Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘constanța’

Am intrat în oraș. Este al doilea ca mărime din România – 365 mii de locuitori – activitate portuară intensă (mafia știe de ce Mazăre și Nicușor și-au luat-o pe coajă după ce-au încercat să preia controlul asupra portului). Trafic infernal. N-am mai fost pe aici de nici nu mai știu cînd și de ce; e limpede că nu mai recunosc nimic nimic nimic. Am intrat în Mamaia, aceeași situație. Nu recunosc decît gondola cu care ne-am plimbat în urmă cu peste 15 ani. A fost ultima dată cînd am fost la mare și atunci am venit special ca să văd gondola măzăricească 🙂

Ghidul ne recomandă o eutoservire; se numește SIRET, este curat, spațios iar mîncarea pare apetisantă. Eu am ochit deja o ciorbă de burtă 🙂

Stațiunea pare full, dar nu e… La restaurant aș nota mîncarea cu trei stele din cinci dar la servire acord fără reținere cinci stele din cinci! Mesele sunt permanent debarasate, pe fiecare masă sunt ghivece cu flori naturale, personalul este extrem de amabil și îndatoritor, chiar ne-au cărat tava cu mîncare la masă! Fiind pe terasă se poate fuma, ce să mai, boierie!

Așa că mi-am mai îndulcit părerea despre turismul practicat în România. Clar că omul sfințește locul și dacă se vrea, se poate! Adaosul comercial afișat 1-1000% dar nu este scump deloc: iahnie de fasole 3 lei, orez sîrbesc 5 lei, varză călită 5 lei, mămăliguță 2 lei, guvizi 9 lei, crap prăjit 13. Ieftin și bun!

Nu știu dacă este patroana dar, cea care părea a fi șefa, muncea mai abitir decît celelalte fete. Și o văd ca avînd vreo 60 de ani. Dar o femeie care se ține bine, rezistă cu brio timpului, oricît ar fi acesta de hain.

Altă boierie: tihna de după masă, la o bericică rece și buuunăăăă 🙂 Mai avem mai bine de o oră pe cont propriu dar n-am chef să revăd marea. Am fotofobie și-s predispus la insolație așa că mai bine, pas.

Silvia s-a topit în decor cum face de obicei, iar Robi s-a dus la scăldat 🙂 Da, a venit alaltăieri pe seară, din Canada sa iubită și vine cu noi în Deltă, apoi vom merge împreună în Portugalia pentru opt zile de vis! Este același OM inimos, generos, luminos, vesel și guraliv mai ales în prezența lui MAMI.

Tandemul s-a refăcut și amîndoi, el și Sivia sunt fericiți și turuie ca două turturele. 🙂

 

Read Full Post »

Prima zi 08 iulie 2019. Trezire la 04.30. Fără grabă ne dichisim, mic dejun frugal, înșfăcăm valizele și la drum. S-a făcut ora șase, nenea taxi-Marian își face apariția cu două minute întîrziere 🙂 și plecăm. Orașul începe să se trezească la viață mai alert decît mă așteptam, dar destul de calm în raport cu aglomerația zilnică. Surprinzător de rapid ajungem la locul de întîlnire lîngă statuia din fața Palatului, vedem cîțiva pensionari cu valize și întreb: Delta? Primesc confirmarea, aici este, coborîm. Ora 6,30. Vine autocarul, domnul Paul Blidaru – ghidul, ne spune încurajator 🙂 că vom debuta cu o mică întîrziere: așteptăm două turiste care vin de la Craiova și știm cu toții cum se circulă cu trenul în romanica.

Domnul Blidaru prezice sfertul academic; eu mă aștept la mai mult dar nu, la 7și 20 de minute pornim la drum. Coborîm Calea Victoriei spre Dîmbovița și purcedem către A 2. Nu mai recunosc peisajul, n-am mai fost pe aici de zeci de ani. Habar nu am dacă mai suntem în București au ba, mai vedem ceva grupuri de blocuri de locuințe, iată și cuibul pesedist de nebunii – hotelul Rin, o clădire pur ceaușistă, mohorîtă și paralelipipedică, n-re nici-un chichirez, dar nici că-mi pasă mie de așa ceva.

Cîmpuri neîngrijite, paragina este la ea acasă dar noi mergem înainte. La un moment dat părăsim cursul Dîmboviței și pătrundem pe un drum hîrtopit poreclit pompos, Autostrada Soarelui.

Deloc aglomerat, cîmpii cultivate alternează cu pajiști în paragină, plictiseală.  Mergem constant cu circa 100 km la oră. Plictiseală, plictiseală. De ce nu mi-am luat ceva de citit? Ora 8,30. Părăsim A 2 și mergem către Călărași. Lanuri de porumb alternează cu holde de grîu. Parcurgem cătinel sate ponosite, cu case mici, bătrînești, mai rar cîte o vilă ceva mai răsărită, dar locurile sunt frumoase, bucolic invadate de liniște, pace și de multă verdeață. Vremea este optimă, senin și 20-22 de grade Celsius, asta deși azi noapte a tras o răpăialăăăă de credeam că nu se mai oprește!

Aproape de ora 9. Trecem printr-o localitate denumită Vișini, unde eu nu am văzut decît corcoduși 🙂 . Totuși, am o senzație de confort văzînd lanuri lanuri lanuri de cereale și de porumb. Mai rar cîte o pădurice și chiar și mai rar cîte un ochi de apă. ȘES.

Ghidul intervine și ne anunță că peste puțin timp vom intra în Călărași, 80 mii locuitori, unde a funcționat un  combinat siderurgic care prelucra fier vechi din România și minereu de fier din Ucraina. Noi vom merge în port unde ne vom ambarca pe bac.  Pe lacurile aferente Dunării sunt nuferi, pe care-i vom mai vedea în deltă. Și ne mai spune domnul ghid că în Călărași este ȘI un hotel bun. Bine de știut 🙂  Pe partea stîngă se vede un canal construit pentru navele care alimentau combinatul siderurgic, pe moment evident, nefolosit.

Și mai vedem pe partea dreaptă o eoliană de care Dobrogea este plină cu peste o mie de unități. Se putea altfel? Aflăm că printre învestitori este și Beeeeecaaaaliiiii! 🙂

Remarc cu surprindere că mergem pe un drum excelent, asfaltat cum se cuvine. Deci, se poate dacă se vrea!

Am ajuns la Ferry Boat. Față de anul trecut prețul s-a dublat de la 4 la 8 lei de persoană. De ce nu mă mir? Pentru că infractorul Dragnea plus discotecarul Leonardo!

Ora 9,20; suntem pe bac. Ferry Boat? Mbuahahahaha 🙂 Traversarea a durat puțin peste 10 minute. Acum sunt 24 de grade Celsius dar vremea s-a cam zburlit și asta nu-mi place. Trecem pe lîngă punctul vamal Ostrov și intrăm în județul Constanța. Stînga-dreapta, viță de vie cît vedem cu ochii.

Read Full Post »