Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘evanghelia dupa fiul’

Desigur, oamenii se împart în atei şi credincioşi, aceştia aparţinînd de tradiţii diferite, este loc sub soare pentru toată lumea, fiecare cu conştiia sa, dar puţină lume pune la îndoială existenţa lui Iisus ca persoană istorică. Şi este imposibil de negat că acest personaj extraordinar a marcat soarta lumii. Chiar şi istoria s-a împărţit în două mari perioade, înainte de Hristos, şi după Hristos. În afară de cărţile bisericeşti, acest personaj a fost subiectul a nenumărate romane, piese de teatru, filme, picturi, sculpturi, piese muzicale. S-ar părea că nu mai este nimic de spus despre acest personaj; iată că nu este aşa. În 1997, Norman Mailer vine cu o abordare absolut extraordinară şi propune o biografie a lui Cristos, povestită de el însuşi, într-o Evanghelie, o autobiografie, Evanghelia după Fiul (am postat primul capitol din carte, anterior). Născut într-o familie de esenieni, unii dintre cei mai habotnici dintre evrei, crescut în cultul curăţeniei, timp de 14 ani învaţă meşteşugul lemnului, părintele său pămîntesc, Iosif, fiind tîmplar. La vîrsta de 27 de ani îşi încheie ucenicia, dar continuă să muncească împreună cu Iosif. – „Ar fi ieşit un tîmplar bun din tine, dacă asta ar fi dorit Dumnezeu să te faci”. Oare ce voia Iosif să spună cu vorbele astea ? Uitase Iosif că atunci cînd Iisus avea 12 ani îi destăinuise taina naşterii sale ? De cîte ori mergeau la templu, stătea de vorbă cu bătrînii învăţati, care îi spuneau mamei sale : – „Nicind nu ne-a fost dat să auzim atîta înţelepciune, de la cineva atît de tînăr”. Copil fiind, Iisus are îndoieli. Învăţa şi el ca toţi copiii de evrei înca înainte de vîrsta de cinci ani, toate Cărţile Sfinte, se joacă, dar uneori în competiţie cu alţii, nu cîştigă el întotdeauna. Oare să fie adevărat ca EL este FIUL ? După moartea lui Iosif, îndoielile îl copleşesc. Trebuia să meargă fără zăbavă la profetul acela vestit, Ioan Botezatorul, pe care mulţi în afară de farisei, îl credeau sfînt. După botez, Dumnezeu i-a spus :- „Pentru că nu eşti încă în putere, nu te întoarce acasă. Mai bine urcă muntele şi în pustietatea aceea posteşte între stînci. Bea apă, dar de mîncat să nu mănînci nimic”. Chinuit de Diavol cu felurite ispite, Hristos strigă puternic : – Piei Satana ! Nu pe tine te vreau, ci pe Tatăl ! Povestea lui Iisus este foarte bine cunoscută şi nu trebuie să o repovestesc eu. Meritul incontestabil al lui Norman Mailer este că reuşeşte să redea un Iisus autentic Divin, dar cu trăsături de mare profunzime autentic umană . Dacă Iisus pe cruce s-a îndoit că este fiul lui Dumnezeu, putem să avem şi noi momentele noastre de slăbiciune fără a ne ruşina. Astăzi începe Postul Mare la Romano-Catolici. Cine are putere, îl va ţine pîna la Invierea lui Iisus Hristos, la Sfintele Paşti!

Read Full Post »

” Personajul meu nu este Isus”, a spus Pier Paolo Pasolini despre Oaspetele din cartea sa, Teorema. Este modest. Norman Mailer, îndrăzneşte ceva mai mult. Scrie o carte la persoana întîi : Evanghelia dupa Fiul, în care conformîndu-se fidel textelor canonice, propune perspectiva „principalului protagonist, cu temerile, îndoielile şi speranţele sale profund umane”. Redau integral primul capitol. 

 În zilele acelea, eu am fost cel care am venit din Nazaret ca să fiu botezat de Ioan în rîul Iordan. Iară Evanghelia după Marcu va spune că, atunci cînd m-am cufundat, cerurile s-au deschis şi eu am văzut Duhul ca un porumbel coborîndu-Se „. O voce puternică a rostit : ” Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit”. Şi îndată Duhul m-a mînat în pustiu şi am stat acolo patruzeci de zile şi am fost ispitit de Satana. N-aş spune neapărat că evanghelia lui Marcu e falsă, dar exagerează în multe privinţe. Şi mai puţin temei aş pune pe Matei, Luca şi Ioan, care mi-au pus în gură vorbe nerostite de mine vreodată şi care au zis că aş fi fost blînd, cînd eu eram alb de furie. Cuvintele lor au fost scrise la mulţi ani după ce eu m-am fost dus şi nu fac decît să repete cele ce le-au fost spuse de către cei bătrîni. Cei foarte bătrîni. Pe asemenea poveşti nu trebuie să te bizui mai mult decît pe o tufă ce se smulge din rădăcinile ei şi se lasă purtată de vînt. Astfel că voi spune propria mea versiune. Pe aceia care s-ar întreba cum au ajuns cuvintele mele pe coala de hîrtie, îi voi îndemna să privească acest fapt ca pe o mică minune. ( La urma urmei, evanghelia mea va vorbi despre minuni.) Îndrăznesc totuşi să sper că mă voi ţine cît mai aproape de adevăr. Marcu, Matei, Luca şi Ioan au căutat la acea vreme săşi mărească parohia. Acelaşi lucru se poate spune şi despre alte evanghelii, scrise de alţi oameni. Unii dintre aceşti scribi se adresau numai acelor evrei care erau gata să mă urmeze după moartea mea, alţii propovăduiau numai pentru ne-evreii care îi urau pe evrei, dar aveau încredere în mine. Deoarece fiecare căuta să dea cît mai multă putere propriei sale biserici, cum ar fi putut să nu cadă în greşeala de a amesteca adevărul cu toate cele care nu erau adevărate ? Dar apoi, dintre toate bisericile astea a rămas una singură, şi ea a ales doar patru evanghelii, condamnîndu-le pe celelalte pentru că ar pune „vorbe sacre şi neîntinate” alături de „minciuni sfruntate”. Tot atît de adevarat este că, fie ele patru sau patruzeci de evanghelii alese, numărul lor tot nu ar ajunge. Căci adevărul este cu noi într-un loc, dar ascuns în altul. Ceea ce-mi rămîne mie să povestesc nu e nici simplu şi nici lipsit de surprize, dar e adevărat, cel puţin din cîte îmi aduc aminte.

Subscriu.

Read Full Post »