Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘boc’

Poveste simplă

S-a oprit în faţa mea. Nu mă mai ştiţi? Privesc atent figura rubicondă care mă scrutează prin lentilele unor ochelari de marcă prin care privirea sa pătrunzătoare mă ţintuieşte onest, drept în ochii mei – verzi niciodată să nu-i crezi – privire care ţîşneşte cu bonomie vag amuzată, privire subliniată de un zîmbet înflorit pe figura sa luminoasă. Preţ de cîteva secunde încerc să-mi scanez memoria privind fugitiv la doamna aceasta îmbrăcată frumos cu lucruri nu prea scumpe dar de bună calitate. Ar trebui să o ştiu? mă întreb contrariat.

Îmi sesizează nesiguranţa şi în stil de mare doamnă, trece la următoarea întrebare: ai votat? Desigur că am votat, răspund imediat, deşi de data asta, îmi propusesem să las lucrurile să curgă fără aportul meu la urna de vot. Şi eu tot aşa, îmi spune doamna.

Chiar nu ştiu de unde să o iau. Chiar nu ştiu de ce ar trebui să o recunosc.

Am votat cu Iohannis, îmi spune cu un aer precipitat. De ce? întreb fără mare curiozitate, doar ca să mă aflu în treabă. Cum de ce? mă ţintuieşte doamna cu un aer vag acuzator! Cum de ce am votat cu Iohannis? Tu nu ai înţeles că Ponta este un pericol mortal?

Faptul că brusc mă tutuieşte, mă pune în alertă. Tiberiule, îmi zic acuzator, cum de ai uitat cine este această doamnă? Cum de te poţi refugia în spatele unei amnezii, nu vezi că această doamnă este animată de un spirit civic superior? Ba da, îmi răspund umil, ba da, văd.

Nu apuc să răspund şi doamna mă pune la curent, turuind, deşi nu cerusem acest lucru, cu  opţiunile sale politice: în primul tur de scrutin am votat cu Tăriceanu; domnul Antonescu este o dezamăgire pentru mine şi pentru prietenii mei; nu sînt de acord cu faptul că PDL s-a vărsat în PNL; cum să fiu de acord cu băsiştii?; doamna Ecaterina Andronescu este o victimă; nu Coposu a fost seniorul politicii româneşti ci, domnul Mircea Ionescu Quintus, care mai este; şi continuă dar, eu nu mai aud ce are de spus.

Mi-am amintit cine este această doamnă: am întîlnit-o la un parastas în anul 2012 (amănuntele nu-s importante, această persoană fiind reală). Această doamnă a căpătat brusc pentru mine, un contur definit: este purtătoarea de mesaj a/l societăţii civile urbane, societate păcălită de proiectul USL, proiect în care a crezut pentru că fiind cadru didactic, s-a trezit cu salariul amputat. Lucru pe care nimeni nu l-a putut ierta guvernării Boc deşi nimeni nu mai este dispus să-şi amintească de jaful făcut în ultimele luni ale guvernării Tăriceanu.

Cum scurtul drum pe care l-am avut de parcurs împreună cu această doamnă s-a apropiat de sfîrşit, nu m-am putut împiedica să-i adresez şi eu, o întrebare: ***ela, (îmi amintisem între timp cum se numeşte această doamnă) mai ştii cum mă numesc eu? Nu! mi-a răspuns ***ela, nu! Şi atunci, de ce m-ai abordat? am întrebat cu ochii mei verzi, aţintiţi în frumoşii săi ochi căprui. Uite-aşa!  mi-a răspuns ***ela, uite-aşa! pentru că atunci, la parastas, ţine-ai cu Boc şi cu Băsescu.

Read Full Post »

Nu-mi place rolul de ghicitor în stele. Nici profet nu sînt. Îmi exprim numai speranţa că ieri – 09 februarie 2012 – a fost pusă piatra de hotar pentru o nouă generaţie de politicieni care să coaguleze o nouă orientare politică, în acord cu noile vremuri şi cu apartenenţa României la NATO şi la UE. Mă bazez pe un pasaj semnificativ din discursul preşedintelui de la ceremonia depunerii jurămîntului a guvernului Ungureanu:

“Avem un Guvern nou. Felicitări pentru învestitura de astăzi şi aş remarca ceea ce trebuie remarcat. În primul rând sunt doi prim-miniştri, unul care pleacă, altul care vine şi care fac parte din aceeaşi generaţie, generaţia celor cu vârstă de 40 de ani şi puţin. Aş vrea să-i mulţumesc încă o dată celui care pleacă, pentru faptul că în echipa premierului care vine se află numai miniştri care la revoluţie aveau între 11 ani şi 21 de ani. Este probabil cel mai puternic semnal al faptului că a venit timpul schimbării în clasa politică. Este un moment care nu va putea să nu fie luat în seamă nici de celelalte partide, nici de Parlament şi – de ce nu? – nici de populaţie. Aveţi însă, domnule prim-ministru Ungureanu, şi voi, tinerii miniştri de la PDL, o misiune extraordinară şi anume aceea de a confirma. Eu consider că a venit timpul generaţiei voastre şi vreau să subliniez astăzi, la învestitură, că cel mai important lucru pentru România este ca voi, cei tineri, să reuşiţi. De aceea, nu voi ezita să acord tot sprijinul pe care îl pot acorda în calitate de Preşedinte, Guvernului Ungureanu”

Am subliniat pasajul despre care cred că ar trebui să fie punctul central al noii politici din România: politica făcută de şi pentru oamenii care în decembrie 1989, erau tineri, încă neatinşi de racilele vechiului sistem social, sistem dovedit de istorie a fi complet falimentar. Sper ca noua generaţie de politicieni să aleagă drept stindard, inspirata sintagmă pronunţată de noul prim ministru al României:  MUNCA, CEA MAI FRUMOASĂ FORMĂ DE PATRIOTISM!

Întreg discursul preşedintelui Băsescu, poate fi citit AICI.

Read Full Post »

            Sînt pe deplin solidar cu profesorii, cu medicii şi cu alte categorii de bugetari vrednici de toată stima cărora le-au fost diminuate veniturile; sînt pe deplin de acord şi cu mînia îndreptăţită a creatorilor care şi-au văzut drepturile de autor, ciumpăvite. Sînt pe deplin în stare să îi înţeleg pe cei nedreptăţiţi si mai ales sînt de acord că aceştia au dreptul legal de a protesta. Dar.

            Nu am cum să fiu de acord cu profitorii sistemului, care ţipă şerpeşte că le-au fost tăiate privilegiile; nu îi mai înşir pentru că presupun că îi ştie toată lumea. Acum.

            Respect dreptul oricui de a avea opinii şi mai ales dreptul oricui de a avea indiferent ce orientare sau simpatie politică îi dictează conştiinţa şi interesele personale. Tot astfel, clamez dreptul meu de a fi în continuare susţinătorul preşedintelui Băsescu şi a PDL. Nu a guvernului Boc; aici sunt necesare cîteva precizări. Adică.

            Cu toate stîngăciile sale, guvernul Boc măcar a început să facă o reformă mai mult decît necesară. Nu mimetic ci, atît cît este posibil, în profunzime. Apoi.

            Este dreptul constituţional al opoziţiei să încerce prin mijloace parlamentare să demită guvernul. Dar mijloace parlamentare, nu folosindu-se de îndemnuri che-guevaristice la răscoală şi la dezordine socială. De aceea.

            Nu pot susţine actuala încercare a opoziţiei de a demola guvernul prin acţiuni concertate de protest care promit – deşi sper să mă înşel -, violenţe stradale. Nu folosind violenţa putem construi un stat de drept.

BLOGUL ZILEI : http://theophylepoliteia.wordpress.com/2010/10/26/halatul-cat-e-halatul/

DE CITIT ŞI : http://copaculdinpadure.wordpress.com/2010/10/27/ardeti-ogoarele-otraviti-fantanile/

ŞI : http://noradamian.wordpress.com/2010/10/26/opozitie-vanduta-cumpar-premier-rog-seriozitate/

Read Full Post »

Vădita strădanie a psd+pc & pnl plus sindicatele masiv politizate, de a sabota măsurile anticriză propuse în scrisoarea de intenţie convenită cu FMI are o explicaţie tulburător de simplă : dacă aplicînd aceste măsuri, guvernul Boc va reuşi să scoată ţara din criză undeva la finele anului viitor, ar duce şansele psd+pnl de a accede la putere în 2012, la ZERO.

Se ştie că în casieria PSD bate un crivăţ plin de datorii de milioane de euro neplătite de ani de zile, pentru că sponsorii care au pariat pe prosty au oprit finaţarea, iar conu  dinu s-a cam săturat să-şi plătească libertatea cu bani grei şi tot să nu fie sigur de imunitate în faţa legii. Aşa că spectrul foamei a cam început să  bîntuie prin buzunarele politicienilor din aceste partide. Deci. Această campanie furibundă are numai menirea de a crea dezordinea pe fundalul căreia indiferent ce măsură economică ar iniţia guvernul, să fie anihilată, iar criza să persiste. Doar în acest mod mesajele lor reluate cu obstinaţie de telemogulimea iresponsabilă poate să inducă în masa de votanţi, oameni obişnuiţi, ideea că guvernul Boc este sursa necazurilor lor şi să uite de jaful inconştient şi risipa deşănţată practicate de guvernul Tăriceanu II sprijinit de PSD. Jaf pe care îl plătim acum, în plină criză.

 Mutarea preşedintelui Băsescu de a cere avizul CES, format din patronate + sindicate + guvern  este foarte inspirată, pentru că CES are numai două variante : ori aprobă scrisoarea de intenţie aşa cum a fost deja convenită, ori găseşte o altă soluţie şi este posibil ca negocierile cu FMI să reînceapă. Numai ca mutările acestea trebuie făcute rapid, pentru că fiecare întîrziere poate fi fatală întregii economii.

Totuşi. Am să cred că acest guvern – sau oricare altul – va dori să lupte într-adevăr împotriva corupţiei, numai cînd va adopta o legislaţie extrem de severă, care să pedepsească exemplar evaziunea fiscală. Altfel, poate să taie din veniturile oamenilor nu unu sau doi ani, ci douăzeci de ani la rînd, si bani destui, tot nu vor fi.

Nu vreau să fiu greşit înţeles. Nu spun că psd sau pnl ar trebui oprite prin orice mijloc să acceadă la guvernare. Spun numai că această veritabilă mineriadă sindicală preconizată, este calea cea mai ticăloasă posibil si trebuie musai să eşueze.

Read Full Post »

Anul politic 2010 incepe asa cum era de asteptat, abrupt. Batalia cea mare se da pentru felii cit mai substantiale din tortul bugetului de stat, tort care nu este chiar asa de firav cum vor cassandrele sa ne asigure. Politicianismul da bineinteles pe din-afara, se lanseaza la adresa guvernului acuze absurde, lucrurile cu adevarat importante sunt trecute sub tacere si iar se face o galagie asurzitoare la adresa doamnei Udrea, care a comis pacatul de neiertat de a initia construirea unui teren de golf intr-o zona de lux a Capitalei. Ministrul Sanatatii, un personaj mai degraba simpatic si jovial decit priceput la administrarea unui minister, vrea sa introduca o taxa pe hrana nesanatoasa, desi nimeni nu are habar cum ar putea sa arate acesta taxa. Domnul Funeriu, incearca din rasputeri sa initieze in sfirsit o reforma de profunzime atit de asteptata si necesara la Invatamint. Bineinteles, cozile de topor sindicaliste isi ascut securile si ameninta cu destabilizarea. Celelalte ministere urla (aproape) la unison ca primesc bani prea putini. Cel mai vocal este independentul de la Aparare, domnul general Oprea, care ameninta ca daca nu primeste cit voieste, demisioneaza; santaj ? bineinteles. Si tot bineinteles este si faptul ca cele mai mici resurse sunt alocate culturii. Cultura ? Brrrrrr ! Pericol mare !!! In lipsa presedintelui de partid si de Senat (pina cind ?) Geoana ( aflat in concediu in State ), in psd se pregateste de zor redesenarea zonelor de putere in partid. In pdl, vocile ceva mai lucide, cum ar fi cele ale domnilor Sever Voinescu sau Cristian Preda, care inceearca sa puna macar un deget pe ranile purulente ale partidului, sunt brutal taxate de onorabilul presedinte de partid si PM de tara, domnul Boc. Au trecut alegerile ? Ce nevoie mai avem de intelectualii de fatada in partid ? Traiasca politrucii de rit vechi! In pnl, apele par mai linistite, Orban avind un singur lucru de declarat si anume ca daca amendamentele lor la buget vor fi respinse, nu vor vota bugetul. Asta da, surpriza de proportii, nu ? Udmr tace pentru ca deocamdata iar si-a infipt coltii in tortul guvernarii. Cita vreme situatia le convine, liderii acestei formatiuni politice ??? tac. Lupta pentru scaunul acela vacant de parlamentar, a intrat deja intr-un con binemeritat de umbra. Si totusi avem parte si de citeva vesti bune. Printre acestea, faptul ca niste ziare care au emis tone de dejectii pe post de stiri manipulatoare, isi cam inchid editia print si ramin numai cu editia on-line. Drum bun! Si pentru ca semne bune anul are, se anunta scumpiri cam peste tot si cam la toate produsele si serviciile. Se mira cineva ?

Apropo de cultura. Bonus   http://noradamian.wordpress.com/

Read Full Post »