Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘dali’

Prima atestare în 324 î.Hr. sub numele Lucentum. Oricum s-a numit și oricum se numește acum, Alicante este cel de-al treilea oraș cu importanță portuară din Spania, după Barcelona (pe care am vizitat-o) și după  Valencia (pe care urmează să o vizităm în curînd). Este considerat zona zero a Spaniei pentru că este localitatea situată la cel mai jos nivel al solului față de nivelul mării.Față de acest oraș se calculează înălțimea la care se situează toate celelalte localități din Spania. Este un oraș mult mai calm ca nivel de înălțime al  clădirilor (sunt numai trei zgîrie nori). Foarte mulți turiști vin aici să vadă cele cîteva obiective de mare interes. Mai întîi, Castelul Santa Barbara, denumit astfel după Sfînta Varvara, cea care i-a ajutat pe creștini într-o luptă cu maurii, plîngînd. Legenda spune că atît de mult a plîns sfînta, că i-a potopit pe necreștini! Ce-mi mai plac legendele. Le ador 🙂 !

Accesul la castel se face fie cu plată (la baza dealului sunt ascensoare), fie pe o serpentină, per pedes sau cu auto. Aici se află și o puternică garnizoană de polițiști care tocmai se antrenau de zor. Pentru ce? Poi, normal: pentru Sărbătoarea Polițiștilor care avea să aibă loc, peste cîteva zile 🙂 !  În interior, multe exponate, statui, personalități, Olga turuie neîncetat, istorie, cutare a făcut, cutare a dres, etcetera, etcetera, fie numele Domnului binecuvîntat, AMIN! și tot așa 🙂 .Silvia face poze, eu privesc fascinat peisajul înconjurător, portul, orașul, aeroportul care se zărește în depărtare, forfota turiștilor. Toate scăldate de un soare generos.

Un amănunt: în timpul războiului civil, castelul era folosit drept închisoare pentru franchiști. Cum Alicante a fost ultima redută cucerită de Franco, firesc, castelul a devenit închisoare pentru republicani. Nimic nou în istorie, așa-i? Apoi, mergem spre Rambla, care este cumva perpendiculară față de faleză. Portul turistic își oferă serviciile.

Poate altădată că acum, după ce stabilim loc de întîlnire și un interval rezonabil de timp (2 h) avem de ales: fie mergem cu dădaca Olga, fie pe cont propriu. Am mai spus de ce prefer să călătoresc cu ghid: pentru că necunoscînd locurile, nu poți vedea într-un interval rezonabil de timp atîtea locuri, cîte vezi dacă ești ghidat. Și nici n-ai de unde să afli lucruri inedite despre aceste locuri, pentru că are și wiki limitele sale.

Deci. Am vizitat o parte din primărie, o splendidă clădire care adăpostește o lucrare a lui Daliși o colecție de tablouri ale unui pictor spaniol local, celebru din cîte am înțeles, care va trebui să mă ierte pentru că nu i-am reținut numele.

Va urma…

Read Full Post »

MFC – perfecţiune

Mai multe imagini sugestive, la CARMEN.

Happy WW!

Read Full Post »

 Montjuic

După ce-am admirat pe săturate suvenirurile din acel magazin, mergem iar în faţa Sagradei Familia unde autocarul ne aşteaptă pentru a merge într-o scurtă raită pe Montjuic. Mai aruncăm cîte o privire mută către Basilică, ne suim în autocar şi plecăm. Eu ştiu că voi reveni aici împreună cu Silvia mea, (Silvia noastră este ghida 🙂 ) pentru a vedea interiorul aşa că nu plec cu prea mare regret…

Trecem prin Piaţa Spaniei, a doua piaţă ca importanţă din Barcelona după piaţa Cataluniei. Admirăm o clădire construită în stilul MUDEJAR – se citeşte mudehar – adică arta creştină inspirată de cea musulmană în vremea Reconquistei (între secolele al XII-lea şi al XVI-lea); această clădire adăpostea luptele cu tauri dar după ce acestea au fost interzise în Catalunia, în loc să fie demolată a fost transformată în Mall. Tot e bine că a rămas la locul ei. Apoi trecem pe lîngă Palatul Culturii – o clădire maiestuoasă în faţa căruia se întind Fîntînile Magice (la care vom reveni la vremea potrivită pentru a vedea un uluitor spectacol de lumini, culoare şi muzică).

Trecem printre două coloane care seamănă cu Campanilla de la Veneţia ( mult mai scunde, însă) şi din goana autocarului vom vedea diverse puncte de atracţie turistică, printre acestea numărîndu-se Stadionul Olimpic cu celebrul turn în formă de flacără olimpică, şi ajungem la un popas unde vom prînzi (picnik). De aici avem o panoramă extrem de interesantă a Barcelonei şi a portului turistic de unde se poate călători în Franţa, Italia sau în Malorca.

Aflăm că din acest port au fost organizate primele excursii turistice pe Mediterana. Deasupra noastră, două linii de teleferic

oferă o perspectivă aproape completă a acestui munte, dar noi ne grăbim să mergem pe vestita Rambla. Străjuită la un capăt de o coloană pe care se află o statuie a lui Columb,

iar la celălat capăt de fîntînile din Piaţa Cataluniei, Rambla se întinde pe aproximativ 1200 de metri, este mărginită de restaurante şi de alte magazine, iar pe centru, printre arbori cu umbră deasă se desfăşoară un spectacol interesant. O groază de turişti se plimbă de colo colo, fie căscînd gura la celebrele statui mişcătoare, fie la vînzătorii ambulanţi care oferă fleacuri, fie la nenumăratele tarabe cu suveniruri, fie adăstînd la cîte-o terasă cu cîte o halbă de bere excelentă, dinainte.

Vom reveni şi aici pentru că vestita piaţă aflată la jumătatea Ramblei, acum este închisă. Şi nu în ultimul rînd, trebuie vizitat fie şi sumar, cartierul gotic, adevărat labirint de străduţe înguste şi întortocheate în care rişti să te rătăceşti garantat dacă nu iei seama bine pe unde mergi şi caşti gura la case şi la magazine.

Cam asta a fost excursia de grup. Fiecare şi-a putut face o idee despre Barcelona şi fiecare poate reveni sau nu, aici pentru vre-un obiectiv sau altul. Este vremea să ne adunăm de pe drumuri şi să mergem în localitatea în care suntem cazaţi, Lloret del Mar. În aşteptarea veşnicilor întîrziaţi, avem parte de o un scurt moment de divertisment.

În drum spre casă (ce uşor numim locul unde locuim fie şi temporar, acasă!), Silvia noastră ne tentează cu ceva oferte de călătorie. Cum ar fi o deplasare la Girona, al doilea oraş ca mărime al Cataluniei, o scurtă raită pe mare cu un catamaran pentru a vizita o staţiune ceva mai scumpă – Tossa, vizita Muzeului Teatru Dali în oraşul Figueres, urmată de vizita castelului soţiei lui Dali, Gala, apoi o serată medievală la un castel, un spectacol de Flamenco, o excursie la Muntele Montserat şî în sfîrşit, deplasarea în Piaţa Spaniei pentru spectacolul Fîntînilor Magice.

Desigur că fiecare este liber să meargă numai în unele locuri, deloc sau aşa cum am făcut noi, peste tot. Am socotit atent timpul şi mi-a rezultat că tot ne mai rămîn două zile complet de capul nostru, pe care le vom petrece în Barcelona.

Read Full Post »