Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘charles trenet’

           Viaţa tumultuoasă a lui Edith Piaf ar merita nu unul sau două, ci nenumărate romane. Şi nu una două sau poate trei postări anemice, ci un adevărat serial ! Sunt prea multe lucruri de spus. Vom rezuma, totuşi.

            După un turneu în Germania, convinge un grup de tineri „Les Compagnons de la Chanson” să cînte împreună cu ea, Les Tres Cloches. Pregătirile, orga şi orchestra plus cîteva vorbe bune spuse de Jean Cocteau, au transformat acest cîntec într-un succes monstru : un milion de discuri vîndute! (versiunea americană se numeşte – Cîntecul lui Jimmy Brown ). Tot împreună cu aceştia, va cînta „La Marie”. Vor obţine Marele Premiu al Discului. Edith împreuna cu grupul, adoptă cîntece de a le lui Trenet şi întreprind un turneu în State. Edith, este întîmpinată cu reţinere; grupul celor nouă băieţi, cu entuziasm. Suferă Edith o înfrîngere ? Nu, pentru că îngerul său păzitor veghează iar : de data aceasta se numeşte Virgil Thompson, este critic dramatic şi îi consacră lui Edith un articol. În urma acestui articol, Edith îşi va prelungi angajamentul de la opt zile, la 12 săptămîni. Succes deplin !

            La Hollywood, Edith învaţă o lecţie de solidaritate americană superbă ! Este invitată la gala unui spectacol susţinut de o fostă vedetă, alunecată pe panta uitării. Dacă ar fi avut succes, urma să primească un contract pe 52 de săptămîni. La gala, nu lipseşte nici-un monstru sacru : Spencer Tracy, Eliyabeth  Taylor, B. Davis, Bing Crosby, H. Boggart, G. Grant, etc. După ovaţii prelungite,  vedeta semnează contractul salvator ! De luat aminte!

            Tot la Hollywood, Piaf face cunoştinţă cu Chaplin, care venise să o asculte special pe ea. Cîntă fără trac dar, pusă în faţa marelui Chaplin, Edith se pierde în timiditatea unei puştoaice. Personalităţile o caută, o cultivă, o adulează. Face cunoştinţă cu viitoarea regină a Angliei, cu viitorul preşedinte american Eisenhower. Cine şi-ar fi putut închipui unde va ajunge micuţa Edith Gassion ?

            Împreună cu Sasha Guity organizează un spectacol de binefacere, preţul biletelor bătînd orice record. Edith trece şi prin experienţa căsătoriei, la care naşă avea să-i fie Marlene Dietrich. Jean Cocteau scrie un sketch special pentru ea, Le Bel Indifferent. O capodoperă, iar Edith interpretează strălucit ! Edith reia turneele prin State şi prin America de sud. Dar … „în drumurile mele, am întîlnit cunoştinţe, am legat prietenii, însă o atît de lungă despărţire de Franţa, de Paris, este un fel de asfixiere, o agonie lentă. Aerul Parisului nu se poate înlocui …” Asta şi pentru că nimeni altul decît Charles Aznavour îi spune într-o seară : „- Nu găseşti că aplauzele Parisului, au o savoare deosebită ?”

            Edith va face carieră şi în cinematograf. Inclusiv alături de marele Guitry. Dar adevărata viaţă a lui Edith este muzica. „Învăţ la pian, în acelaşi timp, cuvintele şi muzica. Atunci îmi vin ideile, încetul cu încetul. Nu alerg după ele, le las să vină singure„. Inclusiv muzica divină născută de clasici. „Bach şi Beethoven sunt compozitorii mei preferaţi …Chopin, Mozart, Schubert, Borodin, îmi plac toţi „.

            În cartea sa, Edith Piaf nu face decît o singură referinţă la moartea iubitului său, boxerul Marcel Cerdan. Cartea sa, nu descrie şi episoadele nefericite de la sfîrşitul vieţii sale. De ce aş face eu mai mult decît ea?

            Prefer să închei cu un citat din Maurice Chevalier : „Piaf, mic şampion categoria cocoş, se cheltuie cu patimă. Ea nu pare să-şi economisească nici forţele şi nici cîştigurile. Pare că aleargă, genială, revoluţionînd muzica, spre prăpastia pe care îngrijorarea mea plină de simpatie, mă face să o văd de-a lungul drumului ei. Ea vrea să cuprindă totul… Ea cuprinde totul! Ea reneagă legile vechi de prudenţă ale meseriei de stea”.

Şi adaug eu nonşalant : Edith Gassion a fost, este şi mai ales va fi, marea PIAF !

Read Full Post »