Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘canada’

Numai azi nu-i mîine. Iar mîine vom aniversa o dată foarte dragă mie: 3 ani de cînd fiul nostru s-a îndreptat către alte zări. Am ştiut încă din 2007, (poate mai corect spus – am intuit) că România va începe o lungă perioadă în care arbitrarul va deveni literă de lege.

Am avut dreptate? Am avut! În pofida faptului că tocmai intrasem în UE? Evident!

Regretă fiul nostru că a făcut acest pas? Nici vorbă! Absolvent al unei facultăţi şi al unui masterat (luate „pe bune”, pe muncă asiduă la capătul a patru ani de facultate + un an şi jumătate de masterat), în urma unor experienţe umilitoare într-o multinaţională pripăşită pe plaiuri mioritice, multinaţională care după ce şi-a făcut „plinul” a zburat către alte plaiuri în căutare de alţi sclavi şi după încă o experienţă într-o slujbă la stat, fiul nostru a făcut acest pas decisiv.

Începînd de mîine va avea dreptul de a căpăta cetăţenia acelui stat; deja se pregăteşte intens pentru examenul acesta care numai formalitate nu e. Şi n-am nici-o îndoială că va trece cu brio şi acest examen.

Am mai fost certat cu blîndeţe – sau nu prea – că l-am încurajat, că dacă toţi copiii noştri ar pleca ce se va alege de ţărişoara noastră, şamd. Nu ştiu să răspund la aceste întrebări. Ştiu numai că măcar fiul nostru nu  va mai fi parte a încă unei „generaţii de sacrificiu” cum am fost noi, părinţii săi. Cine ne va mai da nouă înapoi, tinereţea irosită? Nimeni!

Aşa că mîine voi aniversa aşa cum se cuvine acest pas decisiv în viaţa fiului nostru. Apoi, după ce va căpăta şi cetăţenia, vom merge să vedem la faţa locului ce a realizat în acest răstimp. Deja ştiu dar, vom merge să ne bucurăm la faţa locului împreună cu el.

Nu mă mai întind la vorbă 🙂 pentru că aveţi de citit şi celelalte „aniversări” despre care au scris ceilalţi bloggeri înscrişi cu această temă începînd  cu „diriginta psi”, în

clubul psialmanahe

vavaly

tot eu 🙂

Vero 1

Vero 2

dor Dia na

Carmen D J

scorpio Cita La Fee mitzabiciclista

.

Read Full Post »

Canada

Astăzi este ziua Canadei ţară adoptivă pentru  foarte mulţi romîni, ţară care îi tratează mult mai bine decît au fost trataţi acasă.

La Mulţi Ani ţară frumoasă. Mă bucur că l-ai adoptat şi pe fiul meu.

Read Full Post »

Un campion adevărat

Timp de aproape cinci ani de zile, Lucian Bute a fost invincibil. Şi-a apărat centura de campion cîştigată în octombrie 2007 pînă acum, de zece ori.

Nu ştiu dacă vreun alt sportiv român a mai reuşit această performanţă.

Chiar nu ştiu. Şi nici măcar nu-mi pasă.

Astăzi, Lucian Bute a fost învins. A fost învins pentru prima dată în cariera sa de boxer profesionist, prin KO.

Mister KO – cum a fost denumit, a pierdut prima dată în cariera sa de sportiv în ringul suspinelor, prin KO.

Lucian Bute a mai fost învins în cariera sa de boxer amator, de clanul simionilor. Nu insist pentru că mi-e scîrbă.

Lucian Bute a reuşit să aducă lauri pentru sportul românesc, abia după ce a fost nevoit să emigreze către tărîmurile unei ţări care înţelege să pună în valoare, valorile adevărate, indiferent de unde vin aceste valori: Canada.

Ţară care adăposteşte şi multe alte valori provenite din Ro. De exemplu – dar nu numai – Hruşcă. Ştefan Hruşcă.

Ştiu că acest meci în care Bute a fost învins, va avea o revanşă.

Şi ştiu precis că această revanşă va fi cîştigată de Lucian Bute.

Ştiţi de ce ? Pentru că Lucian Bute, a aplaudat victoria adversarului său care astăzi, l-a învins.

A aplaudat victoria adversarului său, în modul cel mai sportiv cu putinţă.

Lucian Bute s-a recunoscut învins de un adversar tenace, bun luptător şi foarte bine sfătuit din colţ.

Domnule  OM sportiv Bute, te aşteptăm iar, în ring. Victorios!

Read Full Post »

Cadouri

Am primit de la fiul nostru cadouri de Crăciun tooocmai din Canada. Şi mi-a spus şi ce cîntece de Crăciun sunt foarte populare prin zona în care locuieşte el, acum. Iată-le :

şi

şi

Vă plac?

BLOGUL ZILEI http://marycix.net/2010/12/13/boul-si-magarul-la-ieslea-pruncului-isus/

Read Full Post »

Daruri pentru maine

Cred că imprecizia plină de farmec a limbii române iar ne joacă feste. Cuvîntul dar are mai multe înţelesuri: cadou, ciubuc, drept subînţeles, îndoială, alternativă; poate or mai fi şi altele pe care nu le ştiu eu.

Hai să ne referim strict la sensul de cadou. Ce cadou ar fi mai potrivit pentru ziua de mîine? Ce DAR valoros le putem oferi, generaţiilor viitoare? Ce altceva dacă nu, chiar valorile noastre, valorile cu recunoaştere inclusiv internaţională?

Asist siderat de cîteva zile încoace, la atacuri susţinute masiv împotriva unui om valoros, Ştefan Hruşcă. Am văzut pe la diverse televiziuni cum nişte neica nimeni îl atacă pe acest artist desăvîrşit, sub cele mai meschine pretexte: ba că vine în ţară numai de sărbători, îşi ia DARUL şi pleacă înapoi în Canada în care a emigrat ca un…. Ba că este complet depăşit. Anacronic. Ba că nu ştiu ce alte motive ticăloase. DAR. Adevărul este cu totul altul. Adevărul este că în oceanul de nonvaloare care a manelizat cultura română, Ştefan Hruşcă vine ca un adevărat turnesol să demaşte impostura. Ştefan Hruşcă vine şi repune cît de cît, firescul la locul său. Ştefan Hruşcă denunţă prin statura sa artistică, făcăturile  şi arată că ţara asta a avut şi încă mai are, şi altfel de artişti decît nulităţile promovate cu osîrdie pe la televiziunile imbecilizatoare.

Nu cred că le putem oferi generaţiilor viitoare pentru zilele de mîine, un cadou mai mare decît valoarea autentică. Cine se teme de Ştefan Hruşcă?

La provocarea dragei psi au mai răspuns:

abisuri . redsky . verovers . blueriver . almanahe . virusache . cita . scorpio .

rokssana . Miţa .

Vă invit să citiţi dacă doriţi, un articol despre un spectacol al lui Hruşcă la care am asistat în urmă cu doi ani, articol pe care l-am postat pe  BLOGUL ZILEI

Aruncaţi o privire şi aici  http://yousef59.wordpress.com/2011/12/19/treburi/

.

Read Full Post »

15 februarie

Iară este cerul mohorît şi iarăşi ninge printre picături de ploaie. Am adormit spre dimineaţă, după ce am vegheat somnul sfîşiat de suferinţă al dragei mele Silvia, lumina şi norocul vieţii mele. Întreaga noapte dinaintea Sfîntului Valentin, întreaga zi şi toată noaptea care tocmai a trecut, s-a perpelit în suferinţa sa ascunsă printre zîmbetele cu care mă liniştea, că nu o doare mai nimic, durerile tot vin şi pleacă, dar iubirea noastră rămîne ancorată în sufletele noastre definitiv, chiar dacă nu prea recunoaştem că trupurile noastre cam îmbătrînesc, atîta vreme cît cugetele şi inimile noastre, rămîn de-a pururi tinere. Astăzi este ziua în care în 1965, a fost adoptată frunza de arţar, ca simbol al Canadei. Acest simbol, ne împrimăvărează, şi ne despovărează de grija pentru fecioraşul nostru. Suntem senini.

Read Full Post »

La mulţi ani, baiatule

Am vorbit la telefon cu băiatul nostru. Nu neapărat pentru că este ziua sa, în care a împlinit 25 de ani. Nici vorbă. El ne simte aproape şi noi îl simţim la fel de aproape. – Cum te descurci băiatule ? – De la bine către excelent ! – De ce nu de-a dreptul foarte bine ? – Ei, ce ştiţi voi. Credeţi că birocraţie este numai în Romania ? Este şi pe aici de te saturi. Trebuie să obţii tot felul de confirmări. Că ştii limba foarte bine. Că actele tale de studii pot fi omologate. Că permisul de conducere e bun. Nu e. Trebuie să dai examen, dar e mai simplu decît în ţară. trebuie să te asiguri, că alfel dacă faci fie şi o simplă răceală, eşti terminat finaciar, dar funcţionarii te tot amînă. Că … – Stop, spun ! Stop. Nu au trecut nici măcar trei săptămîni de cînd eşti acolo. Răbdare. – Ce răbdare tati. Ce răbdare ? Crezi că timpul stă pe loc ? – Ei, zic, pînă obţii toate alea, alea, mai plimbă-te şi tu, că după ce începi serviciul, adio. – Şi ce, crezi că am aşteptat îndemnul tău ? Sigur că mă plimb încolo şi încoace, măcar să mă familiarizez cu locurile. Acum, tocmai vizitez cascada… … Ş.a.m.d. Cert este că a fost ajutat de comunitatea românească, în mod exemplar. Stă într-o garsonieră, se descurcă destul de bine cu toate, dar deja a început să ducă lipsa bucătăriei lui mami. Cred şi eu ! Ha ! Sigur că-i lipseşte, dar ce pot să-i fac ? Aud că pe acolo nu este brînza. Ei şi ? Să mănînce şi el caşcaval. – Cred că de ziua ta, o să te duci şi tu la un restaurant, să papi ceva bun. – Ei bravos! de îndemnul vostru aveam eu nevoie ? Sigur că o să merg, doar merit, nu ? Merită, sigur că merită. Acum, îmi telefonează de la o cabină de telefon public neacoperită şi e cam frig. – Mai vorbim noi. – Mai vorbim. Încă nu a luat legătura cu prietenii noştri de acolo. Orgolios cum e, vrea să se descurce singur, şi abia p’ormă să-i anunţe. Să nu creadă cineva, cumva, că le-a căzut pe cap. Se descurcă singur. Sigur că se va descurca. Încă de cînd era mic, nu avea decît vreo cinci ani, i-am spus maică-sii : – lu’ ăsta, nu o să-i sufle prea multă lume în ciorbă. Atunci, încă nu ştiam de ce. Acum ştiu : ştie ce vrea. Niciodată nu m-a lăsat să termin de povestit o poveste pentru adormit copiii. Întotdeauna asculta începutul, după care mi-o povestea el mie. Aşa cum credea EL! că trebuie să fie o poveste. Povestea vieţii sale, o va scrie EL. Singur. Multă baftă în viaţă ta, puiule drag. Şi multă sănătate. De rest, ştiu că te descurci tu cum va fi mai bine. Pup you.

Read Full Post »