Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘festival’

Revenim din turul celor trei oraşe la hotel pentru puţină odihnă şi ceva de mîncare pentru că peste vreo trei ore (adică la ora 20) mergem la festivalul uleiului de măsline, un fel de sărbătoare a recoltei dar, atenţie! nu este nimic regizat – cel puţin aşa ne-a spus ghidul. Ţăranii din Zeitun – care se traduce măslin / ă, – au această tradiţie din vechi timpuri şi se pare că nu au contaminat-o în scop turistic deşi, turiştii sunt primiţi cu bucurie şi cu mărfuri de tot felul, nu doar cu uleiul tradiţional. Văd eu diseară ce şi cum.

Deocamdată sînt obosit nu atît fizic cît mental. Din nou, o sumedenie de informaţie audio şi vizuală s-a abătut asupra noastră şi este imposibil să notezi şi să procesezi, tot ce auzi şi vezi.

Prima surpriză  uriaşă – s-a produs la Mosta = un orăşel de numai cîteva mii de locuitori (pauperi!) a fost în stare să producă un aşezămînt bisericesc care să rivalizeze cu Vaticanul şi cu Hagia Sofia din Istanbul. A doua mare surpriză, la Valetta = imposibil de crezut că un orăşel de cîteva mii de locuitori, a putut să construiască o catedrală care poate rivaliza ca splendoare cu orice aşezămînt bisericesc din toată lumea creştină BOGATĂ! Intermezzoul de la Mdina (citeşte emdina) nu face decît să întregească în modul cel mai fericit acest mozaic de artă şi istorie care îmbină în Malta civilizaţia a trei continente şi cultura mai multor popoare. Este uimitor cum oamenii acestui pămînt s-au încăpăţînat să construiască un habitat confortabil, în ciuda celei mai mari penurii de resurse care poate fi imaginată: apă se găseşte numai pe insula Gozo iar lemnul şi mineralele lipsesc cu desăvîrşire. Chiar şi puţinele parcele cultivate sunt pe terenuri acoperite cu pămînt adus din Sicilia!

Maltezii au fost stăpîniţi de toate sau aproape toate popoarele din bazinul mediteran: romanii, arabii, italienii, francezii, mai rar grecii dar foarte multă vreme de turci. Napoleon a stăpînit Malta mai puţin de doi ani pentru că a fost alungat de englezi cu implicarea masivă a faimosului amiral Nelson în 1800; britanicii n-au mai plecat de aici decît în 1974, la 10 ani de la declararea independenţei. Britanicii au plecat (nu chiar de tot) dar parte din administraţia britanică şi-a lăsat amprenta benefică asupra acestei republici. Circulaţia este pe partea stîngă, limba engleză este limbă oficială alături de limba malteză, bucătăria are influenţe din mai multe culturi (turcă, engleză, malteză, arabă, etc), personalul este atent şi îndatoritor şi cred că ar mai fi multe lucruri bune de spus, dar să le spună cine a locuit aici mai multă vreme. De pildă, o parte dintre britanici cumpără locuinţe în Malta pe care le închiriază în timpul verii şi în care locuiesc chiar ei pe timpul iernii atît pentru că preţurile sunt aici mai mici decît în Anglia dar şi pentru că clima este mult mai blîndă: în Malta, nici în toiul iernii temperaturile nu coboară sub 17 grade Celsius.

Revenind la sărbătoarea dedicată recoltării maslinelor. Oraşul Zeitun (măslin/ă) are cam 11000 locuitori şi este atestat cu documente încă din secolul al VII-lea. Cel care a ridicat această localitate la rang de oraş, a fost ultimul Mare Maestru, cel care a predat Malta fără luptă lui Napoleon, cel despre care am povestit foarte pe scurt în episodul anterior:  Ferdinand von Hompesch zu Bolheim. Cert este că nici nu prea avea încotro: Malta era apărată atunci numai de cîţiva Cavaleri şi aceştia n-aveau cum să se opună armatelor lui Napoleon. Să trecem, peste.

În drum spre Zeitun, ghidul ne mai spune aparent serios că dacă tragi o linie orizontală cam pe unde este aeroportul, lîngă oaşul Luqa (citeşte lua) obţii două regiuni: Malta de nord şi Malta de sud. Malta de nord este mult mai bine amenajată inclusiv pentru turism, Malta de sud fiind ceva mai puţin amenajată pentru că, aici lenea mediteraneeană s-a îmbinat cu calmul englezesc. 🙂  . Cred că nu-i decît o glumă a unui ghiduş deşi, şoferul originar din sud, a confirmat 🙂  .

Festivalul se desfăşoară pe parcursul a două zile şi are o parte laică – azi – şi o parte religioasă – mîine – pentru că foarte vechi fiind, îmbină elemente păgîne cu elemente creştine. Întreaga sărbătoare se desfăşoară în jurul bisericii din centrul oraşului, parte pe şosea şi parte pe parcul din apropiere, parc special amenajat cu tarabe, mese, bănci, etc. Biserica este din secolul al XIV- lea şi are hramul Sf. Ecaterina.

Am ajuns. Forfotă şi veselie. Pe cîteva scene amenajate ad-hoc, artişti locali se produc în faţa unui public entuziasmat. Greu să deosebeşti localnicii de turişti pentru că foarte puţini dintre maltezi mai poartă costumele tradiţionale. Peste tot, lumea mănîncă şi bea, se veseleşte şi în aer se simte destindere şi bunăstare. Este normal să fie aşa, pentru că la astfel de ocazii se reunesc familiile cu trei sau patru generaţii şi bucuria revederii este  imensă. Am întîlnit şi noi o astfel de familie şi am văzut pe viu cît de tare se bucurau! Pe strada din faţa bisericii defilează fanfara oraşului şi o trupă de actori care s-au îmbrăcat în straie de Cavaleri.

Peste tot, localnicii oferă amatorilor produse tradiţionale de tot felul sau obiecte de artizanat. Cu ce se deosebeşte această sărbătoare de un bîlci de pe la noi? Simplu: aici nu stai cu frica hoţilor în sîn şi nu auzi manele de nici-un fel! 🙂  Am glumit desigur. Am intrat şi în biserică şi am văzut pioşenie pe feţele celor care se rugau în tăcere. Maltezii chiar sunt un popor de catolici credincioşi! Nu stăm prea  multă vreme – două ore – şi cam gata. De ce se numeşte această agapă, Sărbătoarea Uleiului de Măsline? Iată: într-un loc destul de bine asediat de amatori, o presă de ulei produce în faţa noastră, ce altceva? Ulei de măsline!

Fiţi convinşi că uleiul de măsline din galantarele supermarketurilor este „botezat” chiar dacă scrie pe etichetă, EXTRAVIRGIN! Extra, pe naiba. Abia aici am aflat ce înseamnă uleiul de cea mai bună calitate: măslinele trebuie culese la sfîrşitul lui septembrie şi începutul lui octombrie, cînd sunt culese măslinele temperatura aerului nu trebuie să treacă de 27 de grade Celsius, iar între momentul recoltării şi presare să nu treacă mai mult de 48 de ore. Nu în ultimul rînd trebuie menţionat că măslinele sunt atent selecţionate bucată cu bucată, înainte de a fi introduse în presă. Bineînţeles că uleiul cel mai bun este cel obţinut numai din PRIMA presare la rece. Cum vă păcălesc negustorii? Pur şi simplu amestecă uleiul de mai slabă calitate cu mici cantităţi de ulei extravirgin, pentru că legea le permite. Dar uleiul pe care l-am cumpărat noi de aici, are garanţia că a fost produs chiar în faţa ochilor noştri. Scump? O fi daaaar, merită!

DSC04411

DSC04418

DSC04422

Anunțuri

Read Full Post »