Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Cristian Badilita’

Grea problemă. De ce se ceartă intelectualii? Vanitate? Orgolii? Diferenţă crasă de opinii? Greu de spus atît din punctul de vedere al lor, al celor care populează această relativ exclusivistă lume, dar la fel de greu de spus şi din punctul de vedere al admiratorilor lor, indiferent care ni-s intelectualii pe care-i admirăm şi aproape indiferent ce spun sau gîndesc, EI!

Ia să vedem (din punctul meu strict de vedere) pe foarte scurt: domnul Liiceanu a publicat o carte excelentă, Cearta cu filosofia, carte în care domnul Liiceanu a expus un punct de vedere onest : nu credea că poate să închege un sistem filosofic complet. Publicase deja, cartea Despre limită. Carte încă actuală din orice punct de vedere tratat acolo.

Domnul Cristian Bădiliţă, a publicat o carte excelentă: Platonopolis, sau împăcarea cu filosofia. A fost această carte un răspuns la cartea domnului Liiceanu? Habar n-am, şi nu insist.

Îmi vine acum să aduc în discuţie, o carte a domnului Pleşu, respectiv, Despre îngeri. Nu cred că mă înşel afirmînd că această carte, a fost prima lucrare despre angelologie publicată în limba română… Aşa cum se obişnuieşte în lumea academică, această carte i-a fost prezentată şi domnului Bădiliţă, care a decretat scurt: lucrare de licean.

A fost bai? NU! Să vedem, de ce.

Prin anul 2004 a început să vadă lumina tiparului o excelntă lucrare, SEPTUAGINTA. Lucrare sponsorizată masiv de NEC, Fundaţia Anonimul şi de Editura Polirom.

Lucrare excelent coordonată de domnul Cristian Bădiliţă, doctor în Patrologie la Sorbona (unul dintre cei maxim trei sute de patrologi care contează, în toată lumea).

Lucrare care a avut sincope în desfăşurea şi tipărirea sa, pentru că a început cearta intelectualilor…  De ce? Habar n-am.

Înţelesesem că după VT, urma să fie desluşit în stil academic şi NT, tot în coordonarea domnului Bădiliţă; parcă începuse să fie desfăşurat şi acest proiect; a cotinuat? Nu ştiu… Cearta intelectualilor pare să fie mai importantă în romanica noastră, decît orice proiect cultural important pentrtu noi toţi, nu?

Acum.

Nu ştiu dacă greşesc afirmînd că unul dintre cele mai importante proiecte culturale a fost traducerea în limba română, a uneia dintre cele trei mari cărţi de filosofie: Fiinţă şi timp. Nu mă mai refer aici la celelealte două, Kant şi Hegel). Fac o scurtă paranteză şi vă anunţ că lucrarea lui Schopenhauer (lumea ca voinţă şi reprezentare), este acum disponibilă, la Humanitas.

Deci. Revin la cearta intelectualilor.

Mi-aş dori ca vanităţile lor să devină un soi de zbor în bataia săgeţii, vorba (şi cartea) domnului Patapievici. Mi-aş dori ca EI, să vadă ca domnul Eliade că SACRUL reprezentat de CULTURĂ este prezent în detaliile controverselor, lor. Mi-aş dori ca ei TOŢI să priceapă  o dată şi o dată că, aşa cum a spus Noica, omul trăieşte în cultură la fel cum trăiesc păsările în aer şi peştii în apă.

Vă şi mă întreb: de ce se ceartă intelectualii autentici?

Read Full Post »

Glafire

 Sub acest titlu,  Cristian Bădiliţă, adună într-un volum publicat la Polirom, „nouă studii biblice şi patristice”, şi anume:

1 Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii şi retur

2 Iuda Iscariotul între damnare şi mîntuire. Portrete ale celui de-al doisprezecelea ucenic de-a lungul istoriei

3 Păcatul împotriva Duhului Sfant: incursiune biblică şi patristică

4 Ce pierdem ignorind literatura apocrifă?

5 Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos

6 Mitul îngerilor căzuţi

7 Traducerea Septuagintei în româneşte

8 Dumitru Stăniloae, afinitatile şi idiosincraziile sale patristice

9 Teologie şi patristică în catolicismul secolului XX: pagini din jurnalul intim al Bisericii, cînd nu mai avea şaptesprezece ani.

„Volumul de faţă (spune Cristian Bădiliţă) este rodul cercetărilor mele în materie de biblistică şi patristică de-a lungul mai multor ani de zile, îndiferite medii universitare, laice sau teologice. Fără să pot descrie „reţeta absolută”, aş putea spune că tipul de abordare a temelor combină analiza filologică şi perspectiva istorică, pe de o parte, cu dezideratul teologic, pe de altă parte. Las dogmaticienilor atemporali, ce par conectaţi direct la „bateria” Sfîntului Duh, iluzia practicării „teologiei de performanţă”. Personal, îni asum calitatea de felix amator într-un domeniu în care singurii „performanţi” rămîn îngerii şi sfinţii. Mă gîndeam la început să redactez un Prolog mai amplu, intitulat “Portretul unui ortodox fără barbă şi sutană”, dar am renunţat din două motive foarte simple. Primo, consider inutilă orice justificare de ordin metodologic şi ridicol din start orice manifest programatic. Fiecare cititor are discernămîntul, inteligenţa, capacitatea de a descoperi singur validitatea sau invaliditatea analizelor mele. Secundo, orice explicaţie se dovedeşte sterilă în faţa ideologieişi a parti-pris-urilor bine cimentate. Volumul se justifică prin sine însuşi, altfel nu şi-ar avea rostul”.

– – –

Nu mă pot aventura să comentez această carte altfel decît mărturisindu-vă că multe locuri care par obscure în Sfintele Scripturi, devin mult mai limpezi citind această carte. Cristian Bădiliţă este o persoană avizată, iar cei care vor să ştie ceva mai multe despre domnia sa, pot citi AICI cite ceva.

Cred că este important să aflăm de ce Maria Magdaleana (nu Magdalena), o figură centrală în Evanghelii a fost relativ marginalizată în literatura şi practica liturgică, iar în conştiinţa vulgului a fost imaginată de la postura de prostituată pînă la aceea conferită de Dan Brown şi anume de soţie a lui Iisus.

La fel de importantă este şi justa situare a lui Iuda; toată lumea asociază numele său cu infama trădare; cu vînzarea de Dumnezeu. Nu este tocmai aşa, ne demonstrează Cristian Bădiliţă. Dacă aşa ar sta lucrurile, und ear mai fi atotputernicia lui Iisus ca fiu al lui Dumnezeu? Ceea ce trebuia să se întîmple s-a întîmplat!

Se ştie (sau nu) că în afară de Sfintele Scripturi acceptate de canon, există o vastă literatură care în mod nemeritat a fost (şi este) considerată apocrifă. Preoţii au regulile lor, teologii au liber la cercetare, credincioşii sau ateii au dreptul de a fi informaţi şi de a decide singuri.

Tot atît de important este să aflăm cît mai exact care este sensul şi semnificaţia Apocalipsei, fie şi pentru a risipi odată pentru totdeauna viziunea holiwoodiană asupra sa.

Şi nu în ultimul rind, trebuie amintit că sub coordonarea lui Cristian Bădiliţă a fost dusă la bun afîrşit, traducerea în limba română a Septuagintei.

– – –

*”glafirele” sunt lucrări făcute cu migală şi răbdare, „incrustări” rafinate în metal sau piatră. Atunci cînd materia primă a artizanului este Sfînta Scriptură, „glafirele” devin incrustaţii în însăşi trupul Civîntului divin, mărturisiri de credinţă „tăiate” în fila de hîrtie cu instrumentele oferite de fiecare epocă în parte.

Read Full Post »

De curînd a ieşit de sub lumina tiparului la Editura Polirom, ultimul volum al acestei monumentale lucrări, Septuaginta. Primul volum, Pentateuhul, a fost tipărit în anul 2004. De atunci şi pînă acum, s-au succedat celelalte volume care vor întregi această lucrare de excepţie, tipărită în condiţii grafice deosebite, sub patronajul NEC condus de domnul Andrei Pleşu, şi cu sprijinul consistent al fundaţiei Anonimul.

Nu am competenţa necesară de a comenta această lucrare. Nu fac decît să o semnalez celor care nu au aflat despre acest important eveniment editorial.

AICI şi AICI  puteţi citi părerea domnului Cristian Bădiliţă despre această lucrare, iar AICI, aveţi un punct de vedere calificat (al BOR) despre ce este Septuaginta.

Read Full Post »