Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘citadela’

Ieri am stat acasă. Eu am transpus textul scris de mînă pe laptopul lui Robert, o să-l copiez pe un stick şi-l voi descărca în computerul de acasă, la Bucureşti. Silvia a avut program domestic, inclusiv a mers la cumpărături,  singură. Ce va mai fi azi, vom mai vedea (cam la fel ca ieri). Prima săptămînă din cele şase a cam trecut… În călătoriile pentru seniori acum era vremea de făcut bagaje şi pregătit de mers acasă. Nu şi acum 🙂

Mai întîi, Silvia a spus că nu prea are chef de plimbare, apoi s-a răzgîndit şi iată cum am pornit-o iar, la drum, spre Quebec. Autobuzul 35 R, L 2, bus 11 şi coborîm la Place d’Armes. Sunt cîteva locuri care ne-au devenit familiare. Aşa că mergem iar către Terasa Dufferin, străbatem iar puntea aceea lungă lungă lungă, ajungem la treptele către Promenada Guvernatorilor şi începem să urcăm. După prima sută de trepte am renunţat să mai număr. Prea multe trepte dar, cu pauze mai mici şi dese, obţii marile succese. 🙂

Căutam cumva să ajungem la vestita Citadelă. Mai întîi, la capătul escaladei, după ce-am străbătut lunga promenadă, am ajuns exact unde am făcut un popas din circuitul roşu, locul pe care l-am fotografiat şi unde mă minunam că nu există nici-un muc de ţigară. Ei bine, astăzi le-am descoperit; iată că încep să apară şi imperfecţiunile că totuşi aici nu este ţara roboţeilor. Oameni şi aici, cu tot felul de defecte. Să nu uităm totuşi de turişti…

Zăresc un panou cu explicaţii; văd că şi Citadela este pe aici pe undeva dar, ia-o de unde nu-i! Mai sunt cîţiva rătăciţi pe aici că vremea nu-i prielnică deloc! Chiar a început să ne pice, dar deocamdată aşa, mai cu milă. La un moment dat văd o pancartă, Citadela, bla bla bla. Unde-i frate Citadela asta? Mai mergem ce mai mergem, traversăm o punte de fier îngustă şi cam precară, şi voila! drumul spre Citadelă este deschis.

Pînă la urmă am limpezit chestiunea. Citadela este o simplă cazarmă militară în funcţiune, am văzut şi cîţiva soldaţi din aceia care stau smirnă îmbrăcaţi în acele costume / uniforme frumoase, cu cuşmele acelea uriaşe dar nu pot să-i fotografiez pentru că ploaia a cam început să mă enerveze. Am priceput şi de ce nu mă dumiream: eu aveam în cărţoiul meu o imagine de ansamblu luată de la înălţime, imagine care nu corespundea DELOC cu ce vedeam noi,  de la nivelul solului.

Citez:

”Este înt-adevăr emoţionant să te plimbi de-a lungul fortificaţiilor singurului oraş cu ziduri împrejmuitoare din America de Nord, unul dintre principalele motive pentru desemnarea lui de către UNESCO drept sit din patrimoniul mondial. (…) Trăind veşnic sub ameninţarea atacurilor din partea irochezilor sau a britanicilor, capitala din New France şi-a îmbunătăţit şi şi-a mărit constant liniile de apărare. Au fost ridicate ziduri de întărire, dar planul de construcţie a unei mari citadele în cel mai înalt punct al Capului Diamant n-a reuşit să atragă fondurile necesare de la un parcimonios Paris, aşa că britanicilor le-a revenit construirea fortăreţei în formă de stea ce domină, azi, atît oraşul, cît şi Fluviul St. Lawrence.

După cucerire, britanicii au moştenit îndelung bombardata fortăreaţă franceză, însă au fost siliţi să înceapă lucrările la o cetate provizorie în urma atacurilor americane din 1775-1776. Actuala Citadelă de 16 hectare a fost încheiată abia în 1831. Planul ei are configuraţia clasică de stea, forma barocă perfectă în Europa, cu bastioane ieşite în afară (…). Citadela este sediul lui Van Doos (vingt-deux) Regimentul Regal 22, prestigiosul regiment al vorbitorilor de franceză din armata canadiană. Vara, schimbarea gărzii (iunie – august ora 10 am) şi bătaia tobelor de retragere – 7pm – atrag mulţimile de privitori.

Care va să zică am mai bifat un obiectiv. Mai facem ceva? Păi mai întîi o luăm frumuşel la vale către strada pe unde umblă autobuzele şi odată ajunşi la Place d’Armes vom mai vedea.

Poate să mergem la acvariu? Da da daaaa, acvariu 🙂 Pînă una alta ne acvariseşte bunul Dumnezeu cu o ploaie straşnică. Parcă s-au rupt băierile cerului, nu altceva. Şi cum tocmai am ajuns în staţia de bus şi cum un 11 tocmai sosea, nu l-am scăpat şi haide frate acasă în Levis, dacă astăzi Quebecul nu ne vrea 🙂

Problem? După ce a mers trei staţii, busul a ajuns la capăt. Soferul se uită întrebător la noi. Îi spun că noi vrem să mergem la Levis şi dumnealui, amabil, îmi arată feribotul care era la doi paşi. 🙂 He he. Dacă ne suim în feribot, suntem ca şi orfani, că de la portul Levis nu ştim să venim acasă decît cu taxiul 🙂 Aşa că neg vehement oferta de feribot, scot hîrtiile lămuritoare şi-i arăt că vrem la L 2 şi la Bus 35 R. Ok. Zice că staţionăm 15 minute. Nu-i problemă, aşteptăm. Nu ne goneşte din autobus deşi ploaia se mai domolise, ba chiar dădea semne de oprire, nu ne taxează din nou, (am păţit asta în Benidorm, Valencia, Spania) sfertul de oră trece şi la drum. Înainte să schimbăm autobuzul intrăm într-un magazin, Simons, ca să vedem dacă pot găsi ceva, un pantalon de exemplu că în Bucureşti, am făcut nazuri. Mai întîi am nimerit la raionul femei şi cînd am văzut preţul la o hăinuţă destul de banală, am îngheţat: 999 dolari canadieni. Da? Cumpăraţi-le voi pe toate 🙂 Mergem şi la raionul bărbaţi şi mă dumiresc: 99 de dolari canadieni  un pantalon care la bucale costă cam jumătate, 59 de dolari canadieni o cămaşă pe care la Massini nu dau mai mult 45 şi tot aşa (un dolar canadian face cam trei lei). Deci, NU! Poate voi avea mai mult noroc cu o canadiană de iarnă, că aşa ceva îmi doresc, de mult. Poate!

Ajungem aproape de casă, intrăm în buticul de cartier să tîrguim ceva, ca să facem rost de monezi pentru autobuz.

Bine de ştiut! Cînd te urci în autobuz trebuie să ai bani potriviţi pentru că şoferul dispune de o instalaţie care înghite monedele, şoferul dă biletele dar nu dă rest. Dacă o călătorie costă doi sau trei dolari jumătate şi dai cinci, adio rest! N-am înţeles unde se duc banii aceştia, că la şofer, nu.

Ochesc o sticlă de vin roze, dragostea mea 🙂 preţ 10 dolari şi ceva mărunţei, Dau o bancnotă de douăzeci şi aştept rest măcar nouă dolari. Aiurea, îmi dă ceva mai puţin. Coreanca nu prea pricepe ce spun, nici nu mă mir, dar are o inspiraţie şi-mi arată un tabel de pe care îmi arată că preţurile la raft nu au incluse nu ştiu ce taxe. Pfui!

Trebuie să fiu corect şi să spun că mi-a schimbat o bancnotă de cinci dolari în monede; a priceput că ne trebuie pentru autobuz.

Read Full Post »