Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘berlin’

Noua cortină– repostare (din 27 ianuarie 2010)

E limpede. Nu ştiu ce soi de indivizi făuresc şleaurile pe care se chinuie naţia asta să meargă în drumul său către un viitor incert, dar nu mai există nici-o îndoială că zăpada este principala lor raţiune de a fi. De fapt, nu zăpada care ar putea să fie benefică, ci înzăpezirea, înnoroirea. Trasul sforilor către direcţia neantului garantat. Indivizii aceştia chiar reuşesc să tragă o nouă cortină peste speranţele românilor conectaţi la nato şi la ue. Reuşesc indivizii aceştia să ameţească atît imobilismul istoric al noii birocraţii de tip pan-european, dar trag cu ochiul şi la instalarea noilor socialisme de tip american-obamiste.

Mitul fondator al unei americi care promitea democratizarea unei lumi întregi, a murit odată cu Reagan. Şi cu moartea excepţionalui OM care a fost Papa Ioan Paul al II-lea. A căzut zidul berlinului ? Ei şi ? facem noi alte ziduri. Dărîmăm fundamentele economiei de tip liberal fondată de Adam Smith, promovăm specula ca religie economică şi năruim noi pînă la urmă toate speranţele voastre într-o lume mai bună. Ce, nu aţi aflat încă ? Lumea este aşa cum vrem noi să fie : idioată şi limitată aşa cum suntem chiar noi, stăpînitorii noii desfăşurări a vanităţilor noastre : colorată în roşu obamist cu nuanţe neo-moscovite. Nu pricepeţi ? Ei fir-ar să fie… Noi zidim lumea. Nu vedeţi ce ziduri frumoase construim ??? Nerecunoscătorilor!

Naţia asta a noastră, navighează printre şleauri. Cu o roată merge către apusul ideii de stîngism roşu venit de la răsărit, cu altă roată merge către răsăritul ideii neo-apusene care invită la somnul ideilor anesteziate, legănate pe muzica politically corectness. Idealul tiraniei minorităţilor de tot felul, asupra majorităţii normale, este pe cale e a fi atins. Nimeni nu mai poate ieşi cîteva veacuri din acest impas : ridicăm noua cortină, iar după ce o s-o înlăturăm, veţi vedea că noul zid este de netrecut.

Înapoi în peşteră cu voi.

#

Au mai repus în pagină vorbe din trecut psi . anaveronica . cita . Gina . Carmen . anacondele . altcersenin .

Reclame

Read Full Post »

Este unul dintre cei mai mari autori britanici contemporani. Pentru cei interesaţi, cîteva date biografice şi nu numai, AICI. Am citit din lunga listă de titluri traduse în limba  română (16 numai la Polirom) o carte interesantă, Inocentul.

 “Plasat în Berlinul Războiului Rece, la începutul anilor ’50, Inocentul porneşte de la un fapt real puţin cunoscut : un tunel secret pe care britanicii şi americanii l-au săpat pe sub sectorul controlat de sovietici pentru a intercepta liniile de comunicaţie ale acestora. Un timid şi neexperimentat tehnician britanic, Leonard Marnham, este trimis de la Londra pentru a coopera cu armata americană la această operaţiune strict secretă. Odată cu pierderea inocenţei politice, Leonard trăieşte o pasională – şi clandestină! – poveste de dragoste.”

Cam la atît se reduce recomandarea editurii, pe pagina de gardă. Romanul acesta este totuşi, mult mai cuprinzător.

Inocentul a fost încadrat, nu tocmai justificat, în categoria romanelor de spionaj dedicate confruntărilor Est-Vest din a doua jumătate a secolului trecut. În plus, o pasională poveste de dragoste romanţează elementele intrigii captivante, pentru ca finalul să introducă o notă de meditaţie gravă asupra zădărniciei eforturilor individului de se lua la întrecere cu timpul şi cu istoria.” – este părerea ceva mai apropiată de adevăr a lui Ilă Citilă de la bookiseala.ro .

De fapt, această carte este o radiografie foarte exactă a lumii europene postbelice, lume traumatizată de un război care a întrecut în atrocitate tot ce se putea imagina că omul ar fi în stare să facă nu ca om, ci ca bestie. Experienţa războiului cald nu a fost suficientă. Cum omul este prin excelenţă o fiinţă războinică, în Europa acelor ani, s-a declanşat aşa numitul război rece. Adică o confruntare chiar mai dură decît confruntarea armată, confruntare în care sumele cheltuite absurd, au depăşit orice imaginaţie. O confruntare care a împărţit lumea în două, respectiv lagărul socialist – o imensă închisoare spoită cu principii democratice dar în care teroarea şi dictatura au fost termenii în care oamenii au fost nevoiţi să trăiască, pe de o parte, şi lumea liberă cu adevărat democratică, de cealaltă parte.

O lume care se va dovedi a nu fi tocmai perfectă aşa cum visau (şi mai visează unii), o lume în care oamenii nu sunt decît piese de şah mînuite cu cinism pe imensul eşichier politic al lumii, de nişte păpuşari demenţi. O lume care iată! chiar şi după pretinsa cădere a comunismului – de fapt o intrare în conservare, o latenţă numai aparentă, un agresiv pas înapoi făcut numai formal – o lume care departe de a-şi găsi un făgaş către normalitate, îşi inventează pe zi ce trece, noi probleme care frizează absurdul, o lume care se îndreaptă cu paşi acceleraţi către… către ce ? Nimeni nu ştie!

În această lume, tînărul Leonard nici nu are cum să nu fie păpuşa tuturor celor hîrşiţi în rele, în mijlocul cărora era nevoit să trăiască. Şefii săi militari, agenţii secreţi, o lume interlopă cunoscută dar tolerată (ca şi acum!), prostituate şi false iubiri, o lume în care dacă nu mă înşel, Leonard este prototipul fiecăruia dintre cei care mai cred că lumea asta are scăpare din ghearele răului. Adică noi, inocenţii, cei  care încă mai avem naivităţi candide.

În numele iubirii, Leonard a mers în naivitatea sa, pînă la a fi părtaş la crimă şi la trădare. Mă întreb pînă unde ar fi capabil oricare dintre noi, să meargă în numele iubirii. Ce părere aveţi ?

Acest roman a fost ecranizat cu un imens succes, în regia lui John Schlesinger, cu Anthony Hopkins, Isabella Rosselini şi Campbell Scott, în rolurile principale.

Cîteva pagini din carte pot fi citite AICI. Cum Ian McEwan este un om modern, are şi blog care poate fi găsit, AICI. Adică aşa cum ar spune Umberto Eco, Ian McEwan este integrat, nu apocaliptic. O carte cu adevărat foarte bună a unui autor de excepţie.

Blogul zilei  :  http://bookiseala.ro/

Read Full Post »