Cum trebuie sa fie un prieten ? Dispus sa inchida ochii la defecte , sau necrutator ? Il ajuti pe un prieten tacind atunci cind greseste, sau il ajuti mai mult aratindu-i deschis unde si cind greseste ? Nu cred ca exista un raspuns limpede si atotcuprinzator la aceste intrebari. Situatiile in viata sint cu totul si cu totul diferite. Mi se pare de bun simt ca daca esti cu adevarat prietenul cuiva sa ii spui deschis unde si cum greseste, dupa cum tot de bun simt mi se pare si sa il aperi atunci cind in greseala fiind, are nevoie de ajutor si de intelegere. Extremele sint evident, cu totul de nedorit. Nu trebuie sa inchizi ochii atunci cind un prieten face numai prostii, dar nici nu trebuie sa devii extrem de critic atunci cind greselile sint fie gafe nevinovate, fie pur si simplu greseli de mica importanta. Dar sint momente si momente.
De cind a intrat pe scena politica, Basescu a fost permanent tinta atentiei atit a politicienilor de toate culorile, a jurnalistilor de toate orientarile cit si a publicului de orice convingere ar fi. Omul acesta fascineaza ori provoaca repulsia, dar putina lume se poate declara indoferenta fata de el si fata de gesturile sale. De cind Petre Roman a suferit o usturatoare infringere la alegerile prezidentiale cind a adunat un jenant 3 % din preferintele electoratului, mult sub scorul PD al carui presedinte era, Basescu a parcurs in ritm accelerat intreaga ierarhie politica pina la functia suprema in stat : cea de presedinte. Mai intii, in mod firesc l-a detronat pe Roman de la sefia PD. Apoi, cind nimeni nu se astepta, a candidat la primaria capitalei si a cistigat-o. A dus un razboi de uzura cu PSD, care domina consiliul general. A avut citeva reusite, dar a avut si insuccese. A perseverat. A recistigat primaria capitalei, dar a fost nevoit sa intre in batalia pentru presedintie. A cistigat si aici. Si in pofida tuturor profitorilor sistemului, a intrat in coliziune frontala cu mafia transpartinica. A incercat si partial a reusit sa-i decupleze pe marii profitori de la ugerele pline cu bani ale bugetului de stat. A pus la dispozitia CNSAS milioane de dosare dosite pina atunci atit de Iliescu, cit si de Constantinescu. A denuntat explicit comunismul ca fiind ilegitim si criminal. Din acel moment, toate structurile mafiote de sorginte securistica, s-au coalizat impotriva sa. Intreg sistemul s-a pus in miscare : presa, justitia, parlamentul si-au dat mina pentru a-l distruge. A rezistat. De ani de zile impotriva sa, s-a declansat o canonada care ar fi reusit sa distruga aproape pe oricine. Nu si pe domnia sa. A infruntat cu barbatie toate mizeriile, toate minciunile si toata abjectia declansate impotriva sa. Acum, se afla in plina batalie politica pentru cel de-al doilea mandat de presedinte al tarii. Firesc, toti dusmanii politici il macina pe toate canalele de televiziune, prin presa, peste tot. Tonomatele de presa deformeaza de zor tot ce spune, tot ce face, de parca Basescu ar fi Apocalipsa in persoana. Nu spun ca Basescu nu are si defecte. Are din pacate, destule. Dar ma intreb : sint de folos acum, criticile venite din partea sustinatorilor domniei sale ? Nu sunt de ajuns toate criticile adevarate sau nu, care il inunda zilnic din toate directiile ? Acum, cind nu mai este decit o saptamina pina la primul tur de scrutin, eu cred ca presedintele Basescu are nevoie de tot sprijinul pe care il poate obtine in mod public. Las in grija staffului sau sa indrepte micile erori, in spatele cortinei, nu la lumina zilei, eventual pe cite un blog. Daca vrem ca presedintele sa cistige aceasta batalie, cred ca trebuie sa il sustinem din toate puterile. Daca pierde el, sigur va pierde si Romania o buna oportunitate de a merge pe calea unei dezvoltari firesti, inspre civilizatia occidentala.
Read Full Post »
