Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘callatrava’

Unii au fost curioși să vadă ce oferă Muzeul Oceanografic, se pare că inclusiv un spectacol cu delfini, restul am (re)căzut în mintea copiilor și vrem musai o plimbărică prin vadul secat al rîului Turia unde sunt amenajați zece km liniari de parc pentru copii, dar și pentru adulți și pentru tineri, și pentru adolescenți șiiiiii, bineînțeleeees, pentru turiști…   🙂 . Mergem circa 30 de minute cu un tramcar, cinci euro de persoană, de la piscină pînă la Podul de flori și înapoi.

În timp ce mergem, o voce monotonă înregistrată ne explică ce vedem. Ce vedem vedem, ce auzim auzim, dar nu pricepem nimic din simpatica limbă valenciană 🙂 . Locul este populat cu vîrstnici și maturi care se pot desfăta cu ceva beuturici la terase, tinerii își aștern pături și se pupă de zor, copiii au locuri special amenajate pentru joacă de tot felul, toată lumea are de ce să fie mulțumită!

Arbori diverși ca ficuși, palmieri și alte alea dar nu știu să le spun pe nume oferă umbră plăcută, apoi fîntîni arteziene, flori, arbuști, ce mai, un paradis! Gata, am ajuns la Podul florilor și ne întoarcem.

Complexul de clădiri construit de Santiago Callatrava este compus în afară de Oceanografic, din Muzeul Științelor și Artelor, Hemisferic și încă o chestie dar nu mai știu care.

Pînă să intrăm o leacă în Muzeul Artelor și al Științelor, Olga ne face o uluitoare demonstrație de acustică: un perete al muzeului este arcuit pe interior, adică este concav (mi se pare); doi dintre noi stau la un capăt, iar alții doi stau la celălalt capăt, distanța fiind cred, aproape o sută de metri. Ce șoptesc unii la un capăt, aud perfect ceilalți de la celălalt capăt. Aud chiar și eu, deși sînt cam fudul de urechi 🙂 ! În muzeu mai căscăm ochii pe ici pe colo, mai facem ceva fotografii pe dinăuntru și pe dinafară,

dar, cam gata… vrem acasă… vine microbuzul cu restul găștii și zăvîrși cu Valencia… la drum spre Benidorm.

Anunțuri

Read Full Post »

De la aeroport pînă la Valencia avem din nou prilejul să admirăm extraordinara rețea de drumuri șosele și autostrăzi care fac din Spania o adevărată regină a infrastructurii. De aici (și nu numai) numărul enorm de turiști. Ce să compari cu romanica? N-ai ce să…

Facem o scurtă oprire pentru a admira cele cîteva clădiri ultrafuturiste minunat oglindite într-o piscină întinsă

și mai ales Podul nou, înalt de vreo 132 de metri, splendid realizat dpdv artistic.

Vom reveni aici măcar pentru o incursiune de o zi, ca să vedem aceste locuri mai pe îndelete.

Deocamdată, plecăm spre Centrul vechi al orașului. Vechi?  He he heeee, ce glumă bună 🙂 ! Adevărat, este vechi pentru că respiră și mustește de istorie seculară, dar, arată impecabil! Clădiri vechi dar impunătoare dpdv arhitectural, bine întreținute se îmbină în mod armonios cu noile clădiri.

 

Ne mișcăm repejor pe un traseu prestabilit de Olga, dar, cantitatea mult prea mare de informație relatată la foc automat mă copleșește și nu am timp (nici chef) să notez mai nimic. Prin fața noastră se perindă rînd pe rînd, biserici, palate, o piață, altă piață, altă biserică, alt parc, cutare a făcut nu știu ce, altul a făcut altceva, etcetera, numai despre El Cid nu ne spune Olga nimica, nimicuța…

În vechime, orașul era apărat de un zid și străjuit de 12 turnuri. La zid s-a renunțat pentru extinderea orașului (o prostie, cred eu) ultima porțiune fiind demolată în 1865 iar turnuri au mai rămas numai două: cel mai înalt și cel mai frumos. Ambele turnuri serveau ca închisori pentru datornici. Tot în viteză am trecut prin Piața Centrală, o minunăție pe lîngă care Piața de pe Rambla/Barcelona mi s-a părut un magazinel posomorît. Tarabe cu de toate, minunat expuse, jamon iberic, sute de specii de pești și de fructe de mare, dulciuri, fructe, eheeei cam ce nu vom avea noi la romanica NI-CIO-DA-TĂ!

Am trecut fugitiv și pe lîngă alte două bijuterii arhitecturale, respectiv Gara Centrală și Arena de lupte cu tauri. Apoi am trecut iar pe lîngă nu știu ce altă catedrală importantă și în sfîrșit ne oprim pentru 10 minute în Piața Sfintei Fecioare ca să ne tragem o leacă sufletul, vai și amar de picioarele noastre 🙂 !

De ce ne grăbeam în halul acesta? Simplu: era musai să prindem masa de prînz (aveam bilete cu all inclusiv, mic dejun prînz și cină, cu o sticlă de vin și una de apă la două persoane atît la prînz cît și la cină). Adică trebuia să ajungem înainte de ora 14,30. Trebuia? Poi cam da! Treziți de pe la ora 3,30 n-am prea mîncat nimic din bucatele obosite oferite la preț de speculă în avion, așa că, eram rupți de foame 🙂 !

Read Full Post »

După trei ore și douăzeci de minute de zbor la 11.000 metri altitudine și cu o viteză de zbor (la sol) de 864 km. la oră, minunata pasăre de metal, un Boeing 737 seria 800 a aterizat la Valencia.

Știam că vremea nu este tocmai însorită dar, este plăcută iar cele 18 grade Celsius sunt perfecte pentru un turist care nici nu vrea să scoată limba de căldură, dar nici nu vrea să tremure de frig.

Cei 189 de pasageri așteaptă răbdători să-și recupereze bagajele de cală; o doamnă cam plinuță ne anunță că sunt ceva minute de întîrziere; de ce? pas de pricepe ce spune doamna aceea! În provincia Valencia se vorbește un dialect al limbii catalane, respectiv limba valenciană. Asta pentru că prin secolul al XII-lea, nu știu ce rege a curățat regiunea de mauri și pentru a o recreștina, a adus 700 de femei din Catalunia (unii spun că erau numai fecioare :)) și le-a căsătorit cu soldații săi. De aici a rezultat limba locală; aveam să aflăm că ultranaționaliștii nici nu vor să audă de limba spaniolă…  Apoi, regele a împărțit districtul în șapte unități administrative și le-a pus sub conducerea celor mai vrednice familii de nobili, șapte la număr; pe firmamentul unei biserici, acest fapt este comemorat cu șapte perechi de efigii, bărbat femeie, bărbat femeie, etc.

Pînă la urmă, banda rulantă s-a pus în mișcare și a început să aducă rînd pe rînd, valizele. A mea sosit cam în prima treime și ne punem pe așteptat valiza Silviei. O veni, n-o veni, vom vedea. Nu ne prea interesează compensația oferită de firmă în caz de pierdere sau numai de întîrziere. În fine, răsuflăm ușurați: fix penultima valiză care vine, este a doamnei inimii mele :)! Booooon…

Ieșim afară și după cum ne așteptam, suntem întîmpinați de doamna Olga,

reprezentanta pe plan local a agenției de la care am cumpărat vacanța. Ne spune de la bun început că este basarabeancă și deși este sigură că vom pricepe ce vorbește ea în românește, ne roagă să o îngăduim dacă va face și ceva greșeli. Sigur că o s-o îngăduim! De ce nu? 🙂

Vorbește molcom, moldoviniește 🙂 parcă are și ceva accent catalan, parcă și ceva accent rusesc, dar, ce mai contează? Pricepem care va să zică ce vrea să ne spună. Deci. 🙂 După ce ne-am urcat în autocarul care ne va transporta la hotel, ne spune că vom face mai întîi un scurt tur al Valenciei, începînd cu centrul nou, unde vom admira cîteva creații ale vestitului arhitect Santiago Callatrava. Respectiv, Podul vechi, Podul nou, și un complex de mai multe clădiri ultrafuturiste ca stil, printre care amintesc Centrul de Arte și de Științe, Oceanograful, un cinema în formă de ochi și altele; n-am reținut numele exact, n-am fost atent dar, ce mai contează?

Read Full Post »