Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘eros’

Fragment din eseul Cele patru iubiri, (erosul) C.S. Lewis 

„Omul are trei concepţii despre corpul său. Mai întîi e concepţia acelor păgîni ascetici care îl numeau temniţa sau „moartea” sufletului, şi a creştinilor ca Fisher pentru care el este un „sac de bălegar”, hrană pentru viermi, scîrbos, odios, sursă exclusiv de ispite pentru oamenii răi şi de umilire pentru cei buni. Sunt apoi neopăgînii (adesea ştiutori de greacă), nudiştii şi închinătorii Zeilor Întunecaţi, pentru care corpul e preaslăvit. Dar în al treilea rînd avem concepţia pe care a formulat-o Sfântul Francisc (din Assisi) numindu-şi trupul „fratele asin”. Toate trei pot fi – deşi nu sînt sigur – susţinute, dar eu unul nu învestesc decît în Sfîntul Francisc.

Asin este încîntător de adecvat deoarece nici un om în deplinătatea facultăţilor mintale nu poate nici adora nici urî un măgar. Acesta e un dobitoc folositor, rezistent, leneş, încăpăţînat, răbdător, simpatic şi năbădăios, meritînd ba un ciomag, ba un morcov, frumos într-o manieră deopotrivă patetică şi absurdă. Tot aşa şi trupul. Convieţuirea cu el e imposibilă pînă cînd nu recunoaştem că una dintre funcţiile lui în vieţile noastre este de a juca rolul bufonului. Atîta vreme cît nu au fost pervertiţi de vreo teorie, orice bărbat, femeie şi copil ştiu asta. Faptul că avem trupuri e cea mai veche glumă din toate. Erosul (ca şi moartea, desenul după model şi studiul medicinei) ne poate face uneori să-l abordăm cu deplină seriozitate. Eroarea rezidă în concluzia că erosul trebuie să procedeze întotdeauna aşa, abolind întotdeauna gluma. Dar nu aşa se întîmplă. O demonstrează înseşi feţele tuturor îndrăgostiţilor fericiţi pe care-i cunoaştem. Îndrăgostiţii, cu excepţia cazurilor cînd dragostea le este de foarte scurtă durată, percep frecvent în expresia corporală a erosului un element nu numai comic, nu numai ludic, ci chiar bufon.”  🙂  Ce părere aveţi?

Read Full Post »

Magie şi Eros

Se pare că între aceste două coordonate se “petrece” întreaga noastră viaţă. De cînd apărem pe această lume, suntem legănaţi – pe şi de – magia poveştilor care ne sunt spuse. Ochii noştri se deschid mari, către tărîmurile de vis pe care suntem invitaţi să hălăduim încă de cînd începem să fim cît de cît conştienţi că suntem prezenţi, în această lume. De pe la vreo trei anişori…

Ne spun poveşti părinţii noştri, bunicii noştri, ne spun poveşti educatorii şi profesorii noştri. Toată lumea, ne spune poveşti.

Şi tot de la începuturile copilăriei noastre, suntem iniţiaţi în EROS. Suntem invitaţi de mici copii, să înţelegem ce este de fapt, iubirea.

– “ Pe cine iubeşti tu mai mult, pe maaaami, sau pe taaaati” – suntem întrebaţi la vîrsta la care cei care ne întreabă, cred .că le putem da răspunsuri. Şi noi copii neştiutori, răspundem: pe: 🙂 .

Sigur că noi copii fiind, habar nu avem ce spunem şi nici de ce spunem ce răspundem la întrebările celor care ne întreabă. Dar aceste întrebări ne rămîn săpate adînc în memorie. Nu şi răspunsurile. Răspunsurile pe care le dăm atunci, ne sunt amintite cu nostalgie mult mai tîrziu, abia atunci cînd începem să ne afirmăm ca tineri care chiar încep să înţeleagă, măcar, cîte ceva.

Tineri fiind, începem să fim dominaţi de EROS. Ne îndrăgostim de colegi/colege, de prieteni/prietene, ne îndrăgostim de profesori/profesoare, de vecini sau de vecine. Hormoni? Este ceva mult mai mult decît atît. Este vorba despre o trăsătură adînc săpată în genomul nostru. Şi nu spun vorbe mari. Sînt absolut sigur, că nimeni nu poate trăi pe această lume, dacă această magie a erosului nu ne-ar conduce viaţa de la început, pînă la sfîrşit…

De ce spun acest lucru? Simplu: pentru că fără erosul care ne domină, n-am crede în magia pe care o pot adăuga lumii pe care ne pregătim să o părăsim, copiii şi nepoţii noştri. NU? 🙂

Şi întocmai cum au făcut predecesorii noşti, le spunem urmaşilor noştri, poveşti magice dominaţi fiind, de eros.

Read Full Post »