Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘alina nedelea’

Deci.

Nu-s musai adeptul premiilor literare dar, nici nu resping menirea şi importanţa lor. Sigur că da, un premiu recomandă un autor sau măcar o carte dar, pînă la urmă numai Măria Sa Cititorul poate stabili ce valoare are o carte sau cît de frecventabil este un autor, aproape indiferent cine ar fi acesta. Rostul criticilor literari este cu totul altul dar, nu insist, acum. De fapt, nici nu mă pricep la această chestie.

Aşa că.

Am perceput pînă acum premiile literare acordate de diverse jurii numai din punct de vedere, cum să spun? Statistic? Chiar nu ştiu pentru că nici nu mi-a prea păsat. De ce mi-ar fi păsat? Citesc ceea ce vreau, după propriile mele intuiţii de cititor împătimit, adică părerile „cititorilor profesionişti” arareori mă abat de la modul în care îmi aleg lecturile. Cert este că o carte premiată merită atenţie dar asta nu înseamnă că o carte a unui autor care n-a fost premiat, nu merită atenţia cuvenită.

Adică.

Am să mă refer pe scurt, la decernarea Premiului literar Augustin Frăţilă ediţia 2013, respectiv cea de a doua ediţie a acestui premiu. Habar n-am cît de important este acest premiu în peisajul premiilor literare din România. Faptul că acest premiu este însoţit şi de un cec în valoare de zece mii de euro, mă lasă indiferent.

Ce vreau să spun.

Astăzi, la hotelul Intercontinental Bucureşti, are loc ceremonia acordării acestui premiu. De ce scriu despre acest lucru? Simplu: abia după ce-am citit două cărţi ajunse în finala de azi, am aflat că aceste cărţi au fost nominalizate împreună cu alte trei, de un juriu de critici literari respectabili, dintr-un total de 56 de apariţii editoriale în decursul anul 2012. Aflînd despre aceasta, m-am grăbit să citesc şi celelalte trei cărţi aflate în această competiţie, pentru a-mi face o imagine,

Bon.

Pe lîngă Omar cel orb şi Şoseaua Căţelu 42 am avut încîntarea de a descoperi alţi trei autori de mare valoare: Radu Aldulescu, Simona Sora, Dan Stanca, autori pe care mi-am propus să-i urmăresc îndeaproape de acum înainte. Regret că nefiind cititor profesionist, nu voi citi şi celelalte 51 de cărţi aflate iniţial, în competiţia aceasta. Vorba aceea, nimeni nu poate citi, tot, nu?

Închei.

După ce juriul de profesionişti ai lecturii au recomandat cele cinci cărţi pentru finala da azi, decizia a fost transferată unui juriu de cititori format dintr-un număr de 24 de boggeri.E bine aşa? Nu ştiu. Nu e bine aşa? Nu ştiu. Cert este că se pare că nu toţi cei 24 de bloggeri  desemnaţi a decide cîştigătorul acestei ediţii, au citit măcar aceste cinci cărţi. Sper să fie numai o părere nedreaptă din partea mea. Sper.

Acum.

Ierarhia mea, este:

1. Omar cel orb

2. Cronicile genocidului

3. Şoseaua căţelu 42

4. Hotel universal

5. Craii şi morţii

Probabil că voi  scrie cîte ceva, despre toate aceste cărţi, după ce voi afla verdictul.

– – –

Am scris aceste lucruri acum, la ora 21,51. Voi reveni.

bonus : detalii despre acest premiu

Read Full Post »

De cînd nu (prea) mai blogăresc, citesc (şi recitesc). Cum ar veni vorba, citesc, deci exist 🙂 Boală grea monşericuleee, boală grea şi fără de scăpare. Bon. Am citit încîntat – în ultima săptămînă – cartea doamnei Daniela Zeca, Omar cel orb (voi face o postare pentru această carte) şi am recitit – parţial – două cărţi: una am prezentat-o sumar AICI, cealaltă este o istorie despre apariţia şi extinderea islamului, Moştenitorii Profetului Mahomed. Aceste cărţi mă vor ajuta să înţeleg cît de cît, lumea în care voi plonja în perioada 1-8 mai: Turcia. Anul acesta este al doilea an (consecutiv) în care nu voi petrece Sfintele Sărbători de Paşti, în România. Anul trecut am fost în Elveţia, unde am petrecut două săptămîni care m-au dumirit definitiv despre diferenţele dintre o ţară bine aşezată din toate punctele de vedere şi draga noastră ţărişoară… Nu insist pentru că nu mai are rost.

Ce treabă are Alina Nedelea aici? He he heeee. Simplu: curăţenia de Paşti 🙂 Am fost alungat de acasă de Silvia (draga mea soţie) şi de Paula (femeia de servici de la bloc) pentru că le încurcam 🙂 Am plecat fără să bodogăn 🙂 către Mall, unde credeam că voi putea vedea filmul acela celebru, premiat: poziţia copilului, sau cam aşa ceva. Ei, aş! Pas de a-l vedea. Filmul începea peste cîteva ore. Ce-i de făcut în acest răstimp? Şi mai simplu: o vizită la librăria de la subsol. În treacăt fie spus, cultura este întotdeauna, la subsol. De Ce ? Să trecem, peste acest aspect.

Bon. Trec printre rafturile înţesate cu volume de fel de fel, puse pe categorii. Ici colo, cîţiva cititori sunt afundaţi în lectură, comod aşezaţi în fotoliile puse cu generozitate, de librar. Nu prea mulţi… Iau cîteva volume şi le răsfoiesc, alene. Cîteva, îmi deşteaptă curiozitatea deşi, nu eram pus pe achiziţii, acum. Habar n-am cum am căzut pe o cărticică denumită Şoseaua Căţelu 42. Autoare, Adina Nedelea. Habar n-am cine este Adina Nedelea. Probabil că cinefilii, mă vor blama. Ei, şi?

Cum nu-mi place să citesc în bibliotecă (citesc acasă) şi pentru că vremea era foarte frumoasă, decid să o cumpăr şi să fac ce n-am mai făcut de muuuult: să o citesc într-un parc 🙂 În parcul Moghioroş (hm) trec alene pe alei, căutînd o bancă la umbră, unde să mă aşez. Normal, băncile-s ocupate de pensionari care se răsfaţă la soare. Aleile parcului sunt pline de mămici şi de ră-tătici 🙂 care-şi plimbă odraslele. Alţii, îşi plimbă patrupedele. În cele cîteva locuri (destul de multe) amenajate special, se dau lupte grele în faţa unor table de şah sau de table, în jurul cărora, chibiţii nu lipsesc. Un pensionar cam de vîrsta mea, singur?, mă invită la o partidă de table. Refuz printr-o declinare a capului şi pînă la urmă, găsesc o bancă mai retrasă. Mă aşez şi deschid cartea Alinei Nedelea.

Primele pagini, nu-mi spun mare lucru. Perseverez, cu ochii pe ceas: presupun că peste cîteva ore, gospodinele îşi vor fi încheiat şmotruiala şi voi putea să revin la tabieturile mele. Habar n-am cînd, cartea m-a acaparat. Am înţeles că această carte, departe de a fi încă o exhibare publică a unor dive sau divi (nu-i amintesc din decenţă), chiar are ceva de spus.

Da da daaaa. Alina Nedelea, are muuulte de spus. Şi o spune direct, fără menajamente, cu un limbaj la limita licenţiosului, dar decent. Îşi povesteşte viaţa sa. Viaţă cumplit de contorsionată. Viaţă aflată permanent pe muchea dintre sărăcia promiscuă şi posibilitatea de a evada în lumea (ceva mai) bună. Am avut senzaţia că citesc cartea „vrăbiuţei” Edit Piaf în variantă românească. Sau de ce nu, cartea lui Henri Charierre, cel cunoscut sub numele de Papillon.

N-am de gînd să rezum cartea. Mă mulţumesc să v-o recomand călduros. Nici prea scumpă nu este această carte, apropo de unele controverse pe această temă.

Totuşi… Alina, a trecut prin infern: sex încă de cînd era minoră (patru avorturi înainte să împlinească 17 ani), prostituată de lux (pentru a-şi putea plăti datoriile de la ruletă), droguri. Săracă dar extrem de inteligentă, termină totuşi liceul şi intră la Academia de Teatru şi de Film, după a doua sa încercare, reuşind să-i surclaseze pe ceilalţi 69 de pretendenţi pentru un loc. Încă nu se dăduse liber la diplomadiadă doar cu şpăguiala…

În prezent, deşi n-a absolvit facultatea, Alina este o actriţă de succes, bineînţeles, în altă ţară. Şi o femeie împlinită prin căsătoria cu un om care ştie să o iubească pentru ceea ce este ea. Dar mai ales, împlinită prin naşterea unei fetiţe căreia i-a dat naştere, EVA!

– – –

ps. Nu ştiu ca Edit Piaf să fi scris o urmare a volumului său autobiografic, În vîrtejul norocului. Ştiu că Papillon, a scris o urmare a primei sale carţi, carte intitulată, Banco. În prezent, Alina Nedelea scrie (săptămînal) pe Liternet, urmarea primei sale cărţi. Citiţi dacă vreţi, AICI ce are Alina, de spus! Alina, chiar este un personaj al unui roman. Alina este întruchiparea vie a vorbei: viaţa mea e un roman! Şi mai ales, Alina sparge clişeul potrivit căruia, un autor NU trebuie să apeleze la autobiografie, pentru a fi un adevărat romancier.

Read Full Post »