv? Bine gîndit!

Bineînţeles că mai întîi coborîm aiurea şi-mi trebuie ceva timp să pricep că mai avem de mers pînă la Rabat. Vine următorul X3, îl luăm şi de data asta, şoferul, ne dă nişte lămuriri într-o limbă engleză mult mai bună decît romgleza mea. Nici nu-i de mirare pentru că în Malta, pe lîngă limba malteză şi engleza este limbă oficială, rămăşiţă a dominaţiei britanice din anul 1800 pînă în 1964 teoretic, practic pînă în 1974 şi de fapt pînă în 1975 cînd au plecat ultimii militari britanici din arhipelagul maltez.

Rabat este acum localitate de sine stătătoare dar iniţial a fost unită administrativ cu Mdina cu care de altfel se învecinează atît de strîns că nici nu ştii cînd păşeşti de la o localitate la alta. Sunt totuşi deosebite dar, deocamdată sîntem în Rabat. De Mdina o să pomenesc ceva mai tîrziu, cînd va veni şi rîndul său.

Străzi înguste şi case frumoase. Deal, stîci aride şi privelişti minunate. Forfotă. Autoturisme şi autobuze. Turişti cît cuprinde. Şi trăsuri nenumărate îşi aşteaptă muşteriii cu dare de mînă: cam 100 de euro plimbarea. Nu-i pentru noi… Mai întreb, mai mergem şi dau de indicatoare. Ne căţărăm pe o străduţă lată de cîţiva metri, trecem printr-o grădină şi cînd aud clopotele ştiu că suntem aproape. Aşa şi e: ajungem la catedrala Sf. Pavel. Se poate vizita deşi este slujbă dar, pas’ de intră la muzeu şi la grotă. Timpul de vizitare se încheie pe la ora 16 d.a. Poate altă dată…

DSC04232

DSC04233

DSC04234

DSC04238

Din păcate, n-am prea făcut poze pe aici şi nu prea am decît amintirile săpate în cerebel nu şi cele înregistrate electronic. Evident că ne trebuie ceva timp să dibuim staţia de unde luăm X3 pentru întoarcerea la Qawra. Mă încurcă foarte tare faptul că circulaţia este pe stînga, altă moştenire britanică. Un amănunt interesant: cînd cumperi bilet (de la şofer) cumperi dreptul de a circula întreaga zi, pe toate traseele. Cel puţin teoretic pentru că practic, transportul în comun este împărţit între trei firme şi dacă un şofer este mai năbădăios, poate să spună că nu recunoaşte valabilitatea biletului cumpărat de la alt şofer. Totuşi, acest lucru nu se întîmplă…

 

Read Full Post »