Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘enzenberger’

CEI CARE ADUC GROAZA

eseu despre perdantul radical

De cind am descoperit cu adinca incintare o carte minunata, respectiv “Cea mai frumoasa poveste a lui Dumnezeu”, vizitez de cite ori am prilejul editura ART, unde descopar permanent noi si noi titluri valoroase, semnate de autori mai noi sau bine-cunoascuti. Recent, la Bookfest 2009, printre altele, am luat o carticica mica si cocheta. Autorul ( n. 1929 ), poet, prozator, eseist, dramaturg, autor de librete sau de literatura pentru copii, dupa cum ne spune in prefata, Gabriel H. Decuble, se bucura de prietenia prozatorului Mario Varga Llosa. Este un nonconformist, despre care Hannah Arendt avea sa spuna ca nu ii poate recenza cartile, pentru ca nu poate separa in scrierile sale geniul. de banalitate. “ Desi, alaturi de Heinrich Boll, Gunter Grass sau Erich Fried, Enzenberger a fost unul dintre reprezentantii asa-numitei Kahlschlagliteratur ( literatura dupa ‘defrisare’; de la zero; dupa ce mostenirea culturala fusese facuta tabula rasa ), poetica sa recupereaza cite ceva din experimentele Avangardei, din lirica […] lui Berthold Brecht (si/sau) Gottfried Benn.”spune Gabriel H. Decuble.  “Trebuie furie si rabdare,/ pentru a sufla in plaminii puterii/ acea pulbere fina a mortii, macinata/ cu grija de cei ce au invatat multe,/ de cei ce sunt exacti, de tine.” spune Enzenberger in volumul sau de debut “Apologia lupilor – contra mieilor” ( 1957).

In acest eseu, Enzenberger dezvolta o subtila  analiza a ceea ce el considera a fi ‘perdantul radical’. Respectiv, perdantul care se radicalizeaza si brusc, “o ia razna” : de la dementul care isi descarca arma in incinta unui campus, sau, cel/cea care ucide din gelozie, functionarul umil care brusc iese din anonimat si isi apostrofeaza superiorul, vecinul care nu mai suporta comportamentul unor colocatari si brusc devine violent, pina la teroristul care isi sacrifica viata in numele unui ideal, pe care nu il intelege pe deplin. De regula, ‘perdantul’ se complace in ‘starea sa de fapt’ fara sa ii pese prea mult, atita vreme cit nu ii percepe pe ceilalti drept ‘cistigatori radicali’. Dar in momentul in care constientizeaza situatia pe deplin si isi spune : “sunt un perdant si nimic altceva”, trebuie sa gaseasca vinovatul pentru nereusitele sale. “Intrebarea de ce stau lucrurile asa ii sporeste chinurile. Pentru ca pricina nu poate sa fie la el insusi. Asta este de neconceput. De aceea, trebuie sa gaseasca vinovati care sint raspunzatori pentru soarta sa”; isi iese din fire; explodeaza; reactioneaza violent. { Parca ne este familiara aceasta stare de lucruri, nu e asa ? Nu-l gasesc cei 322 vinovat de toate neputintele lor pe domnul presedinte Basescu ? }

Dupa ce analizeaza din punct de vedere sociologic tipurile de comportament antisocial care se manifesta la ‘perdantul radical’ in mai multe forme, Enzenberger se ocupa de ‘terorismul islamic’ pe indelete. Citeaza dintr-un document, “Arab Human Development Report”, intocmit de specialisti arabi in frunte cu sociologul egiptean Nader Fergany, in care se demonstreaza negru pe alb, cu o autocritica de mare curaj, ca in “cele 22 de state membre ale Ligii Arabe, insumind 280 milioane de locuitori”, exista carente extrem de grave : in ceea ce priveste libertatea politica ( mai mica decit in Africa !); pentru cercetare statele arabe cheltuiesc numai 0,2 % din PIB; cifra cartilor tiparite in lumea araba se situeaza la 0,8 din productia mondiala; numarul traducerilor din alte limbi, incepind cu domnia califului Al Mamun ( 813-833) deci pe parcursul a 1200 de ani, corespunde productiei pe care o realizeaza Spania intr-un singur an; una din doua femei arabe nu stie sa scrie sau sa citeasca; etc. Eseul se intinde pe mai putin de o suta de pagini, este bine  scris si este impanat cu referinte culturale dintre cele mai variate. Merita citit.

“Enzenberger nu-si refuza dreptul principial de a lua pozitie impotriva terorismului islamic.Inctinctiv, el trebuie sa dea expresie furiei si contesta vehement barbaria, dar are macar – spre deosebire de multi comentatori care trimit islamul, din doua intorsaturi de condei de fraza, la groapa de gunoi a istoriei – rabdarea de a o intelege. Ies astfel la iveala similitudini interesante intre atentatorii sinucigasi indoctrinati de Islam si mintile ratacite de studenti de prin colegiile americane.” spune G. H. Decuble.

Noi de ce nu am avea dreptul de a ne opune barbariei mediatice la care acest popor, este supus in mod samavolnic, de o mina de teroristi media, asa zisi jurnalisti, in realitate o banda mizerabila de mercenari,veritabila coloana

a V-a ?

Read Full Post »