Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘diaspora’

„Există o sintagmă în limba persană, Piatra răbdătoare, pe care oamenii o folosesc de obicei în vremuri de nelinişte şi încercări. Se spune că o persoană îşi povesteşte toate necazurile şi nemulţumirile acestei pietre. Piatra ascultă şi absoarbe toate durerile şi secretele, şi astfel omul este  vindecat. Uneori piatra nu mai poate îndura povara şi explodează.”

Am citat acest pasaj dintr-o carte grea, grea cît tristeţea tuturor celor rupţi de ţara lor natală, carte scrisă de o profesoară de literatură engleză la Universitatea din Teheran, doamna Azar Nafisi, carte denumită foarte inspirat, Citind Lolita în  Teheran. Desigur, este vorba despre celebra carte scrisă de Vladimir Nabokov, Lolita, carte extrem de cotroversată chiar şi în zilele noastre, nu doar în spaţiul cultural islamic.

Citind Lolita în Teheran, nu este singura carte publicată de doamna Nafisi.  Are şi multe lucrări de specialitate dedicate literaturii engleze, domeniu în care doamna Nafisi fiind o veritabilă specialistă, are titlul de doctor, cărţi apărute cu mare greutate şi cu multe riscuri în Iran, ţara în care fundamentalismul islamic încearcă – şi chiar reuşeşte – să şteargă toate urmele democratizării liberale, începute de şahul Reza Pahlavi în urmă cu aproape şase decenii.

Citind Lolita în Teheran nu este o carte dedicată micuţei răpite de un monstru, pe cînd Lolita avea numai 12 ani, fetiţă căreia i s-au furat pe rînd, copilăria, inocenţa, viaţa. Este mult mai mult decît atît, fiindcă o subtilă translaţie făcută de autoare, care transpune drama Lolitei peste drama tuturor oamenilor cărora li se fură cu brutalitate viaţa şi libertatea, în numele unor idealuri dovedite mai mereu, simple iluzii vîndute cu cinism naivilor, de  indivizi setoşi de putere care trec la propriu peste cadavre, impunîndu-şi politicile lor tiranice, oamenilor, în cazul acesta, în Iran, prin forţa brutală a Gardienilor încolonaţi cu supuşenie în spatele liderilor islamici.

Nu intru în esenţa acestei cărţi extrem de dense din punct de vedere uman, social, politic, religios, toate aceste aspecte fiind exemplificate copios pe parcursul cărţii, cu nenumărate exemple din literatura de cea mai înaltă ţinută. Spun numai, că autoarea descrie în carte destinele unora dintre studentele sale, destine rareori ferite de vicisitudini, tinere cel mai adesea căzute pradă capriciilor unui regim tiranic, brutal şi extrem de represiv, regim capabil să recurgă fără ezitare la asasinatul justificat politic. Mă refer la faptul că autoarea, după o îndelungată luptă cu sistemul, alege să devină la rîndul său, o exilată, pentru că ar fi plătit rămînînd în Iran, inclusiv cu preţul propriei sale vieţi, îndrăzneala de a educa tinerele fete, în spiritul libertăţii de conştiinţă, dublată de o cultură adevărată.

Piatra răbdătoare. Această piatră a fost prezentă şi în spaţiul vital românesc, pentru milioane de români care acum, sunt rupţi de ţara lor. Cînd piatra lor răbdătoare personală a explodat, românii au emigrat. Au plecat în bejenie, care-ncotro. Unii sunt împăcaţi cu această soartă. Alţii nu-s şi nici nu vor să se împace cu acest statut, de dezrădăcinat. Nu ştiu cum este mai bine sau mai rău. Mă întreb numai, cîte milioane de români ar mai trebui să vadă că piatra lor răbdătoare nu mai suportă mizeriile politicienilor actuali şi explodează. Mă întreb de asemeni, dacă acest exod mai poate fi oprit, şi cum. Chiar mă întreb dacă acest popor nu a intrat pe calea dizolvării ca naţie. Natalitate negativă, exod accelerat, import masiv de asiatici şi nu numai. Ca să nu mai vorbesc şi de „refugiaţii” de război pe care o politiciană iresponsabilă, i-a chemat în Europa.

*Cele şase săptămîni minunate pe care am avut bucuria şi norocul de a le petrece în Canada, se încheie peste două zile. Ieri, am fost invitaţi la cină de o familie de români plecaţi din ţară de 14 ani, prieteni cu Robert. Locuiesc într-o vilă mică şi cochetă, suficientă pentru Mihai, Iulia şi fiica lor adolescentă, Aura. Nu le dau numele real pentru că n-are nici-un rost. Mai bine de 250.000 de români trăiesc în Canada, mare parte dintre ei în Quebec, în Toronto sau în Montreal. Cei trei, sunt doar trei dintre ei.

Ce vreau să arăt, sunt accentele de normalitate pe care această familie le-a etalat: discuţia despre politica locală, a durat mai puţin de un minut; la întrebarea doamnei ce mai este pe acasă, pe la romanica, am spus un singur lucru şi anume că, s-a ajuns pînă acolo încît cei judecaţi pentru fărădelegi, vor să-şi aleagă completul de judecată. Mirarea uluită a doamnei, a fost singurul răspuns, iar subiectul a fost abandonat. N-am întrebat care a fost motivul plecării lor din ţară şi nici ei nu s-au grăbit să ni-l spună (piatra lor răbdătoare a rămas nedestăinuită, nouă). Am petrecut cîteva ore de discuţie destinsă, spumoasă, despre călătorii, despre picanterii ale vieţii bonome de fiecare zi, am glumit copios. Adică, mai pe scurt, am  avut o experienţă extrem de plăcută şi cred că şi această familie fericită aici, în Canada, s-a simţit foarte bine în compania noastră. Chiar erau la curent cu încercările lui Robi de a ne face să revenim în Canada, definitiv, şi ne-au încurajat să NU ezităm! Să venim aici, şi totul va fi ok. TOTUL!

I-am întrebat dacă vor să revină în România. Mihai a tăcut, dar doamna, ne-a spus că după ieşirea la pensie, peste vreo 15-20 de ani, cine ştie, poate poate,  că… Oricum, n-au renunţat definitiv, la casa din ţară. O mai păstrează.

*De ce este Canada aşa cum este? Pentru că cetăţenii sunt implicaţi în viaţa cetăţii. Votează în procente care depăşesc cu mult jumătate din numărul total al electorilor (cel mai recent procent a fost de 67%). Ieri, 01 octombrie 2018,  au fost alegeri în Quebec. L-am însoţit pe Robi la centrul de vot, din curiozitate. Prima constatare: votul a fost organizat într-o zi de luni, nu sîmbătă sau duminică pentru a strica weekend-ul cetăţenilor sau pentru a încuraja absenteismul. A doua constatare, votul a fost exprimat într-o şcoală, la subsolul cu dulapurile elevilor, fără ca procesul de învăţămînt să fie oprit. A treia constatare, a fost că nimeni nu s-a obosit să cheltuie sume faraonice pe cabine de vot! O simplă cutie de carton desfăşurată pe o masă banală, era singura protecţie a celor care se fereau de curioşi. A patra constatare a fost că familiile veneau la vot împreună cu copiii, copii de la vîrste potrivite pentru grădiniţă pînă la adolescente sau adolescenţi, iar copiii erau încurajaţi de funcţionarii din secţia de vot să-i asiste pe mami sau pe tati cînd îşi exprimau votul. Drept recompensă, EI, copiii, puneau votul în urnă! (atitudine cu bătaie fooooarte lungă în timp)

Şi ultima constatare: toţi cetăţenii cu drept de vot sunt notificaţi acasă din timp, cum pot vota: fie la urne, fie prin corespondenţă. Toţi cetăţenii primesc prin poştă plicuri în care se specifică locul unde sunt arondaţi şi mai ales, primesc un carton pe care sunt tipărite datele personale: numele, prenumele şi adresa, cartoane care deschid accesul la urne. Pierzi cartonul, nu votezi! Dar, dacă ai votat, ai predat cartonul şi este EXCLUS să mai poţi vota încă o dată, aşa cum ştiu dragnevii că se poate vota, la romanica, inclusiv sau mai ales la referendumul din 6 şi 7 octombrie, scrutin la care s-a renunţat la TOATE elementele de siguranţă care protejau votul, de fraude.

*Am aflat rezultatul votului din Quebec, dintr-un ziar on line românesc, de pe plan local. Dar este problema lor ce au votat şi nu este problema mea să judec ce şi cum. Nici pe Robi nu l-am întrebat nimic pe această temă.

Pe mine m-a interesat să înţeleg de ce, Piatra răbdătoare a fost (şi încă mai este) posibilă în Iran, de ce mai este posibilă în România inclusiv acum, şi de ce  nu-mi vine cred că va fi posibilă, în Canada. Nu prea curînd. Cuvîntul CHEIE este civilizaţie!

În Iran, civilizaţia persană a fost distrusă de islam. Nici măcar în zilele actuale nu-s permise studiile ştiinţifice despre perioada pre-islam din Persia. Se poate închipui un astfel de sacrilegiu?

Acum. Trebuie să trecem iar, în România, prin grozăviile de la nivelul anilor sovietizării accelerate şi scelerate, cînd oamenii au fost exterminaţi în temniţele comuniste şi la Canal, ca să facă loc nimicniciilor şi netrebnicilor, ca să pricepem că nici măcar pietrele nu mai au răbdare?

Trebuie musai să sugrumăm din faşă, incipienta civilizaţie care începuse a înmuguri cu timiditate şi la noi în ţară, după accederea ţării în spaţiul civilizat al UE şi al NATO? Sigur asta vrem?

Reclame

Read Full Post »

A trecut fix o lună de zile (acum sunt două…) de la reprimarea sălbatică a demonstraţiei paşnice a românilor din diaspora, la Bucureşti. Ca să îngreuneze ancheta, au secretizat informaţiile. Asta se întîmplă cînd vinovaţii sunt la butoane: ascund urmele, temporizează şi în final, muşamalizează. Apoi.

Cearta primăriţei ot bucale cu teleormăneanul cel viteaz a început să capete accente comico-tragice. Liste de susţinere a primăriţei din partea lipitorilor şi a linguşitorilor în frunte cu Arşinel, mînie proletară de înfierare a doamnei susţinută timid de cîteva organizaţii pesediste, balamuc.

Un lucru este limpede: această haită care a pus mîna pe ţară, se va da de ceasul morţii să nu fie decuplată de la ţîţa bugetului de stat. De plecat tot va pleca de la butoane clanul tăriceano-drăgnicesc; chestie de timp; dar înainte de plecare, vor face praf şi pulbere România, dacă restul haitei pesedo-aldistă le va permite cu inconştienţă, această ticăloşie. Sper să nu.

Revin la Montrealul nostru că-i mai sănătos. Caut pe tabletă o rută din Levis pînă la autogara din Quebec, găsesc mai multe variante, parcă ar fi două autogări, dar mai bine îl aştept pe Robi să ne descîlcească.

O să o iau uşurel la pas în josul străzii să văd ce indicaţii preţioase mi-a dat fierătania şi dacă nu mă descurc o să ţîp franţuzeşte: HELP 🙂

Abia acum descopăr că de fapt, Levis dispune de o reţea întreagă de autobuze, nu doar de bus 35 R. Mai ştiam că există bus 19 dar habar n-am unde merge, şi nici nu ne-a interesat pînă acum. Astăzi am căutat bus 35 E dar n-am fost în stare să-l găsesc pentru că una îmi arăta gps-ul de pe tabletă şi alta era situaţia la faţa locului. Teoretic, 35 E ne-ar fi dus fix la autogara de unde vom lua autocarul pentru Montreal. Cred că nu-i mare diferenţa dar dacă nu ştii, nu ştii şi gata. Cred că  degeaba o să-l rog pe Robi să ne desluşească. El care nu s-a mai dezlipit de maşină de vreo şapte-opt ani, chiar n-are cum să ne ajute. Soluţia: taximetria locală. Bun şi aşa că doar nu vom rămîne neduşi la Montreal. Ce să o mai bîjbîim: va veni un taximetru în faţa casei la ora 7,40.

Avem de vizitat în principal două Catedrale, dintre care una este o copie la scară a Vaticanului, Catedrale Marie-Reine-du-Monde, iar cealaltă, Basilique Notre Dame a fost construită chiar lîngă Seminarul Sulpician, cea mai veche clădire din Montreal, în funcţiune de 333 ani, păcat numai că nu este deschis şi pentru public. Dar sunt extrem de curios să văd „oraşul de sub oraş”! Şi, funcţie de timp şi de cum ne orientăm, mai sunt şi alte obiective de văzut. Avem hotelul rezervat, bilete de întors, tot tot tot.

Am ajuns iar la complexul de magazine de lîngă oraş şi de data asta şoferul de pe 35 R ne-a taxat cu 3,5 dolari, nu cu 2 cum ne obişnuisem…

Aşa cum am promis, am luat ceva „provizii” pentru această mini excursie, poate că nu va fi nevoie de  ele dar, mai ştii? Am văzut la Niagara cît de bine ne-au prins. Nu mă pot obişnui cu faptul că la magazin preţul afişat nu conţine nu ştiu ce taxe şi una crezi că ai de plătit şi altă sumă trebuie să scoţi din portofel. Nu mi se pare corect. Dar. Trecem şi peste chestia asta.

Belea cu fumatul. A primit Robert reclamaţii de la colocatari că fumăm în casă şi nu este voie. – Adică dacă tembelii ăştia sunt abstinenţi, trebuie să o fac şi eu pe sfîntul? – Aşa e regula, a zis Robert. – Şi dacă nu ne conformăm?  – TICHET! Problema nu e de abţinut sau nu de la tutun sau că trebuie să ieşi în grădină la fumat cum ieşeam în curtea şcolii cînd eram liceeni. Mă deranjează că în casa omului, pot alţii să stabilească reguli şi iar nu mi se pare corect. Comunişti nesuferiţi 🙂 Glumim noi dar chestia asta este cumplit de serioasă. Peste tot, nu ştiu ce fel de forţe oculte, testează limitele de supuşenie pe care oamenii sunt de acord să le suporte. În caz contrar, ar fi chiar mai rău, pentru că aceste reguli ar fi dictate de tembeli decerebraţi.

Să fie oare la mijloc, şi aici, sinistra imbecilitate denumită pompos „politically correctness”? Foarte posibil.

Read Full Post »

Gata. Deja ştiu că ziua de 16 noiembrie 2014 a fost (şi este!) o piatră de hotar în politichia dîmvoviţicană. Să fie limpede: NU la politichia dîmboviţeană (care încă nu prea există) mă refer ci, la politica dîmbo (de la Dîmboviţă apă dulce) – viţi (de la vită) – cană (de la na! aşa nu mai merge).

Văd cu încîntare că toate partidele politice au înţeles semnalul cum nu se poate mai clar, semnal transmis de electorat în cel de-al doilea de tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale: pînă aici v-a fost, mişeilor! S-a terminat!

N-am dat mare atenţie  astăzi, televiziunilor (tele, înţeleg dar, viziuni? – mai degrabă vizuini înţesate de „comunicatori” = manipulatori de duzină, dar, să trecem) ci, am preferat să mă afund în lectura unei cărţi: Magicianul / John Fowles. Am ajuns abia la pgina 200 / 751. Mulţumesc Brindusa Frunza, pentru sugestie!  🙂  Mulţumesc frumos!

Despre această carte, probabil, mă voi referi separat, într-o altă postare. Probabil.

Acum. În rarele momente în care astăzi m-am cuplat la fluxul de ştiri, am observat cîteva lucruri interesante. Am văzut că domnul prim ministru Ponta, a făcut piruete în discursul adresat Parlamentului. Piruete prin care încerca să explice inexplicabilul: şi-a cerut scuze românilor care n-au putut vota în diaspora dar, nu-şi asumă nicio vină pentru dezastruosul mod în care aceste alegeri au fost organizate sub directa îndrumare a guvernului pe care (încă) îl mai conduce. Propune domnul Ponta ca Parlamentul să adopte o lege care să permită românilor de pretutindeni să voteze fie prin corespondenţă, fie prin votul electronic. A mai propus domnul prim ministru Ponta, ca responsabilitatea pentru organizarea alegerilor să fie delegată în curtea BEC (sau al unui organism similar). Vorbe. Bla bla.

E limpede că această usturătoare înfrîngere i-a marcat pe toţi liderii PSD. Chiar nu se aşteptau la aşa ceva. Deloc! E limpede însă că nici PNL nu se aştepta la victoria lui Iohannis. Chiar, deloc! E limpede şi că UDMR – parte a guvernării Ponta – este deligitimat în Har-Cov de votul masiv dat de etnicii maghiari, lui Iohannis.

Şi a mai spus domnul Ponta că bugetul pentru anul viitor va demonstra că  bugetul nu va conţine nici noi taxe sau impozite, nici renunţarea la cota unică de impozitare; bugetul va putea acoperi toate promisiunile sale (Ponta) din campania electorală; şamd. Serios? Să-l creadă cine şi mai ales, dacă vrea.

Oricum, tare-s curios să văd cum va refuza şi mai ales de ce, domnul prim ministru Ponta, suplimentarea bugetului pentru Armata Română, suplimentare ceruttă de preşedintele Băsescu azi, în CSAT!

De ce spun că apele nevălurite sînt adînci? Zic şi io aşa, ca un visător: dacă actuala clasă politică îşi mai poate închipui că mai poate amesteca ficţiunea în care se complace cu realismul reprezentat de electorii care au votat MASIV anti sistem, se înşeală amarnic!

Milioanele de electori care au votat anti-Ponta n-au votat pentru Iohannis! Au votat pentru schimbare! Aceşti electori nu mai vor să demonstreze în stradă ci, vor să demonstreze că votul lor trebuie luat musai, în considerare!

Ei sînt reprezentanţii apelor adînci din care va veni schimbarea!

Ps. Astăzi ÎCCJ a admis recursul ANI în procesul cu Iohannis. Primul termen al procesului va fi pe 14 ianuarie 2015. Aşa, şi? Repet, a fost un vot anti-Ponta, nu pro-Iohannis. Dacă va fi să avem noi alegeri prezidenţiale, le vom avea!

Read Full Post »

Recolta evenimentelor zilei de astăzi (pînă la amiază)

– un şparlamentar reţinut şi alţi trei propuşi pentru arestare

– anchetă pentru votul din diaspora

– se cere reluarea votului pentru ridicarea imunitatii in cazurile Vosganian, Chitoiu, Borbely, Vlad Cosma si Ion Stan

– vanghelie nu poate justifica 280 000 de euro; săraaaacul! 🙂

– nesimţirea ţapului umilică: a organizat o ceremonie pentru celebrarea a 25 de ani de la căderea comunismului la care participă 12 foşti sefi de stat; preşedintele Băsescu n-a fost invitat.

Mi se pare că problema cu votul merită ceva mai multă atenţie. Pentru că. Scandalul iscat pentru împiedicarea românilor din diaspora să voteze a luat amploare. După ce un înalt oficial european a luat poziţie ( amănunte AICI ), procurorul Tiberiu Nuţu (poreclit nupu) şeful Parchetului General a dispus o anchetă în REM (a faptei nu a făptuitorilor). Se pare că de data asta muşamalizarea tipic românească nu va mai merge. Vor fi traşi la răspundere cei care cu bună ştiinţă i-au împiedicat pe români să voteze în străinătate. Şi nu mai merge placa aia veche şi tocită cu ţapii ispăşitori de tipul grăjdan. De data asta vor fi traşi la răspundere cei cu rang ceva mai înalt. Şi cum ambasadorii din ţările unde votul a fost organizat în mod defectuos au arătat limpede că cererile lor de suplimentare a secţiilor de votare au fost respinse, răspunderea va cădea pe umerii noului tip de ţap ispăşitor: corlăţeanul; la această categorie va intra cred şi Meleşcanu. Şi cum preşedinta ÎCCJ doamna Lidia Stanciu a spus răspicat că guvernul putea da ordonanţă de urgenţă pentru suplimentarea secţiilor de vot în limite legale, nici Ponta nu cred că se simte tocmai în siguranţă. Subiectul este exemplificat amplu pe Politeia.

Un lucru este cert: ziua de 16 noiembrie 2014 va marca un punct de reper în istoria României: trezirea conştiinţei civice în rîndul tinerilor care n-au trăit mizeria morală antedecembristă, tineri care au văzut lumea civilizată şi nu mai acceptă jugul comuniştilor vopsiţi în culorile democraţiei. Odată ce votul prin corespondenţă va fi legalizat iar votul după „metoda dragnea” va fi aspru pedepsit, există premizele ca această ţară prea îndelung călcată în picioare de politruci să-şi recapete demnitatea. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Read Full Post »

Dacă ieri deputaţii au respins cu o majoriotate covîrşitoare Legea amnistiei, astăzi senatorii au făcut un pas înapoi şi au admis cercetarea penală a abramburicăi şi a lui miki şpagă cu scoruri destul de strînse. Ca să nu fie acuzaţi că au devenit brusc prea etici, nici deputaţii nu s-au lăsat mai prejos şi au respins Legea votului prin corespondenţă iniţiată de Eugen Tomac, fostul preşedinte al PMP. Preşedintele Camerei, domnul Zgonea dînd lămuriri că săpămîna viitoare se va discuta Legea pentru alegerile parlamentare din 2016, iar abia peste cinci ani va veni rîndul legii pentru alegerile prezidenţiale.

Diasporenii nu se lasă păcăliţi prea uşor şi i-au trimis deja domnului Iohannis o scrisoare deschisă prin care i-au atras atenţia la modul serios că nimeni nu i-a semnat un cec în alb: va trebui să-şi ţină promisiunile. Deocamdată domnul Iohannis, pînă să fie instalat în funcţia de preşedinte al ţării mai are de rezolvat în PNL destule probleme: Vojganian care de bine că el a scăpat de urmărirea penală, tocmai o apăra pe doamna Cati; apoi să nu uităm de domnul Dobre, cel care a şi produs celebra expresie „grup infracţional organizat” în toiul loviturii de stat, cînd a demisionat de la Ministerul de interne „ca să nu intru în puşcărie la bătrîneţe.” Dacă s-ar încuviinţa cercetarea sa, multe am mai afla…

Oricum, la capitolul „faptele bune ale aleşilor noştri” avem de consemnat o răbufnire a unui senator PSD, care a afirmat că tot ce se întîmplă acum în Parlament nu este decît din vina presei care este avidă permanent de sînge. Da? Înseamnă că tot presa este de vină şi pentru că astăzi părintele FNI, domnul Vîntu, a fost eliberat din închisoare.

Exact acum am aflat că domnul preşedinte Băsescu va face o declaraţie de presă la ora 18,30. Voi reveni cu amănunte. AICI

Read Full Post »

În urma valului de proteste ale românilor din străinătate, români care-au fost împiedicaţi cu brutalitate să voteze, a urmat un val de proteste ale românilor din ţară care au protestat  TOT pentru dreptul diasporenilor de a vota. Amintesc numai în treacăt că una dintre jurnalistele de la televiziunile de casă ale lui Ponta a afirmat nici mai mult nici mai puţin decît că, aceste manifestaţii – de la Cluj de exemplu – au fost organizate de agitatori de la Budapesta! O prostie imensă care  trădează deruta vuvuzelelor aservite puterii în faţa acestui val extraordinar de solidaritate. Am primit de la o amică din virtual, Odille, un mesaj care mi-a încălzit inima. Iată-l: Tibi, cred ca este pentru prima oara, dupa instaurarea comunismului in Romania, cind rominii din Romania se asociaza cu cei din diaspora, si nu-I mai percep ca pe niste tradatori/dusmani (desi s-a incercat din nou trezirea in rominii din Romania a acestui sentiment). Este o schimbare extraordinara!

Răspunsul meu a venit firesc: Odille, cred că bulgărele a plecat la vale şi nu mai poate fi oprit. Solidaritatea este singura armă care ne-a rămas în lupta cu bolşevicii lui ponta. Exact acum a anunţat că-l numeşte pe Meleşcanu ca ministru de externe şi a anunţat răspicat că nu se va mări numărul secţiilor de votare. Precis va ieşi un scandal internaţional uriaş, scandal care va fi cred, exact picătura care va face paharul să se reverse. Cred că oamenii vor ieşi în stradă în număr foarte mare! Altfel, e de rău!

Şi mi-am pus întrebarea: chiar s-au deşteptat românii? Cred că da! Guvernanţii au început să dea înapoi: prima mişcare a venit de la ministrul afacerilor externe care “şi-a depus mandatul”. Primul ministru a ieşit într-o conferinţă de presă şi a anunţat scurt că a acceptat demisia domnului Titus Corlăţean şi l-a propus ca înlocuitor, pe Meleşcanu. O parte dintre comentatorii de pe FB s-au grăbit să spună că preşedintele fie va amîna numirea, fie o va respinge. Ei bine, pe asta a şi mizat Ponta: să poată descărca întreaga vină a dezastruoasei organizări a alegerilor din diaspora, pe umerii preşedintelui. Ei bine, n-a ţinut! Asta dovedeşte că timpul scurt nu mai permite echipei de zgomote din spatele premierului să premediteze blestemăţii care să aibă efect.

Numai că dacă românii s-au deşteptat de-a binelea, ar trebui să încununeze acest splendid început de solidaritate cu diaspora şi să iasă la vot în număr atît de mare, încît fraudele imaginate de hoţii lui Dragnea să nu mai aibă efect. La vot!

Read Full Post »

Peste exact o sptămînă, cam la această oră vom avea rezultatul final al scrutinului electoral pentru alegerea noului preşedinte al romanicăi. Va fi acest rezultat în favoarea românilor? Nu ştiu. Sper. Deocamdată văd că românii din diaspora sunt masiv şi deliberat împiedicaţi să voteze pentru că experienţa din anii trecuţi a dovedit că diaspora NU votează cu PSD. Vă amintiţi cred, episodul cu ţopăiala prostănacului, da?

Începînd de ieri românii de pretutindeni dar şi din ţară protestează vehement împotriva discriminării: accesul la vot este strict restricţionat pentru diasporeni în timp ce românii din ţară ori nu catadicsesc să voteze ( aproape jumătate, oare de ce?) ori votează multiplu prin metoda turismului electoral = un milion de români (din zece milioane!) au votat în localităţi care n-au nici măcar un singur obiectiv turistic.

Că guvernanţii – actuali dar şi din trecutul recent – n-au interes să le ofere românilor din diaspora posibilitatea de a se exprima, înţeleg. Parţial dar, înţeleg. Ce nu pot înţelege nicicum, este cum după 25 de ani de la căderea dictaturii lui ceauşescu mai sunt destui români care să se lase mobilizaţi întru apărarea unui guvern corupt  cum este guvernul Ponta. Asta, chiar nu pot înţelege!

Am văzut oripilat cum jandarmeria română  a intervenit brutal împotriva celor care manifestau pentru dreptul românilor de pretutindeni de a vota. La Braşov, în Bucureşti şi în alte locuri au fost mobilizate cete de măciucari care să le taie cheful protestatarilor. Jandarmii au brutalizat cu sălbăticie manifestanţii anti-Ponta şi au ignorat brutalitatea măciucarilor pro-Ponta. Primăriţa din Craiova, Olguţa Vasilescu ameninţă cu război civil. Delirerează în stil Vadim dar, intenţia se reţine!

Am văzut de asemeni cum televiziunile au ignorat în cea mai mare parte a timpului protestele celor care cereau în mod legitim, restabilirea dreptului deplin la vot al tuturor românilor care doresc să voteze. Abia după ce media din străinătate a prezentat pe larg aceste proteste, media autohtonă total asevită guvernării Ponta a catadicsit să prezinte – deformat – aceste proteste legitime. Ne reîntoarcem în anii 1990? Reînviem mineriadele?

Ultima  repriză a acestui scrutin electoral se va încheia peste o săptămînă.Va fi suficient acest timp pentru necesara clarificare? În această lume tulburată, se vor deştepta românii? Vom vedea!

Ps. Ministrul de externe, Titus Corlăţean, a anunţat că va trimite opt sute! de angajaţi ai MAE să supravegheze şi să eficientizeze procesul electoral. Serios? Îmi vine să zîmbesc. Nu cumva cei opt sute de amploaiaţi vor face tot posibilul ca procentajul lui Ponta să crească în diaspora de la 15 % la habar n-am cît? Poate 16 % ?

Read Full Post »

Older Posts »