Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘castelul santa barbara’

Prima atestare în 324 î.Hr. sub numele Lucentum. Oricum s-a numit și oricum se numește acum, Alicante este cel de-al treilea oraș cu importanță portuară din Spania, după Barcelona (pe care am vizitat-o) și după  Valencia (pe care urmează să o vizităm în curînd). Este considerat zona zero a Spaniei pentru că este localitatea situată la cel mai jos nivel al solului față de nivelul mării.Față de acest oraș se calculează înălțimea la care se situează toate celelalte localități din Spania. Este un oraș mult mai calm ca nivel de înălțime al  clădirilor (sunt numai trei zgîrie nori). Foarte mulți turiști vin aici să vadă cele cîteva obiective de mare interes. Mai întîi, Castelul Santa Barbara, denumit astfel după Sfînta Varvara, cea care i-a ajutat pe creștini într-o luptă cu maurii, plîngînd. Legenda spune că atît de mult a plîns sfînta, că i-a potopit pe necreștini! Ce-mi mai plac legendele. Le ador 🙂 !

Accesul la castel se face fie cu plată (la baza dealului sunt ascensoare), fie pe o serpentină, per pedes sau cu auto. Aici se află și o puternică garnizoană de polițiști care tocmai se antrenau de zor. Pentru ce? Poi, normal: pentru Sărbătoarea Polițiștilor care avea să aibă loc, peste cîteva zile 🙂 !  În interior, multe exponate, statui, personalități, Olga turuie neîncetat, istorie, cutare a făcut, cutare a dres, etcetera, etcetera, fie numele Domnului binecuvîntat, AMIN! și tot așa 🙂 .Silvia face poze, eu privesc fascinat peisajul înconjurător, portul, orașul, aeroportul care se zărește în depărtare, forfota turiștilor. Toate scăldate de un soare generos.

Un amănunt: în timpul războiului civil, castelul era folosit drept închisoare pentru franchiști. Cum Alicante a fost ultima redută cucerită de Franco, firesc, castelul a devenit închisoare pentru republicani. Nimic nou în istorie, așa-i? Apoi, mergem spre Rambla, care este cumva perpendiculară față de faleză. Portul turistic își oferă serviciile.

Poate altădată că acum, după ce stabilim loc de întîlnire și un interval rezonabil de timp (2 h) avem de ales: fie mergem cu dădaca Olga, fie pe cont propriu. Am mai spus de ce prefer să călătoresc cu ghid: pentru că necunoscînd locurile, nu poți vedea într-un interval rezonabil de timp atîtea locuri, cîte vezi dacă ești ghidat. Și nici n-ai de unde să afli lucruri inedite despre aceste locuri, pentru că are și wiki limitele sale.

Deci. Am vizitat o parte din primărie, o splendidă clădire care adăpostește o lucrare a lui Daliși o colecție de tablouri ale unui pictor spaniol local, celebru din cîte am înțeles, care va trebui să mă ierte pentru că nu i-am reținut numele.

Va urma…

Reclame

Read Full Post »