Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘elx’

 

După incursiunea de la Valencia, avem iar, zi de odihnă; de exemplu, eu. Sau, de hoinărit, așa cum am văzut că fac unii. Sau zi de shoping, cum face și Silvia, din nou 🙂 . Nici măcar nu vă mai spun ce bunătățuri a luat pentru acasă; papa bun de tot 🙂  .Dimineață am coborît la micul dejun per pedes că din cele șapte ascensoare, nu funcționează nici măcar unul. De ce? Mister… nu-i nimic, sportul face bine la sănătate 🙂 ; numai că, sper să nu se întreacă cu gluma și cînd va trebui să urcăm în cameră!

În timp ce noi ne delectam cu frumusețile Valenciei, în Barcelona, separatiștii care au organizat un referendum pare-se ilegal, s-au luat la bătaie cu polițiștii. Sau cu unioniștii. Sau toți cu toți, naiba să mai știe. Nu mă pricep și nu mă bag dar, nu cred că mișcările politice centrifugale pot să aducă ceva bun în Uniunea Europeană. Mi se pare că o uniune puternică ar reprezenta o forță de apărare mult mai eficientă în fața pericolului real de expansiune rusească. Mă rog, nu știu prea multă istorie, și nici la politică nu-s tocmai expert. Dar, mi-a devenit destul de limpede faptul că în lipsa unor lideri cu viziune și carismă lucrurile merg spre rău sau în cel mai bun caz, stagnează. Și stagnează sau merg mai prost pentru că trăim într-o adevărată dictatură a submediocrității gregare și agresive.

Revenind la Benidorm, Gran Hotel Bali. Așa cum am mai spus, hotelul este compus din două corpuri, unul ”mic” cu vreo 20 de etaje și corpul ”mare” cu 43 etaje locuibile plus două etaje pentru mecanismele de comandă a instalațiilor. Nu  prea știu ce se află la subsol în afară de unul dintre cele două restaurante unite printr-o scară interioară. Hotelul se pretinde a fi de patru stele, poate că așa e, poate că-i mai degrabă de trei dar, este funcțional are tot ce trebuie pentru un sejur plăcut, nenumărate posibilități de distracție, jocuri, piscine, cafenele, baruri, cofetării, etc, iar seara muzică de cafe-concert.

Vremea a fost permanent senină dar din ce în ce mai răcoroasă, mai ales noaptea… Mi se pare normal! Totuși este luna octombrie, și chiar la Mediterana fiind, se apropie iarna, nu vara. Am avut regim de all inclusive, trei mese pe zi iar cu excepția micului dejun (cam repetitiv) la prînz și la cină felurile de mîncare (cam 60-70 zilnic) au variat constant. Fructe din belșug, vreo zece sos-dresuri pe bază de ulei de măsline cu diverse ierburi sau alte ingrediente, sosuri diverse (de carne, de tomate, cu sau fără curry, etc, etc, etc) dulcețuri, patiserie, prăjiturele, sucuri naturale, de fapt, cam tot ce-ți poate dori inimioara; chiar și fructe de mare! și bineînțeles, pentru adepții lui Bacchus, o sticlă de vin alb roze sau roșu la două persoane, la prînz și la cină. Plus o sticlă de apă plată de un litru și jumătate. Dacă apa nebăută o poți lua în cameră (pentru ness de exemplu), vinul nebăut rămîne pe loc.. Și hoțomanii naibii, în zilele de picknick, ne-au ”făcut” de porția de vin 🙂 . Desigur, glumesc.

La capitolul deficiențe am de reproșat finisajele de mîntuială ale pereților exteriori și lipsa de personal. Niciodată camerele nu au fost dereticate înainte de ora 14/15. Tot la capitolul plus este de remarcat că observînd borcanul de ness din camera noastră, personalul ne-a adus un aparat de încălzit apa! Iar la baie, chiar dacă n-am consumat în întregime gelul șamponul și săpunul, au fost aduse altele și altele, probabil ca să ne tenteze să le luăm la plecare, mai știi? 🙂 . Cu recepția n-am avut treabă decît la sosire cînd am primit cartela și cînd am cumpărat șapte zile  de acces la internet care teoretic este gratuit, practic NU, și la plecare. Tot așa am pățit și în Andaluzia, deci, nimic nou sub soare… Una peste alta ne-am simțit destul de bine către foarte bine șiiii, cam asta a fost…

Ce ne-a impresionat mai mult și mai mult? Să le luăm pe rînd:

Biserica din Novelda cu uluitoarea sa orgă cu tuburi din marmură,

Ivan Larrea sculptorul muzician,muzeele din Guadalest,

lacul de acumulare din Guadalest,albul calm din stațiunea Altea,peisajul sub și supra marin de la Insula Benidorm,

imaginea de ansamblu a stațiunii Benidorm,

castelul Santa Barbara din Alicante,Grădina palmierilor din Elx (citește elche),

belvedere de zi și de noapte de pe terasa de la etajul 45 a hotelului Bali,piața din Alicante,

creațiile lui Callatrava,

catedralele din Alicante și din Valencia. Mi-a scăpat ceva? Atîta pagubă! 🙂

Anunțuri

Read Full Post »

Elx

Deși este doar o micuță localitate din provincia Valencia, aceasta merită vizitată fie și fugitiv din cîteva motive. Mai întîi, aici a fost descoperită o sculptură, celebra femeie din Elx, ale cărei copii sunt expuse cam peste tot în Spania. Statuia a fost descoperită de un țăran. Din întîmplare, pe acolo se afla un arheolog care dîndu-și seama cu ce are de-aface a tîrguit-o pentru cîțiva firfirici. Abia după ce i s-a descoperit valoarea a fost răscumpărată de Franco cu un preț adevărat. Este vorba despre un bust de femeie (unii spun că ar fi băiat) dar interesantă este vechimea: cam 500 de ani î.Hr. Și mai interesantă este proveniența: maură. De ce? N-am primit explicații…Al doilea punct de interes turistic – și nu numai – al localității sunt palmierii. Fără să formeze un singur codru nesfîrșit, palmierii sunt pîlcuri de pădure de diverse mărimi dar, împreună sunt peste două sute de mii de curmali. Ei da, abia acum a ieșit această confuzie din capul meu: eu credeam că palmierul și curmalul sunt doi arbori diferiți. Da, abia aici am aflat că acele fructe pufoase, curmalele, cresc în palmierul femelă; da, nici asta n-aș fi știut fără dădacă: există palmier mascul care face doar flori și există palmier femelă ale cărui flori sunt polenizate de către albine (sau chiar manual) cu florile curmalului mascul. Știați asta? Eu nu!

Am vizitat un astfel de parc – El Huerte del Cura – plin cu palmieri/curmali celebri, pentru că mare parte dintre ei au fost botezați de personalități celebre, cu numele lor.

Aici am văzut niște fazani, niște broaște țestoase, un iaz cu pești exotici și evident, am cumpărat pentru colecția noastră de magneți de frigider, ce altceva? o femeie din Elx 🙂 .

Am prînzit în parcul local, un soi de grădină botanică și masa a constat din vestitul ”pick-nick” adică hrană rece oferită de hotel și anume: unt, dulceață, pate de ficat (bun!) două sendvișuri cu șuncă, o banană, două mere, două pere, apă și limonadă. Am uitat ceva? Da, două chifle. Erau locuri amenajate: mese și scaune din beton. Ceva nevoi urgente? Este și un restaurant dar, dacă ai nevoie la toaletă, iei măcar o cafea.

Trecem în revistă pe repede înainte Muzeul nu știu cum (istorie sau ceva arheologie) o biserică celebră pentru spectacolele ținute de actori în anumite zile, spectacole prilejuite cum altfel? de niște sărbători locale. Doritorii să facă bine și să rezerve locuri din timp (fără glumă!) că altfel, mai așteaptă rîndul încă un an… Nu putem încheia ziua altfel decît vizitînd un magazin de pielărie, magazin care este simultan și o micuță făbricuță demonstrativă. Poți vedea de la mică distanță procesul fabricării de încălțăminte. Cam miroase a piele și a clei dar, este interesant. Magazinul este mare, parter și etaj nedespărțite de tavan, și oferă teniși, pantofi, cizme, curele, portmonee, genți atît pentru femei cît și pentru bărbați, plus geamantane. Numai pantofi mărimea mea nu aveau că în rest, aveau de toate pentru toți 🙂 . Cam asta a fost excursia zilei. Cert este că ne-am întors la hotel cu ochii scăpărînd de foame, cu tot picknick-ul lor cu tot 🙂 !

Read Full Post »

Astăzi iar avem o zi plină. La ora nouă ne întîlnim cu Olga; de data asta suntem 11 doritori de hoinăreală spre Alicante și către Elx (se citește elche). Mai întîi, imediat ce părăsim Benidorm, intrăm pe teritoriul unui mic sat (joli și nu mai știu cum 🙂 ) pentru a vedea o mică fabrică de ciocolată. La apogeul acestui sat, erau nu mai puțin de 29 de fabrici de ciocolată; acum au mai rămas numai vreo trei sau patru, dar, aceasta pe care o vizităm noi, a fost prima! Înființată de un dezertor din armata lui Napoleon I, a avut un succes nescontat și în scurtă vreme au apărut alte și alte fabrici, care mai mari care mai mici, etc. Toate sunt afaceri de familie. Aceasta, se numește Marcos Tonda și a fost înființată în 1793. Este vestită pentru calitatea ciocolatei, exportă atît în toată Spania dar și în Europa și chiar pe alte continente. Bineînțeles, Olga numai de aici cumpără ciocolată 🙂 . Dacă vreți să știți ce gust are, iaca telefonul: 965 89 59 24. Cereți și vi se va da 🙂 ! Ah, da: satul se numește cum altfel? VillaJoyosa! Vorba vine că vom vizita fabrica. Fiind nu știu ce soi de sărbătoare locală, nu este prezent decît patronul care după ce ne servește cu cîte un păhărel de ciocolată lichidă și ne arată cîteva utilaje – de muzeu – folosite în procesul de fabricație, deschide magazinul… 🙂 . Eu nu prea servesc ciocolată dar, Silvia a fost teribil de încîntată să le poată face cadou colegelor așa bunătățuri! Apropo de sărbători. În Spania sunt nu mai puțin de 600 – șase sute – de sărbători! Care păgîne, care religioase, care de sorginte maură, care de sorginte creștină, întreaga Spanie fiind teatrul unor teribile încleștări încă de pe vremea fenicienilor, apoi a grecilor, romanilor, arabilor. Pînă la urmă, creștinismul a biruit sub conducerea Regilor Catolici, să sperăm definitiv deși întreaga Europă se îndreaptă încet dar se pare inexorabil către decreștinare îmbinată cu o islamizare tot mai agresivă. Politicieni tîmpiți care văd numai ziua de astăzi pentru că sunt ei la putere și nu le pasă ce le rezervă viitorul strănepoților noștri!

În fine. Am venit, am văzut e vremea să plecăm. În drum spre Alicante, fără să străbatem vreun munte, intrăm într-un tunel lung de doi km construit DOAR pentru liniștea localnicilor. Ca să nu strice peisajul cu panouri antifonice au preferat construcția unui tunel. Deci: unde-i cap și voință e și putirință. Drept? Drept! Mai trebuie spus că la intrarea și la ieșirea din tunel (nu și în interior) sunt amplasate radare și camere de supraveghere. Ai depășit 80 de km/h? Primești acasă înștiințarea de amendă…

Read Full Post »