Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘emil constantinescu’

Nu mă refer la excelenta CARTE cu acest titlu a jurnalistului Cristian Pătrăşconiu. N-are niciu-un rost să o evoc acum, cu numai cîteva zile înainte de cel de-al doilea tur de scrutin pentru alegerea preşedintelui României pentru următorii cinci ani. Ce rost ar avea să evoc o carte care va fi consultată în viitor numai de o mînă de istorici iar acum, în acest prezent nebun, a fost citită numai de o mînă de cititori, poate cîteva sute, poate cîteva mii? Această carte nu va influenţa în mod sigur votul final de duminică, vot la care vor participa cred, cîteva milioane de electori, peste zece milioane presupun, electori care în mare parte n-au auzit nici de această carte, nici despre ce este vorba: evocarea preşedinţilor României începînd cu  Nicolae Ceauşescu, primul politician care a asumat explicit, această funcţie.

Am de gînd să mă refer la cartea pe care o vom juca duminică, la marele pocher care se organizează pentru alegerea preşedintelui, din timp în timp. Au rămas în cursa electorală după cum bine se ştie, doi competitori: Ponta şi Iohannis. Ponta are avantajul de a fi prea bine cunoscut mai ales în ultimi trei ani de zile, Iohannis are dezavantajul de a nu se putea face cunoscut pe deplin electorilor, nici măcar acum. Mass media ştie de ce.

Depinde numai de noi, românii din ţară şi parţial din diaspora ce vom alege. Enumăr rapid: după Ceauşescu a venit Iliescu autoproclamat preşedinte pentru doi ani. Apoi, tot Iliescu pentru patru ani. A urmat Emil Constantinescu pentru încă patru ani de zile. L-am ales din nou pe Iliescu în anul 2000, pentru a-i bara drumul către preşedinţie lui Vadim Tudor, cel care după evenimentele de la Costeşti  din anul 1999, visa să intre în capitală călare pe un cal alb, în stil de mare voievod. Au trecut şi ultimii patru ani de preşedinţie Iliescu şi deşi se pregătea să fie preşedinte Adrian Năstase pentru cinci ani de zile – constituţia fusese modificată special pentru acest mandat – a venit în funcţia de şef al statului, Traian Băsescu. După primul mandat al preşedintelui Băsescu, PSD plănuise şi  pregătise candidatura unui diplomat – Micea Geoană. N-a fost să fie ales nici el şi după o noapte în care sondajele îl dădeau cîştigător a venit ziua în care a trebuit să se recunoască învins de Traian Băsescu la o diferenţă de vreo şapte zeci de mii de voturi, voturi venite din diaspora!

Cum se apropie de sfîrşit şi mandatul final al preşedintelui Băsescu, avem de jucat iar, cartea pocherului electoral: ori Ponta, ori Iohannis. N-am de spus altceva, decît atît: mergeţi la vot! Mergeţi la vot dar, nu uitaţi un element esenţial: în ultimele şase luni de mandat, noul preşedinte al României va fi şi preşedintele Uniunii Europene!

Vedeţi ce carte jucaţi în acest pocher electoral în care sper să nu vă mai lăsaţi convinşi de un cacealmist dovedit a fi farseur, plagiator şi mincinos patologic!

Read Full Post »

Şi dacă da, şi dacă ba, un lucru e sigur: ceea ce constatase Umilică la sfîrşitul mandatului său de preşedinte, constată pe pielea sa şi un vajnic luptător pentru corectitudine, l-am numit aici fără ironie, pe Robert Turcescu: cînd serviciile vor să măture podeaua cu cineva, apoi o fac temeinic. Remember Mona Muscă? Şi ea devenise incomodă cu străşnicia cu care se lupta cu sistemul. Din alt motiv a fost executat şi Voiculescu turnătorul: devenise prea autonom şi credea că el dirijează sistemul, nu sistemul îl dirijează pe el. Tot aşa şi Vîntu şi alţi trepăduşi care se cred mari zmei paralei.

N-am de gînd să  întind pelteaua prea mult, n-am cunoştinţe în acest domeniu şi nici nu vreau să am. Un lucru mi se pare la mintea cocoşului: între jurnalişti şi servicii există legături mult mai strînse decît sînt şi unii şi alţii dispuşi să admită: munca ambelor categorii semănînd frapant atît prin mijloacele folosite cît şi ca finalitate a unor demersuri, în ambele categorii circulă tone de bani negri etc şamd.

Şi mai limpede este un lucru devenit evident odată cu smiorcăiala lui Turcescu: după 22 decembrie 1989, securitatea lui Ceauşescu, după ce l-a trimis pe lumea cealaltă, a pus mîna pe întreaga ţară şi de atunci şi pînă acum, o ţine cu mînă de fier. Cine le face jocul are parte de bani funcţii şi onoruri, cine iese din rînd păţeşte tot ce e mai rău pe lume.

Ştiu că mai sunt multe de spus dar la fel de bine ştiu că tot ce aş mai spune sunt lucruri comune, ştiute de mai toată lumea şi îndeobşte trecute sub o tăcere resemnată: ne îndreptăm cu viteză către un stat autoritar în care pafariştii i-au pus la colţ pe specialişti şi-şi menţin puterea prin teroare.

Aşa că, cam (uuups!) asta e treaba, punct!

Read Full Post »