Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘blog’

Reiau subiectul acesta, nu ştiu pentru a cîta oară. Nu mai caut prin arhive, sper că sînt consecvent în ce gîndesc şi afirm. Nu voi face nici măcar o minimă clasificare a tipurilor de blog pe care le-am întîlnit şi frecventat pînă acum (nişă, integralist, politic, literar, etc), că despre ierarhizare, nici măcar nu poate fi vorba. Cel mai bun exemplu este chiar Zelist şi nu insist pentru că ştiţi (aproape) cu toţii despre ce este vorba.

Deci. Orice blog are cititori. Mai mulţi sau mai puţini, nu contează, acum. Cititorii – indiferent dacă-s constanţi sau numai ocazionali – sunt de două feluri mari şi foarte clare: comentatori activi sau tăcuţi.

Fac parte din ambele categorii de cititori şi ştiu sigur că şi alţi bloggeri procedează la fel, din diverse motive  cum ar fi de exemplu, timp, interes faţă de subiect, acord sau dezacord faţă de modul de abordare, orientarea socială sau politică a proprietarului blogului, şamd.

S-a întîmplat în istoria de peste trei ani de zile a blogului, să încheg uneori cîte-o micuţă comunitate. Cum s-a închegat, aşa s-a spulberat. Nu ştiu motivele şi nici nu m-am preocupat prea mult de acest lucru. Nu spun că acest lucru nu m-a afectat. M-a afectat însă, am învăţat cu timpul să trec peste orgoliu şi să merg mai departe deşi, nu ştiu de cîte ori am fost tentat să spun punct blogărelii. N-am pus punct şi cred că bine am făcut.

Ştiu precis că printre multele fleacuri pe care le-am etalat cu nonşalanţă pe acest blog, am scris şi despre  lucruri minunate cum ar fi în special cărţile pe care le-am citit sau scurtele excursii pe care le-am făcut. De asemenea, am etalat fotografii din care unele sunt chiar grozave, sau am versificat uneori cu rime şchioape gînduri fugare, dar ştiu că unele versuri sunt chiar reuşite.

Se întîmplă uneori, ca unele dintre articolele mele să fie cufundate într-o tăcere care sincer să fiu, nu-mi pică tocmai bine dar, nici nu mă mai descurajează. Desigur că am şi eu momente de îndoială, uneori mi se pare că ceea ce fac eu aici este pueril, la limita şcolărescului dar, sincer, sînt destul de mîndru cînd constat că unele dintre lucrurile spuse de mine aici, pe acest blog, sunt noutăţi absolute pentru o parte dintre cei care-mi frecventează blogul, iar acest lucru mă motivează să merg mai departe.

Ce am avut de spus despre mine am spus la rubrica respectivă, iar cei care au intrat cu mine în dialog, au aflat mult mai multe decît intenţionasem eu  vreodată, să spun. După cum aţi constatat singuri, blogul meu este deschis, nu practic moderarea preventivă şi am spus de ce: pe acest blog intră să citească oricine vrea, rămîne  la comentarii numai cine vreau eu. N-am decît vreo trei inşi băgaţi la spam în aproape 40 de luni de zile aşa că, loc mai am acolo 🙂

Concluzionez pe scurt: blogul merge mai departe, cu sau  fără comentarii. În afară de Clubul psi şi uneori la MFC, nu mai particip la alte blogginguri interactive. N-am orar fix de publicare deşi intenţionasem aşa ceva la un moment dat, şi n-am nici o direcţie anume stabilită. Blogul rămîne aşa cum este acum deşi, altceva intenţionasem atît la început, cît şi pe parcurs. Deci, dacă vă place ghiveciul preparat pe acest blog, serviţi-vă fără reţinere şi dacă aveţi ceva de comentat, vă rog să nu ezitaţi chiar dacă, nu este obligatoriu să mă lăsaţi şi pe mine să aflu ce gîndiţi despre operele mele 🙂 Pentru cunoscători, ţuc şi hug!

Read Full Post »

Blog. Ce este un blog?

Redau încă un mic fragment din cartea domnului Liiceanu, Estul naivităţilor noastre (pagina 348):

“- Cum vă împăcaţi cu jurnalul modern – blogul? Aţi fost vreun moment tentat să-l  încercaţi?

– Nu, n-am fost, pentru că aparţin unui model cultural care s-a format înainte de apariţia blogului. În acest model, cartea deţine poziţia centrală. Nu mă pot desprinde încă de prestigiul cărţii. Blogul plăteşte spontaneitatea şi viteza comunicării cu un grad mare de efemer. Cartea se deschide ce-i drept, mai greu, dar, odată gestul deschiderii făcut, ea realizează un grad de complicitate cu cititorul pe care blogul nu-l poate obţine. La carte te poţi întoarce, o poţi redeschide după pofta inimii, poţi marca pasaje din ea… Nu cred că la un text postat pe un blog, odată consumată prima întîlnire, apuci să te mai întorci. Blogul este extinderea spiritului consumerist în lumea spiritului. Cărţile nu se aruncă după prima folosire.”

Nu este singurul motiv pentru care uneori, mă despart de ideile domnului Liiceanu. Şi eu iubesc mult mai mult cartea tipărită dar asta nu mă împiedică să citesc şi on-line, cărţi la care altfel, nu am momentan, acces; exemple puteţi găsi pe Scribd şi nu numai.

Revenind la blog. Nu cred că blogul păcătuieşte prin efemer. Prin efemer păcătuieşte – cred eu – mult mai mult, e-bookul, pe care în treacăt fie spus, domnul Liiceanu îl promovează constant şi în virtuţile căruia crede cu tărie. Nu insist.

Ideea aceasta – dihotomia între tipăritură şi alte moduri de exprimare, eventual blog – nu este foarte nouă, a fost excelent exprimată şi de Umberto Eco în cartea sa, Apocaliptici sau integraţi. Apocalipticii fiind cei care nu cred în variantele alternative de comunicare, iar integraţii fiind tocmai cei care le utilizează; asta pe foarte scurt.

În definitiv întrebarea mea, este: de ce blog?

Read Full Post »

Bla

Măi dragă blogule, naiba să te ia, că taaare multă vreme mi-ai mîncat din singura mea viaţă pe care o am. 🙂

Nu ţi-am dus dorul niciodată cînd am fost plecat în hoinăreală.

Geaba mă anunţi că am depăşit numărul de postări consemnat în poveste: 1001 de vrăjeli.

Chiar nu-mi pasă. 🙂

Am neglijat lectura şi trebuie să  îndrept această situaţie cît de curînd. 🙂

În definitiv, lectura este muuuult mai puţin costisitoare decît hoinăreala şi muuuult mai la îndemînă…

Problema este că mă desprind greu, foarte greu, de excursia asta minunată din Elveţia. 🙂

Read Full Post »

Hello World!

Au trecut fix doi ani de cînd acest blog a început să fie iar acesta (Hello World), a fost primul post (generat automat de platforma wp). Nu-mi plac statisticile şi nu am de gînd să fac bilanţuri (cîte postări, cîţi vizitatori, cîte comenturi, etc…) Nu stau tocmai rău la aceste chestii. Important mi se pare că pe această cale, am întîlnit oameni. Marea lor majoritate oameni frumoşi, generoşi, oameni însufleţiţi de plăcerea de a dărui, însufleţiţi de puterea de a se destăinui, oameni motivaţi de nevoia imperioasă de comunicare şi de interrelaţionare. Chiar mă simt mult mai bogat sufleteşte în urma întîlnirii cu voi toţi şi vă mulţumesc tare mult că existaţi şi că am avut privilegiul de a vă întîlni. Am avut deseori tentaţia de a pune punct acestui blog. Încă mai cochetez cu această idee. Ştiu că va veni şi această vreme, cîndva. Daaar, această vreme, încă nu a sosit. Voi continua să vă mai bat la cap 🙂 cu spusele mele şi vă mulţumesc tuturor celor care citiţi, comentaţi, apreciaţi sau bombăniţi, la adresa postărilor mele! Şi cer scuze tuturor celor care s-au simţit vexaţi de spusele mele. Cu rare excepţii, n-am făcut în mod deliberat referiri jignitoare, la adresa nimănui. Cu drag, tibi.

Read Full Post »