Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘benidorm’

 

După incursiunea de la Valencia, avem iar, zi de odihnă; de exemplu, eu. Sau, de hoinărit, așa cum am văzut că fac unii. Sau zi de shoping, cum face și Silvia, din nou 🙂 . Nici măcar nu vă mai spun ce bunătățuri a luat pentru acasă; papa bun de tot 🙂  .Dimineață am coborît la micul dejun per pedes că din cele șapte ascensoare, nu funcționează nici măcar unul. De ce? Mister… nu-i nimic, sportul face bine la sănătate 🙂 ; numai că, sper să nu se întreacă cu gluma și cînd va trebui să urcăm în cameră!

În timp ce noi ne delectam cu frumusețile Valenciei, în Barcelona, separatiștii care au organizat un referendum pare-se ilegal, s-au luat la bătaie cu polițiștii. Sau cu unioniștii. Sau toți cu toți, naiba să mai știe. Nu mă pricep și nu mă bag dar, nu cred că mișcările politice centrifugale pot să aducă ceva bun în Uniunea Europeană. Mi se pare că o uniune puternică ar reprezenta o forță de apărare mult mai eficientă în fața pericolului real de expansiune rusească. Mă rog, nu știu prea multă istorie, și nici la politică nu-s tocmai expert. Dar, mi-a devenit destul de limpede faptul că în lipsa unor lideri cu viziune și carismă lucrurile merg spre rău sau în cel mai bun caz, stagnează. Și stagnează sau merg mai prost pentru că trăim într-o adevărată dictatură a submediocrității gregare și agresive.

Revenind la Benidorm, Gran Hotel Bali. Așa cum am mai spus, hotelul este compus din două corpuri, unul ”mic” cu vreo 20 de etaje și corpul ”mare” cu 43 etaje locuibile plus două etaje pentru mecanismele de comandă a instalațiilor. Nu  prea știu ce se află la subsol în afară de unul dintre cele două restaurante unite printr-o scară interioară. Hotelul se pretinde a fi de patru stele, poate că așa e, poate că-i mai degrabă de trei dar, este funcțional are tot ce trebuie pentru un sejur plăcut, nenumărate posibilități de distracție, jocuri, piscine, cafenele, baruri, cofetării, etc, iar seara muzică de cafe-concert.

Vremea a fost permanent senină dar din ce în ce mai răcoroasă, mai ales noaptea… Mi se pare normal! Totuși este luna octombrie, și chiar la Mediterana fiind, se apropie iarna, nu vara. Am avut regim de all inclusive, trei mese pe zi iar cu excepția micului dejun (cam repetitiv) la prînz și la cină felurile de mîncare (cam 60-70 zilnic) au variat constant. Fructe din belșug, vreo zece sos-dresuri pe bază de ulei de măsline cu diverse ierburi sau alte ingrediente, sosuri diverse (de carne, de tomate, cu sau fără curry, etc, etc, etc) dulcețuri, patiserie, prăjiturele, sucuri naturale, de fapt, cam tot ce-ți poate dori inimioara; chiar și fructe de mare! și bineînțeles, pentru adepții lui Bacchus, o sticlă de vin alb roze sau roșu la două persoane, la prînz și la cină. Plus o sticlă de apă plată de un litru și jumătate. Dacă apa nebăută o poți lua în cameră (pentru ness de exemplu), vinul nebăut rămîne pe loc.. Și hoțomanii naibii, în zilele de picknick, ne-au ”făcut” de porția de vin 🙂 . Desigur, glumesc.

La capitolul deficiențe am de reproșat finisajele de mîntuială ale pereților exteriori și lipsa de personal. Niciodată camerele nu au fost dereticate înainte de ora 14/15. Tot la capitolul plus este de remarcat că observînd borcanul de ness din camera noastră, personalul ne-a adus un aparat de încălzit apa! Iar la baie, chiar dacă n-am consumat în întregime gelul șamponul și săpunul, au fost aduse altele și altele, probabil ca să ne tenteze să le luăm la plecare, mai știi? 🙂 . Cu recepția n-am avut treabă decît la sosire cînd am primit cartela și cînd am cumpărat șapte zile  de acces la internet care teoretic este gratuit, practic NU, și la plecare. Tot așa am pățit și în Andaluzia, deci, nimic nou sub soare… Una peste alta ne-am simțit destul de bine către foarte bine șiiii, cam asta a fost…

Ce ne-a impresionat mai mult și mai mult? Să le luăm pe rînd:

Biserica din Novelda cu uluitoarea sa orgă cu tuburi din marmură,

Ivan Larrea sculptorul muzician,muzeele din Guadalest,

lacul de acumulare din Guadalest,albul calm din stațiunea Altea,peisajul sub și supra marin de la Insula Benidorm,

imaginea de ansamblu a stațiunii Benidorm,

castelul Santa Barbara din Alicante,Grădina palmierilor din Elx (citește elche),

belvedere de zi și de noapte de pe terasa de la etajul 45 a hotelului Bali,piața din Alicante,

creațiile lui Callatrava,

catedralele din Alicante și din Valencia. Mi-a scăpat ceva? Atîta pagubă! 🙂

Anunțuri

Read Full Post »

Astăzi iar avem o zi plină. La ora nouă ne întîlnim cu Olga; de data asta suntem 11 doritori de hoinăreală spre Alicante și către Elx (se citește elche). Mai întîi, imediat ce părăsim Benidorm, intrăm pe teritoriul unui mic sat (joli și nu mai știu cum 🙂 ) pentru a vedea o mică fabrică de ciocolată. La apogeul acestui sat, erau nu mai puțin de 29 de fabrici de ciocolată; acum au mai rămas numai vreo trei sau patru, dar, aceasta pe care o vizităm noi, a fost prima! Înființată de un dezertor din armata lui Napoleon I, a avut un succes nescontat și în scurtă vreme au apărut alte și alte fabrici, care mai mari care mai mici, etc. Toate sunt afaceri de familie. Aceasta, se numește Marcos Tonda și a fost înființată în 1793. Este vestită pentru calitatea ciocolatei, exportă atît în toată Spania dar și în Europa și chiar pe alte continente. Bineînțeles, Olga numai de aici cumpără ciocolată 🙂 . Dacă vreți să știți ce gust are, iaca telefonul: 965 89 59 24. Cereți și vi se va da 🙂 ! Ah, da: satul se numește cum altfel? VillaJoyosa! Vorba vine că vom vizita fabrica. Fiind nu știu ce soi de sărbătoare locală, nu este prezent decît patronul care după ce ne servește cu cîte un păhărel de ciocolată lichidă și ne arată cîteva utilaje – de muzeu – folosite în procesul de fabricație, deschide magazinul… 🙂 . Eu nu prea servesc ciocolată dar, Silvia a fost teribil de încîntată să le poată face cadou colegelor așa bunătățuri! Apropo de sărbători. În Spania sunt nu mai puțin de 600 – șase sute – de sărbători! Care păgîne, care religioase, care de sorginte maură, care de sorginte creștină, întreaga Spanie fiind teatrul unor teribile încleștări încă de pe vremea fenicienilor, apoi a grecilor, romanilor, arabilor. Pînă la urmă, creștinismul a biruit sub conducerea Regilor Catolici, să sperăm definitiv deși întreaga Europă se îndreaptă încet dar se pare inexorabil către decreștinare îmbinată cu o islamizare tot mai agresivă. Politicieni tîmpiți care văd numai ziua de astăzi pentru că sunt ei la putere și nu le pasă ce le rezervă viitorul strănepoților noștri!

În fine. Am venit, am văzut e vremea să plecăm. În drum spre Alicante, fără să străbatem vreun munte, intrăm într-un tunel lung de doi km construit DOAR pentru liniștea localnicilor. Ca să nu strice peisajul cu panouri antifonice au preferat construcția unui tunel. Deci: unde-i cap și voință e și putirință. Drept? Drept! Mai trebuie spus că la intrarea și la ieșirea din tunel (nu și în interior) sunt amplasate radare și camere de supraveghere. Ai depășit 80 de km/h? Primești acasă înștiințarea de amendă…

Read Full Post »

Înalt de 186 de metri, este cel mai înalt hotel din Spania și dacă Olga așa ne spune, este și cel mai înalt hotel din Europa. Atenție: am spus hotel, nu clădire. Voi reveni la acest aspect. Hotelul este compus din două corpuri, unul de vreo 20 de etaje iar celălalt de vreo 45 + o belvedere. Gran Hotel Bali a împlinit recent 15 ani de cînd a fost dat în exploatare dar, informația cu adevărat interesantă este că pe parcursul celor 14 cît a fost în construcție, pe șantier NU s-a înregistrat niciun accident de muncă grav! Recepția deservește ambele corpuri. În stînga recepției sunt ascensoarele pentru hotelul ”mic” 🙂 iar în dreapta ușii de la intrare după cîteva magazine cu diverse chestii, este un coridor cu șapte ascensoare de mare viteză (un etaj/secundă) din care două sunt exterioare, cu vedere panoramică. Hotelul are o fațadă orientată către un munte nu prea semeț iar cealaltă fațadă este orientată către Mediterana. Noi avem balconul orientat către mare și avem o priveliște de vis. În plin sezon, o cameră costă aici mai bine de 200 de euro așa că, poftiți vă rog 🙂 . Încă din prima zi mă plimbasem cu un ascensor panoramic dar acum, eram măcinat de curiozitate: oare cum se vede Benidorm de pe Terasa Belvedere de la înălțimea de 45 etaje? Toate cele șapte ascensoare urcă pînă la etajul 43 dar dacă vrei pe terasă, plătești: turiștii cazați arată cartela și plătesc 2,5 euro, iar autsiderii plătesc 7. N-am văzut prea mulți amatori deși, vorba ceea șugubeață: nici nu știu ce pierd 🙂 ! Noi am urcat pînă la etajul 43 iar după ce-am plătit unei cerbere obolul, ne-a deschis o ușă, am urcat două etaje (36 de trepte) și ne-am trezit pe o terasă în formă de semicerc (jumătate de cerc) cu priveliști excepționale atît către mare cît și către munte.

Toată stațiunea se întinde pînă hăt, departe, hotelul Bali fiind situat aproape de granița sudică a stațiunii. Spre nord se văd aproape toate cele 325 de clădiri socotite a fi zgîrie nori, Benidorm fiind a doua stațiune din lume ca număr de clădiri ultraînalte. Raportat la numărul de locuitori (70.000) este chiar pe primul loc la acest capitol. Pînă în preajma războiului civil din Spania, Benidorm a fost doar un sat pricăjit de pescari care aplicau o veche metodă de pescuit învățată de la mauri, ceva cu niște tunele construite în solul de la țărm, n-am priceput prea bine, n-am priceput nici de ce pescuitul devenise ineficient, în fine, primarul de atunci, a avut o viziune: să transforme satul în stațiune turistică. Drept pentru care a obținut o audiență la Franco pentru a cere dreptul de a utiliza pe plajă, ceea ce noi, acum, socotim de la sine înțeles: costumul de baie. În Spania, pe atunci, îmbăiatul nu era permis decît dacă amatorii și mai ales amatoarele de scaldă, erau bine încotoșmănați sau  încotoșmănate. Și cum Biserica se opunea, satul a fost repede pedepsit cu porecla de loc al iadului pe pămînt. Spre dezmințire, sătenii au ridicat pe munte o cruce uriașă. Booooon. Locul a fost descoperit în special (tot) de turiștii englezi, atrași (și) aici din motive de climă. După o vreme, s-au ridicat hoteluri de dimensiuni modeste, apoi, din ce în ce mai înalte, pînă cînd spațiul nemaifiind de ajuns (Benidorm se întinde pe o suprafață de numai 38,5 km pătrați) s-a impus necesitatea construirii de zgîrie nori. Așa au apărut cele 325 de construcții gigant. Dar Gran Hotel Bali nu este și cea mai înaltă construcție din Benidorm. În imediata apropiere, se ridică două turnuri unite la vîrf printr-un soi de con răsturnat, construcție care este înaltă de 200 de metri. Cele două turnuri au forma de 1 (unu) iar conul răsturnat seamănă cu un M imens; întreg ansamblul locuibil fiind ridicat ca un soi de comemorare a fatidicei zile de 11 mai 2004 cînd a avut loc în Spania, acel teribil atentat terorist. Păcat numai că acest maiestuos și spectaculos ansamblu, deși este terminat nu este încă dat în exploatare pentru că lipsesc fondurile pentru finisaje…

Read Full Post »

Începem ziua cu ritualul binecunoscut: trezire, toaletă, mic dejun. Coborîm la recepție pentru întîlnirea cu grupul. Care grup? Nimeni! Apare și Olga. Ce facem? În afară de mine și de Silvia, nu mai este prezentă decît o singură amatoare de orgă de piatră, naiba știe ce parascovenie o mai fi și asta. O întreb pe ”dădacă” dacă și cum putem ajunge acolo. Olga, firesc, ne spune: cu mașina mia 🙂 ! Poi dacă-i pe-așa, la drum!

Autostrada este puțin circulată și în aproximativ o oră de mers întins (80 – 130 km/h) ajungem la Novelda, orășel de provincie liniștit, cu case frumoase cu maxim două trei etaje. Vremea este în continuare extrem de plăcută. Străbatem Novelda și ne îndreptăm către un deal pe care în vechime era un castel de apărare din care acum, mare lucru n-a mai rămas…În imediata apropiere se află o biserică destul de modestă ca dimensiuni dar care este realizată într-un uluitor stil se pare inspirat din Gaudi; fațada este ornată cu marmură și cu ceramică; are două turnulețe a cîte 25 metri înălțime și cam atît este de semnalat…

Iată și o machetă a bisericii

Olga dă niște telefoane  și nu după multă vreme apare o femeie care descuie ușa. Intrăm. Bogat ornamentată cu picturi și statui biserica etalează chiar lîngă intrare orga de marmură. Da, tuburile acustice ale orgii sunt făcute din marmură, chiar dacă acest lucru pare greu de imaginat!

Artistul care și-a imaginat că piatra poate să cînte maiestuos se numește Ivan Larrea, iar pe lîngă faptul că este sculptor este și muzician. Aveam să-l cunoaștem personal pe artist, la el acasă, aveam să-i vizităm și atelierul cum altfel? tot prin bunele oficii ale ”dădacei” noastre, Olga.

Read Full Post »

Așa. Acum, musai să spun (pe scurt) ce-am aflat de la Olga. Benidorm este stațiunea aflată pe locul trei în Spania după Madrid și Barcelona, ca număr de turiști. Plus de asta, Benidorm este obiect de studiu la Universitatea de turism ca exemplu de explozie a numărului de turiști și ca exemplu de urmat în ceea ce privește explozia de construcții atît în domeniul turistic dar și în domeniul domestic. În prezent are circa șapte zeci de mii de locuitori dar cele 138 de hoteluri primesc cohorte de turiști. De ce? Pentru că Benidorm este o stațiune ultramodernă în care numărul de zgîrie nori este enorm pentru Spania, dacă nu chiar pentru Europa: 325 de zgîrie nori! În Paris, am văzut în urmă cu vreo zece ani un cartier care se mîndrea cu vreo 15 clădiri mai înalte de o sută de metri. Ce să spună Benidorm cu Gran Hotel Bali, a cărei înălțime este de 186 de metri? Ce să spună noua clădire de locuințe (formată din două turnuri unite la vîrf) cu cei 2oo de metri înălțime ai săi? Nu știu… Mai în glumă, mai în serios, Benidorm este alintat cu numele de BeNewYork 🙂 !

Bon. Deocamdată, după ce am prînzit omenește și după ce am primit accesul la camere, ne ohihnim o leacă și ne organizăm. Către seară, ne vom întîlni cu Olga ca să punem la cale, excursiile suplimentare. Pînă acum totul este OK chiar dacă sînt dezamăgit o țîrică de faptul că suntem cazați DOAR la etajul 10 din 43 🙂 ! În schimb, priveliștea este magnifică, avem perspectivă către Mediterana și către o insulă denumită tot Benidorm (unde vom ajunge ulterior). Plus de asta, pe terasa de la parter (dar și în balcon) fumatul este permis așa că, berica alunecă plină de bună voie 🙂 …

Din cei 189 de călători care au sosit cu avionul pînă la Valencia, numai 23 formează grupul nostru turistic. Dintre aceștia, doar 14 au manifestat interes pentru activitățile suplimentare, Valencia, Alicante, Guadalest sau Novelda. Vom vedea ce și cum mai încolo.

După ce am cinat într-unul din cele două restaurante cu autoservire avem de ales: fie te duci la plimbare, fie te apuci de pilit 🙂 . Vinul inclus nu-i nici grozav de bun dar nici prost. Vin de masă acceptabil. Dacă mai vrei supliment (și noi mai vrem) de la unul dintre nenumăratele baruri sau cafenele cumperi ce vrei că au cam de toate. N-avem chef să stăm pe terasă, mai degrabă vrem să admirăm priveliștea de la balcon. Cum mă străduiam de zor în romgleza mea de baltă să cer nește vin roze și nește apă minerală cu gaz, plus nește gheață cubulețe, fata de la bar m-a atacat frontal: spune bre ce vrei în românește 🙂 ! Draga  de ea!

Și ne-am încheiat lunga zi pe balcon, în sunetele unei orchestre bunișoare și a unei dive care se străduia de zor să o imite pe Tina Turner… Cum nu i-a prea ieșit a dat-o pe pe un soi de jazz pe care l-a interpretat muuuuult mai bine. Pînă la urmă, am închis ușa de la balcon și la adăpostul liniștii ne-am cufundat în somn. Mai e și mîine o zi!

Read Full Post »

Așa cum am spus, vom reveni în Valencia măcar pentru o zi întreagă fie pe cont propriu, fie cu dădaca 🙂 . Olga tocmai ne solicita să spunem: care vrea cu grupul la Valencia, care la Alicante, care într-un sat mititel, Guadalest, cu vreo două sute de locuitori dar care, țineți-vă bine: adună anual cîteva milioane de turiști! Plus de asta, mai putem opta pentru o excursie de o jumătate de zi într-o mică localitate, Novelda, unde într-o biserică mică dar extrem de cochetă se construiește o orgă fără de seamăn pînă acum în lume: orga ale cărei tuburi sunt făurite din marmură! Din marmură? Adică din piatră? DA , din piatra-marmură! Ca mare admirator al cîntecului de orgă, n-am voie să ratez această minunăție, nicidecum!

După ce ne-am ospătat și după ce ne-am cazat, Olga a promis că va face calculele și toate eforturile să ne ajute. Știți ceva? Eu o cred! Spune că a venit pe aici în urmă cu vreo douăzeci de ani (nu din pricini economice) și a rămas; poate ne va spune mîine ceva mai mult…

Revenim la plecarea din Valencia. Pe nesimțite, șoseaua a început să urce. Pas cu pas, peisajul de șes de lîngă mare a căpătat accente de peisaj de deal, apoi de munte. Numai că, dacă în Andaluzia am văzut zeci de kilometri de livezi cu măslini, aici am văzut zeci de kilometri de livezi cu portocali pe rod, în diferite stadii de coacere. Fructele vor fi culese la sfîrșitul lui octombrie-începutul lui noiembrie; din cîte văd, unele sunt coapte de pe acum (suntem la sfîrșitul lui septembrie).

Am văzut și aici că lupta omului gospodar cu natura neprielnică se materializează în terase minuscule îngrădite cu piatră, terase unde sunt plantați pomi fructiferi diverși, pe alocuri viță de vie, și alte plante pe care nu le știu. Cert este că nici pe aici, nu rămîne nici-un centimetru pătrat de pămînt cultivabil, neexploatat. Despre asta este vorba: muncă și determinare! Trecem peste; nu cred că valencienii au un ministru al agriculturii de talia berbecului bou, Daeeeeeea.

Spuneam că șoseaua a început să urce. A urcat ce a urcat și vremea a început să se cam strice… A început chiar să plouă. Pffff, nu asta așteptam de la stațiunea Benidorm, stațiune către care ne îndreptăm întins, și unde vom fi cazați la Gran Hotel Bali. Eh, nu-i nimic. Bucuria de a fi aici este mult mai mare decît întristarea adusă de cîțiva nori răzleți și a cîtorva picături afurisite de ploaie nesuferită.

Drumul de la Valencia pînă la Benidorm nu-i prea scurt (cam o oră și jumătate) dar, nu este lipsit de farmec. Am străbătut inclusiv două tunele, dragele mele și nesuferite Silviei 🙂  După cel de-al doilea tunel, șoseaua a început să coboare. Semn că ne apropiem de mare deci, de destinație. Și ce să vezi? Vremea s-a îndreptat binișor, soarele a ieșit dintre nouri biruitor, prilej tocmai bun pentru Olga să declare cu emfază: vedeți? Benidorm vă primește cu soare, da? 🙂 ! Poi DA! Ce, poți cumva să negi? Nu poți…

Read Full Post »

După trei ore și douăzeci de minute de zbor la 11.000 metri altitudine și cu o viteză de zbor (la sol) de 864 km. la oră, minunata pasăre de metal, un Boeing 737 seria 800 a aterizat la Valencia.

Știam că vremea nu este tocmai însorită dar, este plăcută iar cele 18 grade Celsius sunt perfecte pentru un turist care nici nu vrea să scoată limba de căldură, dar nici nu vrea să tremure de frig.

Cei 189 de pasageri așteaptă răbdători să-și recupereze bagajele de cală; o doamnă cam plinuță ne anunță că sunt ceva minute de întîrziere; de ce? pas de pricepe ce spune doamna aceea! În provincia Valencia se vorbește un dialect al limbii catalane, respectiv limba valenciană. Asta pentru că prin secolul al XII-lea, nu știu ce rege a curățat regiunea de mauri și pentru a o recreștina, a adus 700 de femei din Catalunia (unii spun că erau numai fecioare :)) și le-a căsătorit cu soldații săi. De aici a rezultat limba locală; aveam să aflăm că ultranaționaliștii nici nu vor să audă de limba spaniolă…  Apoi, regele a împărțit districtul în șapte unități administrative și le-a pus sub conducerea celor mai vrednice familii de nobili, șapte la număr; pe firmamentul unei biserici, acest fapt este comemorat cu șapte perechi de efigii, bărbat femeie, bărbat femeie, etc.

Pînă la urmă, banda rulantă s-a pus în mișcare și a început să aducă rînd pe rînd, valizele. A mea sosit cam în prima treime și ne punem pe așteptat valiza Silviei. O veni, n-o veni, vom vedea. Nu ne prea interesează compensația oferită de firmă în caz de pierdere sau numai de întîrziere. În fine, răsuflăm ușurați: fix penultima valiză care vine, este a doamnei inimii mele :)! Booooon…

Ieșim afară și după cum ne așteptam, suntem întîmpinați de doamna Olga,

reprezentanta pe plan local a agenției de la care am cumpărat vacanța. Ne spune de la bun început că este basarabeancă și deși este sigură că vom pricepe ce vorbește ea în românește, ne roagă să o îngăduim dacă va face și ceva greșeli. Sigur că o s-o îngăduim! De ce nu? 🙂

Vorbește molcom, moldoviniește 🙂 parcă are și ceva accent catalan, parcă și ceva accent rusesc, dar, ce mai contează? Pricepem care va să zică ce vrea să ne spună. Deci. 🙂 După ce ne-am urcat în autocarul care ne va transporta la hotel, ne spune că vom face mai întîi un scurt tur al Valenciei, începînd cu centrul nou, unde vom admira cîteva creații ale vestitului arhitect Santiago Callatrava. Respectiv, Podul vechi, Podul nou, și un complex de mai multe clădiri ultrafuturiste ca stil, printre care amintesc Centrul de Arte și de Științe, Oceanograful, un cinema în formă de ochi și altele; n-am reținut numele exact, n-am fost atent dar, ce mai contează?

Read Full Post »