Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Ben Gurion’

     Vremea este în continuare, incredibil de frumoasă. Autocarul goneşte către ieşirea din Tel-Aviv, către autostrada spre Haifa. O reţea de pasaje supraterane ajută la fluidizarea traficului. Pe stînga, se vede o termocentrală ale cărei turbine sunt răcite de apele rîului Yarkon. Pe dreapta, un parc imens cu terenuri pentru sport, cu piste de alergare, muzee (geologic, zoologic, botanic…). Apoi un lac artificial cu bărci mai mari şi mai mici unde este şi o şcoală de navigaţie. Tot aici, se organizează concerte rock în aer liber. Şoseaua este foarte bună şi peste tot este curat. Bineînţeles, pe marginea şoselei se văd binecunoscutele furtunuri care formează uriaşa reţea de irigaţie a ţării; din loc în loc, pompe care pun apa în mişcare, aşa cum am mai spus, după un program computerizat. De altfel, Israel are o industrie bine pusă la punct de soft care aduce anual cam şapte mld de dolari în vitieria ţării. Tocmai trecem printr-un mic oraş satelit al tel-Avivului, Herzliya, unde principalele companii de soft din lume, au reprezentanţe. Aveam să facem o scurtă oprire în acest orăşel, pe drumul de întoarcere spre casă. Dar, pînă atunci, mai e!

     Deocamdată, noi mergem către Haifa, următoarea noastră destinaţie. Cum peisajul este monoton, domnul Iosif ne umple timpul cu multiple explicaţii. Abia apuc să notez cîte ceva. Nu este separaţie între politică şi religie deşi alegerile sunt democratice. De Sabat cam totul este oprit; transportul în comun, trenurile, mare parte a magazinelor, etc. circulă totuşi, taxiurile. Patronii care nu doresc certificat de Kosher din partea Ministerului Religiilor, sunt liberi să-şi deschidă magazinele. La hotel, aveam să vedem că circulă numai un lift din cele două. Şamd. Ascult numai cu o ureche. Sînt în continuare adînc marcat de cele văzute cu o zi înainte. Sînt îngîndurat totuşi, mai notez cîte ceva.

     – În Israel, sunt patru categorii de cetăţeni; ultraşii, cam cinci la sută. De la cei aproximativ patru sute de pe vremea lui Ben Gurion, această categorie de cetăţeni care ar trebui să ţină treaz spiritul iudaic studiind neîncetat Legile lui Moise, au ajuns cam 50 de mii şi a devenit o adevărată problemă. Aceştia nu au drept de muncă, primesc o mică pensie de la stat ( 70-150 de dolari ) şi sunt întreţinuţi de familie (soţiile lor lucrează), sau de comunităţile de evrei din SUA sau din Canada; pe aceştia i-am văzut la Zidul Plîngerii cu mîna întinsă, pe aceştia i-am văzut lîngă Biserica Română, pe aceştia aveam să îi văd în diferite locuri încercînd să ne vîndă diverse fleacuri. Culmea, aceştia nici măcar nu recunosc statul Israel! ei susţinînd că statul se va înfiinţa cînd va veni Mesia! Se încearcă corijarea acestei situaţii limitînd numărul anilor de studiu la maxim cinci, şi acordîndu-le drept de muncă deşi aceştia, nici nu vor să audă de aşa ceva.

     – Emmmm, apoi sunt naţionaliştii moderni (cam 20 la sută) care susţin că fiecare milimetru de pămînt (cel promis evreilor de Moise) trebuie recuperat de la palestinieni; de aceea nu acceptă nici-un compromis, de aceea unul dintre ei l-a ucis pe Ytzac Rabin. Aceste două categorii de cetăţeni sunt activi în viaţa politică, au reprezentanţi în Parlament şi se opun din răsputeri adoptării constituţiei care este deja scrisă. Nu cred că greşesc dacă percep în glasul domnului Iosif, o totală dezaprobare.

     – Eeeem a treia categorie de cetăţeni sunt tradiţionaliştii dar cea mai mare parte sunt a patra categorie de cetăţeni, nepracticanţii. Eeeem, în Israel, sunt 5 minorităţi : arabi musulmani, arabi beduini, arabi creştini, druzii şi cerchezii. Druzii au o religie secretă, despre care nu se ştie mare lucru; numai preoţii lor ştiu religia şi o transmit studenţilor lor; sunt cam o  sută de mii în Israel şi încă vreo cinci sute de mii prin Liban şi prin alte părţi. Cerchezii provin dintre cetăţenii exilaţi de guvernul rus. Sunt musulmani şi deşi sunt arabi, nu le este recunoscut acest statut ( de către arabi!) pentru că nu au rădăcini în Orientul Mijlociu.           # Primesc un adaos de la prietenul Teofil. #

Cerchezii sunt musulmani dar nu sunt arabi de nici o culoare. Ei sunt cei mai indo-europeni dintre toate popoarele estului. Pot spune ca sunt arieni. Nici in clin sau in maneca cu semitismul ( a fi arab implica a fi semit! ) fac parte din cultura Maikop din Caucaz care datează din anul 4000 î.Hr. fiind poate cea mai veche cultură din lume, chiar inaintea celei sumeriene. Povestea lor este fenomenala au fost crestinati de Sf. Toma, nu s-au “aranjat” cu crestinismul s-au intors la samanism pentru secole si s-au islamizat dupa. Nu au fost surghiuniti de tzar ci s-au refugiat in Imperiul Otoman fiind asezati unde i-ai gasit. Sunt soldati foarte buni si fac parte din armata Israeliana la fel ca druzii, cel putin asa am auzit eu.

     Apoi, domnul ghid începe să ne explice ce este cu Transiordania, Cisiordania, Fîşia Gaza, etcaetera, dar nu mai am chef să ascult cu atenţie aceste probleme dureroase, aceste probleme politice, aceste răni sîngerînde ale istoriei palestiniano-israeliană. Nu de asta am venit aici. De altfel, nici restul turiştilor nu pare acaparat de aceste chestii arzătoare pentru poporul israelian. Mai degrabă, iscodesc drumul ca să vadă : mai e mult pînă la Haifa ? Nu, nu mai este mult!

Read Full Post »

     Cele 37 de puncte amenajate pentru controlul paşapoartelor, rezolvă cu operativitate formalităţile de obţinere a vizei de intrare în Israel. Cîteva răspunsuri limpezi la întrebări bine ţintite netezesc calea către punctul de recuperare a bagajelor(de cală) care decurge de asemenea, lin. Este totuşi o mică încurcătură cu paşaportul cuiva din grup, al cărui nume – coincidenţă sîcîitoare – figurează pe o listă “neagră”.

     Vine şi ghidul vorbitor de limbă română care ne urcă urgent într-un autocar, ne împarte cîte o hartă şi cîte o şapcă de culoare roşie (cu cozorocul dungat la margine cu albastru) şi  inscripţionată (cu galben) astfel : pe cozoroc, MENORA – sfeşnicul cu şapte braţe, drept în frunte numele firmei care s-a ocupat în Israel de noi ( ELAND), lateral stînga pe cupola şepcii JERUSALEM, iar pe bentiţa din spatele şepcii, ISRAEL, şi purcedem la drum. Aeroportul Ben Gurion este la 12 km de Tel-Aviv pe drumul care merge către Jerusalem deci teoretic ar fi trebuit să ajungem repede la hotelul Mercure,  numai că domnul Iosif, ghidul nostru, are de gînd să profite de vremea frumoasă şi să ne arate Jaffa – cartierul vechi -, deşi la program scria că avem timp liber la dispoziţie… Bine şi aşa!

     Domnul ghid ne dă explicaţii : pe lîngă Shekeli, putem plăti atît în dolari americani cît şi în Euro; să ne păzim actele şi banii; să nu cumpărăm de la vînzătorii ambulanţi; apa de la chiuvetă este potabilă; apa minerală este majoritar plată dar, găsim şi soda (sifon); în buticurile foarte mici, plata se face aproape fără excepţie, în Shekeli; la nevoie, şoferul – domnul Ahmed – ne poate vinde apă minerală la un dolar sticla de jumătate de litru ( se miră cineva?) Şi altele… Apoi, domnul Iosif începe să turuie date istorice, biblice şi legende. Vorbeşte prea repede şi prea mult pentru a-mi putea nota ceva. Are un tic verbal simpatic : – Eeeeem, după moartea lui Alexandru Macedon, generalii săi îşi împart imperiul, eeeeeem, în trei părţi… Eeeeeem, după trei sute de ani, eeeeem, după perşi vin romanii, eeeem, în anul 67 ÎH şi se folosesc de portul Jaffa, eeeem, etcaetera, etcaetera, etcaetera… – După moartea Mîntuitorului (nu aminteşte şi de Învierea Sa!), eeeem, Sfîntul Petru este găzduit de Simion, un evreu sărac; eeeem, aici, la Jaffa, Sf. Petru săvîrşeşte o minune : eeeeem, o învie pe fata primarului, Tabitha. Eeeeeem…

    Jaffa ( sau Yoppe ) este un soi de Lipscani (din Bucureşti) : magazin lîngă magazin, străzi înguste care urcă şi coboară, case vechi, pe scurt, o înghesuială pitorească. După ce plecăm de lîngă casa lui Simion care era atît de sărac încît Sf. Petru a fost nevoit să se culce flămînd, urcăm pe străduţe înguste către locul cel mai înalt din Jaffa, de unde se vede panorama – splendidă a Tel-Avivului. Vizităm o bazilică, o închisoare antică, trecem pe lîngă ruinele unui templu egiptean, pe lîngă “puntea dorinţelor”, şi ajungem în vîrful colinei unde este amenajat un parc circular străjuit în centru de un frumos monument. De obicei, aici vin beduini cu cămile, pe care turiştii se pot fotografia contra cost. S-a cam întunecat deci, facem deplasarea către hotel.

    Tel-Aviv este un oraş modern, relativ recent construit. Deşi străzile sale nu sunt prea largi, circulaţia este destul de fluentă, cu excepţia momentelor în care pe lîngă cei patru sute de mii de localnici, vin la lucru încă vreo sase, poate şapte sute de mii de oameni, marea majoritate în automobilul personal. Există un plan de reglare a acestor ambuteiaje, se putea altfel? prin instituirea unor taxe aplicate automobilelor care intră în oraş. De la zero Shekeli pentru cele care transportă patru persoane, către 28 pînă la 70 de Shekeli pentru cele care transportă trei, două sau o singură persoană. Se amenajează o parcare gratuită la marginea oraşului şi o navetă de autobuze de la aceasta, pînă în centru.

     Trecem pe lîngă hoteluri luxoase destinate oamenilor de afaceri importanţi şi foarte importanţi. Trecem pe lîngă primăria oraşului. Aici, a fost asasinat Yitzak Rabin, de către un tînăr student evreu ultranaţionalist, culmea! fost membru al serviciului de siguranţă.

     Hotelul nostru este la cîteva minute de faleză, şi la alte cîteva minute de o zonă frecventată de căutătorii şi de furnizoarele de plăceri carnale. He he heeee, nici nu-mi închipuiam că evreii sunt pudici din cale-afară… Camera este curată, patul este confortabil, este televizor şi frigider, noptiere, dulap, o masă pentru scris; ce-ţi mai poţi dori? Nişte bere în frigider, desigur. Ghidul ne spusese că nu prea avem nevoie de Shekeli în Israel, că putem cumpăra cu Euro sau cu dolari americani. Putem pe naiba! Toată lumea vrea Shekeli. Cu chiu cu vai găsim un Change unde pentru 50 de dolari căpătăm vreo sută şi şaptezeci de Shekeli. Aproape nimeni nu vrea să primească bancnotele americane de 100 ; ştiu arabii, de ce!  Vinul este destul de scump ( de la 30 de dolari)  în sus iar berea, între nouă şi 20 de Shekeli.

     Odată aprovizionarea făcută, mergem la masă. Kosher desigur. Dar vă asigur că este foarte gustoasă, iar sistemul All Inclusive, este raiul mîncăcioşilor.

UPDATE. Primesc de la Teofil :

Salut
cîteva completări istorice, poate cunoscute , poate nu, despre Yaffo.

1. Etimologia numelui vine de la fiul lui Noe, Yefet care este întemeietorul mitic al oraşului. Probabil oraş cananit ocupat de “popoarele mării” (Filistinii erau parte din aceştia) şi recuperat de regele David de la Filistini.
2. Unul dintre cele mai vechi porturi din lume. Arheologic vorbim de secolul al -XXIII-lea î.Hr.
3. Menţionat în analele egiptene pe numele Ya-pu din sec al XV-lea î.Hr. “scrisorile de la Amarana” un fel de Wikileaks antic.
4. Se afla pe teritoriul tribului Dan aproape de locurile în care a început răscoala Maccabeilor.
5. Port important pe timpul regelui Solomon, port prin care îşi primea lemnul din Liban, necesar construcţiei templului din Ierusalim
6. Pronunţarea corectă a numelui oraşului este “Ia’fa” în arabă şi “Iafo” în ebraică/aramaică.
7. Apare de 4 ori în Vechiul Testament şi de două ori în noul Testament.

###

Astăzi este BOBOTEAZA

Read Full Post »