Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘fatima’

Gata și aici. Am stat numai două ceasuri, dar, putem spune cu mîna pe inimă: am fost la Fatima și am văzut. Am crezut? Rămîne la aprecierea fiecăruia dintre noi. Ioana ne împarte pliantele pe care noi n-am fi știut de unde să le cerem și pornim spre Evora despre care aflăm că este cel mai fierbinte loc din toată țara, dacă nu cumva chiar din toată Europa. Statistici din 2003 afirmă că media temperaturii este de 43 de grade Celsius cu un vîrf de 47,5. Cuptor nenicule, nu-i de glumit!

Agricultura este reprezentată aici de eucalipt, măslini și de stejarul de plută, din ale căror ghinde se hrănesc porcii care capătă un gust special. Plus de asta, această regiune este cunoscută prin vinul de Alenteja, a doua marcă din Portugalia după vinul de Porto.

Arborii de plută sunt la mare preț aici, iar tăierea lor aiurea este foarte aspru pedepsită; un departament întreg se ocupă cu inventarul tuturor  copacilor, dintre care cel mai bătrîn are 258 de ani!

Ogoarele sunt atent irigate cu instalații asistate de calculator, așa cum am mai văzut în Israel, de exemplu. Arborele  de plută ocupă 8% din suprasfața Portugaliei, iar 51% din comerțul mondial de plută este deținut de Portugalia.  Dinspre Noua Zeelandă și Australia a apărut pericolul dopului de metal, am văzut acest lucru în Canada. În România, deocamdată această modă n-a prins, slavă Domnului.

Dacă tot am adus aminte de cele sfinte, hai să citim măcar o dată,

RUGĂCIUNILE ÎNGERULUI DE FATIMA

”Dumnezeul meu, cred în tine, te ador, sper în Tine și te iubesc. Te rog iartă-i pe cei care nu Te adoră, care nu speră și care nu Te iubesc.

Prea Sfîntă Treime, Tată, Fiu și Spiritul Sfînt! Îți jertfesc prețiosul trup și sîngele, sufletul și Divinitatea, Domnului nostru Isus Cristos, prezent în toate tabernacurile lumii: drept ispășire pentru insultele, sacrilegiile și indiferențele, prin care El a fost rănit. Prin nesfîrșitele merite ale Inimii Sale, și prin cele ale Preacuratei Inimi a Mariei te implor pentru convertirea săracilor păcătoși.”

Am găsit această rugăciune pe unul dintre pliantele distribuite de Ioana.

Cazare la hotelul Villa Galle, cam pretențios la prețuri pentru pungile noastre; organizează în fiecare seară pentru grupuri bufet suedez, 25 Euro de căciulă fără băuturi, mulțumim frumos dar nu, vom căuta o terasă mai accesibilă ceva mai încolo, unde să păpăm ce vrem noi, nu ce vreți voi.

Am plecat de la hotel pentru un mic tur al orașului. Soarele a început să-și mai piardă din putere dar căldura este sufocantă. Dacă la ora 17,30 este așa, oare cum o fi la vremea amiezii? CUPTOR!

Ne-am oprit într-un parc amenajat într-o fostă fortăreață dar nu mai am chef de nimic.  Ne-am separat de grup și am pornit-o pe străzi în căutare de papa că nici la prînz n-am îmbucat nimic. Nici măcar de poze. Pînă la urmă a descoperit Robi un restaurant care pare ok. Cer vin, 3 euro paharul. Dar toată sticla? Nouă 🙂  Poi lasă sticla surioară și bagă cărbuni la bucătărie că altfel îți vom mînca urechiușele tale de coreancă 🙂 Și mi-a adus draga de ea, și frapieră. Boierie!

Mi-au cerut unii din grup adresa blogului și le-am dat-o mustăcind, știind că NIMENI nu se va obosi să citească ceea ce scriu eu pentru buna aducere aminte a ceea ce-am văzut și făcut, că memoria este foarte înșelătoare.

În fundal se aude un potpuriu de șlagăre nemuritoare; este răcoare și ne este bine. Adică încheiem periplul din Portugalia cum nu se poate mai frumos…

 

Read Full Post »

Read Full Post »

Fatima

Plecăm din Coimbra cu bagaje cu tot spre Fatima, binecunoscut centru spiritual-creștin unde se spune că în anul 1917 Fecioara Maria s-a arătat unor copii de ciobani încredințîndu-le trei mesaje. Binecunoscut loc de pelerinaj unde pe data de 13 a fiecărei luni dar mai cu seamă 13 mai și 13 octombrie, milioane de turiști credincioși sau nu, merg la Fatima. Cava de Iria este locul unde a fost ridicată o mănăstire în amintirea unei fetițe de 10 ani, Lucia, care împreună cu verișorii săi Francisc și Jacinta Marto, de nouă și respectiv  șapte ani au văzut-o pe Maica Domnului. Minunea s-a petrecut pe 13 mai 1917. 5 luni de zile, pe data de 13 a fiecărei luni, copiii s-au întors în acest loc la cererea Fecioarei, la ultima întîlnire asistînd și 70 de mii de credincioși, dar numai Lucia a auzit cele trei secrete spuse de Maica Domnului. Ulterior, acestea au intrat în posesia Vaticanului și nu se mai știe aproape nimic despre ele… se pare că primul mesaj a fost despre pace, respectiv cum s-a evitat un mare război (s-a evitat?), unul s-a adeverit iar ultimul așteaptă ca proorocirea să se împlineacă.

După 1930 s-a autorizat transformarea acestei mici așezări într-un loc de pelerinaj asemănător cu Lourdes în Franța și cu Santiago de Compostela, în Spania. Biserica ridicată în 1928 adăpostește mormintele lui Francisc și Jacinta care au murit de gripă spaniolă, tineri.

Lucia a trecut la ordinul Carmelitelor sub numele de Carmelita și a murit la vîrsta de 97 de ani, surdă și oarbă într-o mănăstire în 2005. În capela dos Aparicoes (de lîngă copacul în care s-a arătat Fecioara) există o statuie a  Maicii Domnului în a cărei coroană se află glonțul extras din trupul Papei Paul Ioan al II-lea în urma unei tentative de asasinat comandată de KGB în 1981, prin intermediul turcului Ali Agca, pe care Papa l-a vizitat ulterior în închisoare, l-a iertat și l-a binecuvîntat. Știa kgb ce face: în urma loviturilor consecutive aplicate de cuplul POLITIC Reagan+Papa Ioan Paul al II-lea, URSS s-a destrămat în cele din urmă, în 1992, cred, după mișcările de dez-satelizare a estului Europei, din 1989!

Revenim. Am scris cele de mai sus, aproape literal citînd din lucrarea (destul de modestă ca text) Portugalia, editată pe plan autohton în 20 de ediții, dintre care una într-o simpatică tentativă de limbă română. Nu mă mai bag și pe Wiki. Pentru o reamintire turistică este destul ce-am relatat, cred.

Am ajuns la Fatima. și această localitate a evoluat dintr-un mic sat de pescari într-o localitate falnică, unde blocuri vile și case pricopsite, se găsesc la tot pasul. Cei aproximativ șapte mii de locuitori trăiesc aproape exclusiv din turism. Și nu trăiesc rău, dimpotrivă!

Locul sacru este imens. Vechea biserică se ridică în  vîrful unui șir de trepte pe care eu nu mă mai încumet să le escaladez. La fel ca și la Vatican, (unde am fost) de jur împrejur sunt colonade cu sfinții apostoli.

Înainte de biserică este un oratoriu (Capela dos Aparicoes) unde la fiecare 45 de minute se ține cîte o slujbă. Imediat în apropiere este copacul unde se spune că Maica Domnului s-a arătat în repetate rînduri, celor trei copii. De reținut că începînd cu anul 1830, sute de oameni au pretins că au avut diverse viziuni, dar Vaticanul le-a ignorat. Nu și aici. După o scurtă cercetare, Vaticanul a dat crezare celor trei copii, iar ulterior a finanțat începerea lucrărilor la vechea biserică. Și această construcție s-a finalizat prin donații individuale. Dar. Pentru că Iisus a spus că-i primește pe toți oamenii, s-a organizat un concurs pentru construirea altui așezămînt, față în față cu vechea biserică, loc de rugăciune multiconfesional. Nu contează cine ești, de unde vii, sau cum se numește Dumnezeul tău. Ești bine primit aici și binecuvîntat. Ce poate fi mai frumos decît ecumenismul?

Tot aici se mai găsește locul unde se aprind lumînări, îmi scapă numele pentru moment, loc în care potrivit catolicilor se aprind lumînări de-a valma, și pentru vii și pentru morți. Se practică autoservirea pentru că este de neimaginat că cineva își poate permite să FURE lumînări!

Mda. În sfîrșit, după cîteva tentative, am reușit să pierd ochelarii căpătați anul trecut de la Silvia, înCanada. Sper că cine i-a găsit să-i poată folosi și să creadă că a avut parte de o minune la Fatima 🙂 dacă chiar avea nevoie de așa ceva.

Am văzut și ”poteca albă a umilinței sau a mulțumirii” respectiva potecă trebuind să fie parcursă în genunchi fie ca rugămințile să fie ascultate, fie ca rugămințile împlinite să aibă parte de un prinos de recunoștință.

Am mai spus, eu nu mai cer nimic pentru că știu că Dumnezeu mi-a dat deja ce-am meritat, atît de bine dar nu numai. Apropo de cei care merg în genunchi: unii au venit echipați cu genunchiere. Treabă-i asta? Poate da…

Apropo de cei doi frați ce-au murit tineri. Ambii ȘTIAU că vor muri. Băiatul a cerut să fie lăsat să meargă la sînul Fecioarei și i s-a făcut pe plac. Dar fetița, a fost dusă la medici, operată și cînd se credea că va supraviețui, s-a stins. Înainte de a muri, îi ceruse unui preot să o spovedească dar acesta, n-a făcut decît să o îmbărbăteze. De ce ?

Între biserica veche și noul loc de rugăciune ecumenic este un platou care se pare că poate primi simultan, 500 de mii de oameni. Ei bine, în 2017, la centenar, locul a fost înțesat! Nici localitățile din preajmă nu mai aveau loc de cazare. Fatima a fost ar-hi-pli-nă!

Place sau nu, religia este un factor coagulant al mulțimilor (să nu-mi dați exemplul cu fotbalul, că NU ține) extrem de important. Remember că religia (măcar ca tradiție) este  unul dintre cei trei factori care coagulează și definește o nație? Ceilalți doi fiind armata și mitul fondator. Știu cît de agresivi sunt unii dintre atei (nu toți). Nici mie nu-mi plac habotnicii sau obscurantiștii dar, vorba lui Hrușcă: vai săracilor de voi, voi trimete un război, ca să v-aduceți aminte, că și-n cer aveți părinte.

Este perfect adevărat că în numele religiei s-au făcut și se mai fac! nenumărate nenorociri, au fost oamerni torturați și uciși. Dar NU se poate mega rolul religiei în dezvoltarea societății oemnești, atît dpdv etic, cele 10 porunci, cît și dpdv cultural. Preoții au fost alături de filosofi, promotorii culturii în toată lumea. Cine poate nega așa ceva?

Dimensiunea culturală este acum preponderent laică dar, să nu ne grăbim  să evacuăm religia din societate.

Nu știu cît de religioși în adevăratul sens al cuvîntului mai suntem dar, parcă nu concepem să NU ne botezăm copiii, parcă NU concepem să Nu ne cununăm religios și este de neconceput să ne conducem morții la cimitir, FĂRĂ asistență religioasă. În definitiv, n-ar fi normal să uităm peste noapte această dimensiune a tradiției noastre. Și apropo: cred că ar fi normal să ne mai amintim că vanitatea NU este chiar cea mai bună atitudine a unui OM.

Poze pun separat că tot foarte multe sunt, cam tot atît de multe cum este și acest text, felicitări celor care au avut răbdarea să-l citească 🙂

Read Full Post »