Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘dimineata’

clip_image001

hipnotica privire

ce lunecă pieziş

la ceas de dimineaţă

sau poate dinspre seri

festin involuntar

sau poate numai dar

un chip ce te aruncă în anotimp mizer în care prizonier

poate întrebi: în ce destin ai mei rărunchi*

în orişice grădini stau numai  în genunchi?

în ce pietriş?

*RĂRÚNCHI, rărunchi, 2. Interiorul trupului omenesc (considerat ca sediu al vitalității, al sensibilității); p. ext. miezul, mijlocul unui lucru. –

clubul psi

psi . La Fee

scorpio . roxana

dor . anacondele

Alma Nahe . SimonaR

vavaly . Dia na

Dictatura Justitiei

lili3d . abisurile . Max

Read Full Post »

În fiecare dimineaţă mă grăbesc să citesc Revista presei interne şi internaţionale  propusă de Teofil. Îmi place îndeosebi exigenţa cu care această revistă a presei este alcătuită: un exemplu de echilibru cetăţenesc al unui OM care luptă constant împotriva sentimentului de blazare, sentiment care a devenit principalul duşman al nostru (sau principalul nostru duşman? – îmi place să fac un balans între formulări ale propoziţiei sau ale frazei 🙂 ), al tuturor celor care mai speră(m) fie şi vremelnic că România nu a pierdut lupta cu inerţia. Mai citesc încîntat pe acest portal, nestemate desprinse din cultură: în special teologie, artă, politologie, istorie, civism activ şi nu numai. Apoi, îmi pun în buzunar banii necesari pentru coşniţa zilei: bere şi pîine 🙂 şi plec la Billa. Abia apoi trec în revistă cîteva bloguri. Niciodată aceleaşi. Le citesc, le rumeg, rar las cîte un mesaj (comentariu) pe acolo. Mi se pare edificator că sub acelaşi soare, este loc pentru toată lumea bloggeristică. Lume care interpretează în propria cheiţă ( nu cheie 🙂 ) orice anotimp al devenirii noastre: iubire, patimi, idei, trăiri, păreri, concepte, imagini, fleacuri, amintiri, destăinuiri, nostalgii, referinţe. Şi totuşi… abia aştept să văd ce spun – bisăptămînal – dragii bloggeri reuniţi în

clubul psi

psi

dor

carmen pricop

anacondele

altcersenin

cita

Mitzaa

Scorpio abisuri Vero spusesinespuse Max La Fee Carmen DJ

Some Words roxana innerspace

.

Read Full Post »

Drumul parcurs de mine din copilărie pînă acum n-a fost foarte lin dar a fost (dacă stau să mă gîndesc mai bine), frumos. Plin de dealuri şi de văi, uneori plin de hîrtoape şi de greutăţi, acest traseu de viaţă a fost în cea mai mare parte un dans în care destinul parte făcut parte primit, m-a antrenat cu frenezie.

Simt cu trecerea inexorabilă a timpului, un soi de desprindere de acele vremuri de demult; o detaşare; aş putea să spun chiar, că simt o dezlegare de sub imperiul a ceea ce-mi trecea pe atunci, prin cap… Am  luat o binemeritată distanţă faţă de unele amintiri, care mai dor

Mare parte dintre amintirile mele de atunci, sunt totuşi foarte frumoase. Jocurile copilăriei mele erau – cred eu – mult mai frumoase decît jocurile – de acum, pe calculator. Nu le mai amintesc pe toate. Îmi aduc aminte cum influenţaţi de filme şi de cărţi, ne jucam de-a luptătorii. Ne confecţionam săbii şi scuturi din lemn şi ne înfruntam în luptă dreaptă – pedestraş vs pedestraş – fiecare dintre noi, copii plini de candoare, visînd să devină un brav comandant de oşti. Inutil să mai spun că pe atunci, nu prea ştiam noi ce înseamnă să fii, măcar decurion. 🙂

Tare frumoasă mai este dimineaţa copilăriei! Dar cea mai dulce amintire de – pe – atunci, a fost declaraţia stîngace pe care i-am făcut-o unei colege îmbrăcată ca o păpuşă – ce era – într-o rochiţă dantelată: vrei să fii prietena mea? 🙂

Vajnicii luptători cu cele doăsprezece slove care s-au încumetat să le înşiruie şi azi, sunt frumoşii membri din

psi simonikool Ada Pavel Dor de femeie Carmen Pricop verovers ratzone

cammely Vanessa scorpio Zhao Carmen DJ ch3815h o fată blîndă Elly Weiss

 

Read Full Post »