Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘bookfest 2012’

He he

Nu uitaţi de Bookfest; la Biblioteca Naţională. Mai sunt trei zile: 21 – 22 – 23 decembrie.

.

 

Read Full Post »

Un filosof

Gabriel Liiceanu la Bookfest 2012

Life in pictures, un concept Costin Comba

ps. Nimic neobişnuit într-o sesiune de autografe. Dar. L-am văzut pe un tînăr întinzîndu-i domnului Liiceanu pentru autograf, o carte mai veche, Tragicul. Destul de surprins, G.L. l-a chestionat amănunţit pe tînăr, de ce alesese tocmai această carte. Nu ştiu ce-a răspuns tînărul că nu am tras cu urechea. Dar. În urma discuţiei, domnul Liiceanu a dat dispoziţii unui colaborator care a dispărut în standul Humanitas şi a revenit cu un vraf de cărţi. Cărţile i-au fost oferite gratuit, acelui tînăr.

Duminică plăcută.

Read Full Post »

Am fost, am văzut, am filmat, şi las imaginile să vorbească:

.

.

.

Scuze pentru calitatea imperfectă a acestor clipuri. Vă asigur că merită să le urmăriţi. Va asigur!

Read Full Post »

  Am cunoscut-o – în mediul virtual – prin intermediul blogului, în urmă cu  vreun an de zile, cred. Cititor pasionat cum sînt, am remarcat la iuţeală curgerea măiastră a cuvintelor din condeiul său fermecat (şi) de motanul Grişka. 🙂 Am citit pe blogul său mai multe povestioare; unele cu cap şi coadă,  altele rămase în suspans, undeva la întretăierea imprevizibilelor finaluri ale poveştilor sale cu timpul drastic limitat – acaparat în cvasitotalitate, de cîştigarea traiului de zi de zi, prin traduceri.

În afară de timpul ocupat cu povestioarele SF pentru care a fost copios premiată în decursul vremii, Ana-Veronica Mircea este şi o foarte sensibilă poetă şi dacă acum asistăm la apariţia acestui volum cu povestiri, sper ca în curînd să vedem adunate între coperţi şi o sumă dintre frumoasele sale poezii.

În povestirile ( 16 la număr) din volumul Flori de loldilal, Tuşa Vera ne poartă cu mare uşurinţă în lumea basmelor (ca Grimm), în lumile viitorului şi uneori ale trecutului (ca Verne), ne reaminteşte prezentul şi ne încîntă cu personaje care mai de care mai pitoreşti. Dezvoltă teme dificile cum ar fi lumile mono, bi sau multidimensionale, (ca Lewis Caroll) atinge în treacăt teme care au constituit substanţa unor mari mituri ale lumii (ca Eco), sau construieşte lumi surprinzătoare ( ca Mievile). Abordează cu o uşurinţă surprinzătoare mai multe stiluri păstrînd coerenţa şi parfumul unui stil propriu, inconfundabil: parfumul florii de loldilal.

Dincolo de caracterul fantast al scrierilor sale, tuşa Vera ne ţine prezentul sub ochi, sub formă de simbol: mireasma fascinantă a loldilalului. “Acesta e mirosul nostru… E mirosul lumii noastre de baştină. Al lumii strămoşilor… Ştiai că străbunicul tău… a aclimatizat loldilalul la planeta asta? Pe planeta asta pe care nu primiţi pe nimeni în afara cîtorva ticăloşi gata să-şi vîndă nu numai semenii, ci şi sufletul… pe planeta asta care poate oferi mai mult decît vă trebuie, dar pe care o păstraţi numai pentru voi, cu un egoism feroce…”

Lumea – sau lumile – tuşei Vero sunt acaparante, ţin sufletul la gură şi atenţia încordată pînă la ultima literă a ultimului cuvînt din ultima propoziţie. Prin lumile acestea se pot plimba cu uşurinţă toţi copiii de la cele mai fragede vîrste, pînă la cei cu tîmple încărunţite.

La Mulţi Ani! copii de toate vîrstele. Vă dau întîlnire la Bookfest, standul Nemira, sîmbătă 2 iunie ora 15. Veniţi şi admiraţi FLOAREA DE LOLDILAL.

Read Full Post »