Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘fara’

“Dacă ar fi vreodată să scriu o carte către fiul meu, precis că acea carte nu ar fi de genul cărţii domnului Liiceanu – Scrisori către fiul meu – , un soi de pastişă a „învăţăturilor lui Nea’ Goe Basarab,  către fiul său, Teodosie ”. Nici vorbă ! N-ar fi nici măcar o destăinuire a unor habitudini de-a le mele, care să demonstreze cît de tare îl iubesc.

Aş începe prin a-i spune baiatului meu, într-o eventuală carte,  că am partea mea de vină, pentru că el trăieşte în afara ţării noastre. Aş continua cu faptul că aşa am crezut eu de cuviinţă sa-l protejez, ca să nu mai treacă prin umilinţa prin care au trecut bunicii mei, tata, mama, unchii şi mătuşile mele, nenumăratele generaţii de sacrificiu, oameni care au fost siliţi să abjure tot sistemul de valori în care credeau. Nu. Aş scrie în acea carte, un lucru simplu: băiatule, eşti cred eu, iubit de bunul Dumnezeu, dacă ai reuşit să scapi din infernul acesta … Să nu îndrăzneşti să te gîndeşti să te întorci. Lasă viitorilor tăi fii, nostalgia întoarcerii pe meleagurile strămoşeşti. Tu, acum, trebuie să îţi vezi de viaţa ta.”

Am scris acest scurt text, în urmă cu aproape doi ani de zile.

La o zi după cum văd că a fost sărbătorită ziua de unire a tuturor românilor (24 ianuarie), mă felicit pentru vizionarism. Şi mă simt cum nu se poate mai umilit pentru acest vizionarism.

– Tati şi mami, ştiţi ce am împlint eu azi? ne-a întrebat fiul nostru, în urmă cu trei zile. – Da, fiule, ştim: ai împlinit doi ani de cînd trăieşti într-o lume liberă. – Nuuu, tati şi mami, nuuu, a răspuns fiul nostru. Astăzi am împlinit doi ani de zile, de cînd am înţeles cît de mult vă iubesc.

Aşa că nu văd de ce-ar mai trebui să scriu şi eu, o carte către fiul meu. A spus el, tot ce era de spus.

BLOGUL ZILEIhttp://rahoveanu.wordpress.com/ . http://dictaturajustitiei.wordpress.com/ .

 

Read Full Post »

DECI

Dacă mă gîndesc bine, prima parte a primei luni din acest an, a cam şi trecut. Bugetul împotmolit între cele şase mii de amendamente, este pe cale să fie adoptat. Cu majoritatea parlamentară  fragilă a bunului simţ desigur, că nesimţiţii care le-au depus, fac orice pentru ca România să intre într-o criză profundă, din care o vor scoate atît mişcările de stradă proiectate de sindicaliştii încoţopeniţi în funcţii de zeci de ani, cît şi politicianismele de tot hazul, care mizează iî continuare pe masa pensionarilor flămînzi, furnizori de voturi stabile pentru nesimţiţii care îi ademenesc la vot, cu iluzoria promisiune ca ei sunt viitorul acestei ţări. Ce, contează că salariul minim pe economie a celor care încă mai au puterea să muncească în condiţii mizerabile, este mai mic decît pensia medie a celor care în marea lor majoritate, sunt întreţinuţi de lux ai statului strîmb alcătuit ? NU contează ! Pensionarii votează, pentru că cei care sunt oropsiţi cu adevărat, se abţin. Se abţin de frică,  să nu-şi piardă locurile de muncă plătite mizerabil. Ce facem noi între timp ? Maaare lucru : ne certăm pe pe o chestie cu adevărat sinistră : ori alegem, mă rog, într-un colegiu oarecare, să fim reprezentaţi de un neica nimeni, ori alegem să fim conduşi de o lichea bătrînă, care la ultimele alegeri aşa-zis uni-nominale, a fost trimis la plimbare în circumscripţia în care credea că va ieşi învingător. Primul eventual reciclabil, cel de-al doilea deşeu trist, care exprimă neputinţa noastră de a face o adevarată reformă. Cine mai are puterea de a se mira, că la CSM a fost aleasă respectiva doamnă, nu are decît să aştepte toamna acestui an, în care ne vom număra noii boboci ai speranţei într-o justiţie cu adevărat dătătoare de speranţă. Fiat CSM, et pereat Justiţia ot Ro ! Pentru cine nu mai crede în minuni, probabil că o urare sinceră de UN AN NOU MAI BUN, le merge la inimă. Deie-vă Domnul tot ce vă doriţi, tuturor celor care citiţi aceste rînduri. Şi amintiţi-vă că Domnul dă, dar nu bagă în traistă, sau măcar amintiţi-vă că tot ce vă doriţi, este posibil să se împlinească, Fie în bine, Fie , NU !

Read Full Post »