Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Biserica Romaneasca din Ierusalim’

      Înainte de a părăsi Ierusalimul îndreptîndu-ne spre Tel-Aviv, aveam să facem o scurtă oprire la Biserica Românească. Situată în mijlocul unui cartier ultrareligios evreiesc, a luat fiinţă cu greu, a trecut prin momente grele dar acum, oferă asistenţă religioasă celor care o doresc. Această oprire, a fost una dintre multele surprize plăcute pe care domnul Iosif ghidul nostru, le-a oferit cu generozitate grupului nostru de turişti.

      Cît pe ce să uit să menţionez această oprire. Notesul meu nu a reţinut nimic din acest scurt popas. Nici nu este de mirare. Încă nu ieşisem din transa în care mă aflam, încă. Tot încercam să merg cu istorisirea, mai departe. Ceva nu se lega nicicum. Am apelat la camera de luat vederi. Şi am înţeles. Am înţeles că tot ce relatez eu aici, este asistat de îngerul meu păzitor… Nu aveam cum să merg mai departe cu relatarea mea, făcînd abstracţie de acest lăcaş de cultură şi de spiritualitate românească.

     Cert lucru este că aici, am avut cea de a doua mea senzaţie de deja-vu. Prima senzaţie de acest gen, am trăit-o la Mănăstirea Melk. Deosebirea este că dacă la Melk am avut o senzaţie stranie, aici, am avut o senzaţie plenară de împlinire; o senzaţie de bine. O senzaţie de ACASĂ. Nu ştiu de ce am trăit aici, această senzaţie…

      Am avut senzaţia  de loc familiar. Am filmat pe dinafară biserica dar nu am avut deloc senzaţia de loc ştiut dinainte. Abia după ce am pătruns în curtea bisericii, amintirile ? mele au irumpt. Am recunoscut aleea care duce către intrarea în biserică. Am recunoscut cîinele care apăra curtea bisericii; am fost singurul pe care acest cîine, nu l-a lătrat. Am pătruns în biserică. ŞTIAM că după micul antreu, urmează un şir de trepte. Ştiam că acel şir de trepte se ramifică în sus către turlă, ştiam că acel şir de trepte merge în jos, către un soi de spaţii administrative ( beci, cămară, etc.)

     Am intrat. Am filmat. Am pus la cutia donaţiilor cîţiva firfirici. A apărut şi preotul. Preotul ne-a făcut o slujbă.  Acea slujbă a avut un caracter de spovedanie. Respectiv, cei mai apropiaţi de sfinţia sa s-au adăpostit sub sutana sa iar noi restul, atingîndu-ne în cascadă am luat parte la acea slujbă, cam cum se întîmplă la slujba de pomenire a morţilor. Nu vă miraţi. Nu veneam noi, de la Mormîntul Sfînt şi de la Zidul Plîngerii ?

     Trebuie musai să remarc faptul că această biserică este prima biserică ortodoxă în care, am văzut că pangarul este parte integrantă din biserică, nu aşa cum ştim cu toţii, că este separat ca un  butic oarecare, în care se vînd lucruri bisericeşti.

     La ieşire, domnul Iosif avea să ne atragă atenţia, spre doi oameni înveşmîntaţi în negru, cu pălării şi cu perciuni bogaţi; – aceştia, sunt eeeem, dintre cei care nu văd cu ochi buni situarea acestei biserici, aici.

     Aşa şi ? Probabil că alţi doi dintre aceşti ultra-religioşi, păzesc moscheeea din apropiere, de la care auzisem muezinul chemîndu-i pe musulmani la rugăciune. Maaare este Dumnezeu! .

Read Full Post »