Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘dinescu’

La cumpăna dintre ani, am avut privilegiul (hm?)  de a contempla la tele, un spectacol grotesc. Face iRealitatea ce face şi mai distruge la foc automat cîteva redute ale spiritualităţii româneşti. S-au înhămat în jocul dinescului (dinesc care întinează nonşalant, una dintre operele lui Emil Cioran), Maia Morgenstern şi Grigore Leşe. Plus evident, formaţia de suflet a dinescului: Mambo Siria! Nu pot pricepe nicicum, de ce o crîşmă ordinară, a fost botezată cu numele unei opere a marelui Cioran: lacrimi şi sfinţi.

Să o luăm metodic:

Crîşma aia ordinară, denumită pe vremea împuşcatului, Restaurantul Tulcea, a fost lăsată în paragină după ce s-a stabilit destul de limpede, că patronii săi, au fost implicaţi în trafic ilegal de peşte scump şi mai ales, în trafic ilegal de icre negre.

De ce este resuscitată această crîşmă acum? Mister, şi nu prea. Întreaga zonă a centrului vechi este supusă de ani buni de zile, unui proiect de distrugere programatică. Această zonă devenită total insalubră în urma “înţeleptelor” naţionalizări începute în epoca comunistă (uuups!) şi populată masiv de Ceauşescu cu (uuups!) ţigani fără sălaş, a fost lăsată în paragină în mod deliberat.

Evident că întreaga noastră istorie a fost rescrisă şi trebuie să fie în continuare, rescrisă. Contează că într-una dintre acele clădiri din zonă, a fost redacţia unui ziar în care a lucrat Eminescu? Cum care Eminescu? Mihail Eminescu, poetul nostru naţional. Chiar el. Deci, nu contează.

Contează că în acea zonă sunt ruinele Palatului Voievodal? Cum care palat voievodal. Nu ştiţi? Asta s-a şi vrut.

Contează că în acea zonă nu există nici măcar un centimetru pătrat de pămînt care decopertat fiind, ar da de lucru arheologilor şi istoricilor material de lucru pentru decenii întregi? Nu contează.

Important este să împînzim zona cu tot felul de stabilimente dubioase, botezate cu cele mai fanteziste denumiri, stabilimente care sub masca unor restaurante, cafenele, etc, păstoresc la lumina felinarelor din zonă (nu chiar roşii da’ cam pe aproape), o faună abjectă care patronează prostituţia şi traficul de orice fel. Doar zona este sub zodia străzii Covaci, renumită pentru acest soi de activităţi, hăt hăt hăt, înainte de anul de graţie, 1989. Sau, 1990 dacă doriţi. Ştie opărescu de ce. Osuarul descoperit în zona Universităţii, o dovedeşte. Facem parcare dragi tovarăşi, aici.

Banii. Hm, banii. Am o consideraţie deosebită pentru arta actoricească a doamnei Maya Morgenstern. Consider că domnul Grigore Leşe este unul dintre cei mai fervenţi culegători de folclor autentic. Chiar şi formaţia păstorită de dinescu, este compusă din rapsozi autentici. Mambo Siria, este numai o denumire exotică…

Totuşi. Nu pot înţelege de ce acea crîşmă a căpătat numele unei lucrări a marelui Cioran. Lacrimi şi sfinţi? Nu văd unde sunt sfinţii invocaţi de dinescu în timp ce poetul devenit bucătar bea cu nesaţ din cupe fălcoase vin roze, în timp ce cîţiva grataragii destoinici întorceau cu meşteşug, diverse fripturi la proţap. Lacrimi? ha ha ha.

Să recapitulăm: întreaga zonă a centrului istoric al Bucureştilor a fost transformată într-un paradis al stabilimentelor patronate de felinarul roşu, cel mai nou (probabil) stabiliment de acest fel a fost botezat cu un nume – lacrimi şi sfinţi – nume care numai la chiolhan nu invită, o mare actriţă şi un culegător valoros de folclor autentic s-au implicat în acest proiect al dinescului, la cumpăna dintre ani. Mă întreb: cîţi bani se vor mai cheltui pentru ducerea în derizoriu a unor valori româneşti? Şi pentru ce?

Read Full Post »

Pe vremea cînd înca mai era un tînăr poet promiţător, junele – pe atunci – M. Dinescu, a scos mai multe volume de poezie, unele poezii, avind chiar certa valoare poetica ( dupa umila mea parere). Unul dintre aceste volume, se cheama chiar asa : „Teroarea bunului simt”. Mi-am adus aminte de acest volum, dupa ce am vazut siderat la televizor, nesimtirea cu care dizidentul de pe vremuri devenit intre timp „Poetul-Portofel”, a incercat sa torpileze un miting al presedintelui Basescu, desfasurat in localitatea Cetate, localitate pe care Dinescu o considera feuda sa. Trec peste faptul ca un pitic de talia lui Dinescu n-ar putea sa insele vigilenta politica a presedintelui Basescu, care de altfel l-a si trimis sa vorbeasca tot acolo unde Dinescu il improasca permanent cu noroi : la televiziunile lui Vintu si ale lui Felix, televiziuni care de fapt si erau pregatite sa imortalizeze momentul si sa-l dea in reluare pina la sastisire. Televiziuni la care feudalul de tip neo-iliscenian a si ajuns in prime-time. Televiziuni la care teroarea bunului simt este de ceva vreme convertita in teroarea celei mai joase manipulari obsesive, impotriva presedintelui Basescu. Si unde purtatorul de rubasca neaos romaneasca, de pe vremea cind juca impecabil partitura ostracizatului, s-a declarat interzis ! de catre dictachiorul Basescu, mai dihai decit fusese interzis de celalalt dictator : dizidentul fata de Moscova perestroikista si glasnostica, ceausescu. Fostul poet, devenit intre timp mosier si gurmand notoriu, nu pare sa isi mai dea seama ca fibra sa poetica a  alunecat iremediabil de la teroarea bunului simt, la nesimtirea fara frontiere, si declara senin dar ritos, ca a vazut el la CNSAS, o fituica pe care presedintele Basescu figureaza ca informator. De ce acum si nu pe vremea cind aparea in im-postura de fervent sustinator al presedintelui Basescu ? Mister ! Mister probabil tot atit de substantial, ca uriasele sume de bani puse la dispozitie de paturici si felixi hrapareti, pentru nimicirea dusmanului neimpacat al feudalizarii definitive a tarii : Basescu ! Acum, fostul simbol al lovilutiei din decembrie ’89, nu se mai multumeste sa ‘arate ca lucreaza’ – la indemnul lui Caramitru – la o proclamatie catre tara. Acum, poetul-portofel chiar lucreaza! Lucreaza cu osirdie la demolarea ultimelor ramasite ale bunului simt. Cu metode ale terorii securistice.

Un poem din volumul amintit :

 BESTIAR

 “javra din mine

asculta cotcodacitul monoton al zilelor

si-i vine sa cinte

cu voiosie amina moartea pe strazi

inalta ochii la cer ca pe doua tarabe cu jucarii

in vreme ce fratele cucului priveste ceasul din turn

ca si cum i s-ar lua ceva de pe masa

da plapuma intr-o parte

de parca-ar deschide usa unui spital

pina se-aude roiul bisericilor

biziind deasupra bietului rastignit

si inteleg ca sint singurul care nu-si acopera fata

la vederea fulgerului aplecat peste iesle            

a bivolului infipt in norul trandafiriu”.

Read Full Post »