Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘cartea cunoasterilor’

     “Amos Oz (născut în 1939 la Ierusalim) este incontestabil scriitorul israelian cel mai cunoscut în întreaga lume : opera sa este tradusă în treizeci şi cinci de limbi, a primit numeroase distincţii şi premii literare. Născut într-o familie de origine rusă şi poloneză, Amos Oz îşi schimbă patronimicul în 1954 : Klausner devine Oz, termen ebraic ce semnifică ‘forţă, curaj’. El a studiat filosofia şi literatura la Universitatea ebraică din Ierusalim, şi a predat la Universitatea din Oxford şi la Universitatea din Colorado. După Războiul de Şase Zile, începe să publice. În 1977, este cofondator al mişcării ‘’Acum pacea’’, colectiv internaţional care militează în favoarea unjei soluţii negociate în războiul israelo-arab. Semnatar al acordurilor de la Geneva, are intervenţii periodice în presa internaţională”.

     Am citat acest fragment din scurta prezentare făcută acestui autor, într-o carte excepţională : Cartea cunoaşterilor, apărută la Editura Art în 2008, carte în care sunt reunite interviuri cu Adunis, Regis Debray, Carlos Fuentes, Nadine Gordimer, Samuel P. Huntington, Leszek Kolakowski, Julia Kristeva, Claude Levi-Strauss, Yehudi Menuhin, Czeslaw Milosz, Oscar Niemeyer, Ylya Prigogine, Paul Virilio şi Amos Oz.

     În prezent citesc “Să cunoşti o femeie” de acest autor (biografia sa AICI) şi pentru a-mi face o imagine mai cuprinzătoare despre Amos Oz, am recitit şi interviul cu domnia sa. Voi cita (fragmentar) cîteva răspunsuri la întrebările care i-au fost adresate.

     Î : – aţi ales să trăiţi în sudul Israelului (Neghev)… iubiţi deşertul. De ce ?

     R : – deşertul m-a ajutat să readuc totul la proporţiile cuvenite. De numeroşi ani deja am căpătat obişnuinţa de a-mi începe ziua cu o mică plimbare prin deşert, dimineaţa, cu noaptea-n cap. Zăresc aceste dealuri şi aceste văi, care au rămas neschimbate de cincisprezece mii de ani. Apoi mă întorc acasă, beau o cafea, dau drumul la radio şi-i aud pe politicieni repetînd cuvinte ca ‘niciodată’, ‘pentru totdeauna’, ‘pe vecie’, şi ştiu că aceste pietre, de afară, nu pot decît să pufnească în rîs, deoarece vecia deşertului e diferită de vecia politicienilor. Deşertul e pentru mine o mare sursă de smerenie.

     Î : – … în opinia domniei voastre, care va fi soarta iudaismului, într-un viitor apropiat?

     R : – dacă vă aşteptaţi de la mine să mă preschimb în profet şi să vă spun care va fi viitorul, vă mărturisesc că mi-e foarte greu să vă fac pe plac, mai ales în această ţară, unde concurenţa în materie de profet e aspră. Iudaismul a fost întotdeauna un joc foarte deschis de interpretări, de re-interpretări, de contra-interpretări şi de interpretări revizitate…

     Î : – va ocupa familia un loc central în noul mileniu ?

     R : – acum îmi cereţi să mă lansez în profeţii nu doar asupra deceniului viitor, ci asupra unui mileniu întreg! Chiar şi Isus a dat dovadă de o anumită prudenţă în materie de proclamaţii milenariste. Vă voi răspunde încrezîndu-mă în ceea ce am în faţa ochilor : familia, cuplul, părinţii vor exista, la bine şi la greu, dar vor exista…

     Î : – credeţi că noţiunea de democraţie riscă să-şi piardă tot mai mult sensul în ţările unde orice concepţie a democraţiei lipseşte pentru moment ?

     R : – vă pot împărtăşi speranţele mele, dar nu vă pot prezice ce se va întîmpla. Sper că democraţia va cunoaşte o schimbare radicală, deoarece, în opinia mea, democraţia darwinistă, democraţia după Ronald Reagan sau Margaret Thatcher nu are nici un viitor. La urma urmei, această formă de democraţie se va preschimba într-o mascaradă, un caraghioslîc în care conglomerate foarte bogate şi foarte puternice vor decide cine va guverna şi după care sistem de guvernare. În plus, chiar guvernarea îşi va vedea importanţa diminuată, deoarece acele conglomerate economice superputernice vor avea mai multă putere decît un guvern democratic ales. Din acel moment, fie o schimbare fundamentală şi planetară va interveni în cadrul concepţiei noastre asupra bogăţiei şi a condiţiei bieţilor oameni, fie democraţia se va goli de sens. Oamenii vor continua să voteze, vor avea cu siguranţă de ales între doi, trei sau cinci candidaţi, dar toţi aceşti candidaţi vor lucra pentru aceleaşi conglomerate. Nu va mai fi nici o diferenţă între unii şi alţii. Fie concepţia noastră economică asupra societăţii va suporta o schimbare profundă, fie democraţia va deveni o etichetă, o faţadă lipsită de semnificaţie.

Read Full Post »