Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘ceausescu’

“ Sa i se inchida gura. Nu trebuie ucisa. N-avem nevoie de anchete americane si franceze care ne-ar pune in situatii dificile. S-o facem zob. Sa-i spargem dintii, falca, sa-i rupem bratele. Sa nu mai poata niciodata vorbi sau scrie. Sa devina un exemplu de neuitat pentru ceilalti. Sa fie batuta la ea acasa pentru ca sa invete si ea si altii ca nu exista nici un adapost sigur pentru calomniatorii dictatorii proletariatului. Nici chiar in propria lor casa”.

Aceste vorbe au fost rostite de Ceausescu. In 1977. Catre seful securitatii din acea vreme, Ion Pacepa. Si relatate de catre acesta, unei ziariste franceze, in 1985, evident dupa ‘defectarea’ sa. Sunt adevarate aceste vorbe ? Greu de spus. Dar evidenta este mai limpede decit orice discurs. Monica Lovinescu, caci despre aceasta Mare Doamna este vorba, a fost atacata de un comando palestinian, in micuta gradina a casei sale din Rue Francois Pinchon 8 din Paris. Batuta cu salbaticie, a scapat numai datorita unei fericite intimplari : pe acolo, pe acea straduta linistita, au trecut din intimplare niste oameni. Atacatorii, s-au speriat si au fugit. Doamna Monica Lovinescu, a scapat cu viata, dar avind leziuni grave. A fost spitalizata, dar dupa cinci zile nu a mai suportat imobilismul. Insuficient refacuta, si-a reluat lupta – crezul sau de viata. Dar a iesit intarita din aceasta intimplare. Si a continuat sa lupte din rasputeri, cu regimul ilegitim si criminal, ceausist. Episodul din care am reprodus acest mic fragment, se gaseste in cartea lui Gabriel Liiceanu, cu acest titlu : “Declaratie de iubire” / Humanitas / 2001. Cred ca se cuvine sa amintim, ca astazi, pe 19 Noiembrie, a fost ziua de nastere a acestei Mari Doamne. Uitam ? Se pare ca incepem sa. Campania pentru alegerile prezidentiale, ne acapareaza total. Totusi, cred ca ar trebui sa ne mai amintim macar din cind in cind faptul ca, datoram foarte mult multor unor Oameni, care si-au inchinat intreaga lor viata pentru nobile idealuri. Uitam ? Se pare ca.  In aceste momente, ‘linsajul’ urmasilor lui Ceausescu, se indreapta catre Omul care a condamnat hotarit, regimul comunist ca fiind ilegitim si criminal – presedintele Basescu. La acest linsaj, participa si unii pe care ii credeam de aceeasi parte a barierei – Hurezeanu de exemplu. Ii lasam sa reuseasca ?

Read Full Post »

DIALOGUL MORTILOR

I.P. CULIANU.

 Cu ajutorul unei tehnici speciale inventate de KGB, presedintele Ion Iliescu a avut recent posibilitatea de a-l intilni pe Nicolae Ceausescu la un nivel foarte jos, acolo unde raposatul se afla de citeva luni. Intrevederea a avut un caracter pe care ziarele l-ar fi numit in general “tovarasesc”, adica a inceput cu tipete si isterii, dupa care a urmat o scurta perioada de perplexitate. Sfirsitul ar putea fi definit ca  prietenesc, caracterizat de duiosie, efuziuni sentimentale si recomandari cu caracter foarte personal ( Sa nu ma uiti Ioane! ; cum as putea sa te uit, Nicule ?) . […] In cele din urma, uitindu-se discret la ceas, Iliescu l-a intrerupt. – Nicule, am venit sa-ti spun ce s-a intimplat intre timp … Au fost alegerile si stii … […] Ceausescu nu-si putu stapini surescitarea si exclama : – Sper ca ati masluit toate urnele ? – Nu, nu pe toate …, sopti Iliescu. Stii, n-a fost nevoie … – Rusine! Ma minti de la obraz, cum ai facut intotdeauna! striga Ceausescu in culmea agitatiei, miscind miinile cu gestul acela caracteristic de a trage apa la toaleta. – Calmeaza-te Nicule. Iti spun : nu a fost nevoie … cel mult 30, sa zicem 35 % … Dar si asa rezultatul a fost zdrobitor, lumea a votat pentru mine, pentru noi … Cu un zimbet lat, Iliescu ii intinse mina. Am venit sa-ti multumesc, singur mi-ar fi fost imposibil … Ceausescu, inca suparat de moarte, se prefacu a nu vedea gestul conciliator. – Sa crapi, vipera crescuta la sin! Ce ai sa-mi multumesti mie ? – Bine, dar fara pregatirea ta ideologica, populatia i-ar fi votat pe intelectuali, cum a facut in Cehoslovacia, ori, si mai rau, pe democrat-crestini, cum a facut in Germania. Cine afara de tine putea semana atita spaima din nou, atita neincredere in viata, atita suspiciune ?  Dupa o secunda de sovaiala, Iliescu adauga : – Ai fost un geniu Nicule, eu totdeauna am afirmat. Numai ca … – Ce vrei sa spui ? urla ragusit duhul raposatului. – Nu te supara, dar aici e adevarul : tu ai tradat ceausismul, Nicule! De prisos sa descriem agitatia, minia si incoerenta ce-l posedara pe Ceausescu vreme de jumatate de ceas. Cind se calma, Iliescu isi continua povestea. – S-au adunat studentii in piata, strigind ca nu vor neocomunism si alte bazaconii de-astea. Ce stiu ei ? Ei bine, ce crezi ca am facut ? – Armata ? intreba neincrezator Ceusescu. – Nu-mi vine sa cred, Nicule ! Nu ne spuneai tu, ca in tara asta, noi nu putem tolera niste asa-zise libertati, care sint de fapt sunt  pura anarhie, nu fiinca noi nu le-am vrea, ci fiinda poporul, minerii din Valea Jiului nu le vor ? – Cite n-am spus ? Dar ai chemat securitatea deghizata in mineri, nu-i asa ? – Ei nu, Nicule … Era securitate nu zic nu, insa abia 20 %, sa zicem 30 %, sa zicem chiar 40 % … Dar cel putin 60 %  erau adevarati mineri! – Si au venit? Pe mine m-au huiduit in ’77, a trebuit sa-i omor, sa-i trimit la casa de nebuni, sa-i imprastii peste tot … Ce le-ai dat in schimb ? – O simpla marire de salariu, Nicule. Din ce? – Nu stii ca banul e o simpla inventie ? Cresti salariul, dai drumul la inflatie, si … din nimic, nimic. Minerul se trezeste ca primeste mai mult ca numar si mereu mai putin ca putere de cumparare. – Si totusi, cum de au venit ? – Pacatul tau de moarte, Nicule, e ca n-ai crezut niciodata in ceausism. Uite, eu am crezut dintru inceput, il aplic acum in mod coerent, si am venit sa-ti spun acest lucru extraordinar : MERGE ! – N-o sa-mi spui ca ai dat si libertate ziarelor … opozitiei, cine stie caror golani pripasiti pe aici, venetici ! – Le-am dat, Nicule! Dar nu ne spuneai tot tu, ca la noi in tara, astfel de anarhie a presei n-ar fi posibila ? […] Nu mai avem mult timp Nicule. Uite, prietenii m-au rugat sa-ti aduc o medalie, o inalta decoratie … Steaua Romaniei clasa I … Ti-am adus si o diploma de Erou al Revolutiei … S-ar putea sa fie falsa. Frontul a traficat o gramada cu ele, dar uite, o semnez aici cu autograf : ‘Lui Nicu, fara de care Revolutia si victoria ei, ar fi fost imposibile” … […] Miscat, Ceausescu primi inaltele distinctii din mina lui Iliescu si se lasa sarutat. – Ai inteles … sopti Iliescu indepartindu-se.

 Chiar daca Ceausescu e mort, ceausismul invinge! OARE ?

 Articol publicat in Lumea Libera nr 91, 30 iunie 1990. (fragmente)

Read Full Post »