Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘bach’

Daca nu te lasi descurajat de eruditia extrema a bibliofilului Eco si nu te lasi coplesit de multitudinea de amanunte strict tehnice ale cercetarii asupra unui carturar vechi, Abatele Migne, despre care Eco afirma ca : “nu era numai un geniu al organizarii editoriale si al finantelor, ci si un exploatator al fortei de munca intelectuale .[…] Cine stie ce-ar fi ajuns daca, in loc sa faca trafic de texte sacre si pergamente vetuste, ar fi avut posibilitatea sa lucreze cu lanturi de televiziune si cu retele de internet”; daca ai rabdare sa vezi cam in ce consta munca de informare selectie si achizitie a unui bibliofil de mare forta fie si asupra unui singur titlu “Amphitheatrum Sapientiae Aeternae” de Heinrich Khunrath, editia Hanau, 1609, titlu aparut in nenumarate variante si descris amanuntit de-a lungul a 30 de pagini, mergi mai departe. Are Teofil dreptate. Sigur ca in aceasta carte sunt destule lucruri mult peste puterile si interesul unui cititor oarecare, oricit de impatimit ar fi. Dar, cum ziceam, mergi mai departe. Si afli ca : “Daca citesti cataloagele descoperi prezente neasteptate, numai sa ai rabdare sa le destelenesti din acele sectiuni pe care librarii le numescVaria et Curiosa”. Se pot descoperi carti cu titluri care sa ne faca sa visam si noi pe toate an vrea sa le avem; dar sunt foarte multe si achizitia lor l-ar ruina si pe cel mai bogat dintre colectionari”. Se indoieste cineva ? Eu, NU. Numai ca in aceasta sectiune “Varia et Curiosa” gasesti mai cu seama inventatori de limbi universale – Eco a demonstrat in cartea sa “In cautarea limbii perfecte” (printre altele) aceasta imposibilitate – ,noi Mesia, inventatori de perpetuum mobile, cercetatori ai cvadraturii cercului, … etcetera. Carti pe care un bibliofil le poate rivni dar un cititor obisnuit, nu prea cred.      Dintre acestea, Eco se ocupa (printre altele) de o teorie a pamintului gol in interior care a circulat (si) in cercurile naziste. “De fapt – spune Eco – exista doua teorii despre pamintul gol in in terior. Conform primei teorii, noi traim pe scoarta, dar in interior exista o alta lume, necunoscuta noua, in care s-ar afla o misterioasa imparatie Agartha, salasul Imparatului Lumii. [… ] Conform celeilalte teorii, noi credem doar ca traim pe scoarta externa, in vreme ce de fapt, traim in interior ( adica ni se pare ca traim pe o suprafata convexa, in vreme ce traim, de fapt, pe o suprafata concava)”. BIZARERII. O foarte interesanta ierarhizare face Eco autorilor. Autori ai Primei Dimensiuni sunt cei a caror opera ramine in manuscris. A Doua Dimensiune este reprezentata de autorii publicati la edituri consacrate.  A Treia Dimensiune ar fi reprezentata de autorii de succes, iar A Patra Dimensiune apartine autorilor care-si publica opera pe banii lor (tema exploatata copios in Pendulul lui Foucault). Multi dintre autorii din cea de a patra dimensiune au ramas anonimi. Dar sunt si dintre aceia care au ajuns sa fie tradusi si in alte limbi. De ex. Carlo Cetti cu romanul “Logodnicii” tradus si publicat de Alexandru Balaci la ed. Minerva in 1971; despre acest roman, traducatorul prezentei carti a lui Eco, doamna Anamaria Gebaila considera ca ar fi primul roman italian. Mai scrie Umberto Eco : “Cea de a Patra Dimensiune este vasta. orice se poate naste din ea”. Si exemplifica generos de la filosofi si poeti pina la petitionari catre orice For Mondial. Ca slava Domnului, e plina lumea de ticniti. Pardon. De neintelesi. Desigur ca exista si polul opus. “Poate oi fi eu greu de cap, dar nu reusesc sa pricep cum de un domn este in stare sa consume 30 de pagini pentru a descrie cum se foieste el in pat inainte sa adoarma”. Cu aceste cuvinte, fusese respins initial “In cautarea timpului pierdut” de Proust. “Nu credem ca poate sa aiba succes pe piata literaturii pentru copii. Este lung, cu un stil invechit, si ni se pare ca nu merita reputatia de care pare sa se bucure”. Cu aceste cuvinte fusese respins “Moby Dick” in 1851 in Anglia. “Domnule, v-ati ingropat romanul sub o gramada de detalii bine conturate, dar inutile”- este atentionat Flaubert in legatura cu “Doamna Bovary”. Si lista continua cu James Joyce (Dedalus), Faulkner (Sanctuar), Wells (Masina timpului). Si altii. Despre Walt Withman un critic al vremii scrie : “Withman are aceeasi legatura cu arta ca un porc cu matematica”. Despre Bach, alr ‘specialist’ spune : “Compozitiile lui J.S.Bach sint cu totul lipsite de frumusete, de armonie si mai ales de limpezime’. Exemple mai sunt in cartea lui Eco. Chiar si artistii se exprima unii despre altii. Ceaikovski despre Brahms : “Am studiat indelung muzica acestui sarlatan. E un nenorocit lipsit de calitati”.

 Mai este ceva de spus ? Probabil ar trebui spus ca limitele competentei fiecaruia dintre noi sunt prea inguste ca sa ne poata cuprinde orgoliul. Zimbim vazind greselile facute de altii dar nu mai zimbim deloc atunci cind ni se spune noua ca gresim. Dar gresim ?

Read Full Post »