Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘gala’

Ideea a plecat de la CARMEN 

Rochii pentru GALA

.

.

.

.

.

.

.

Aceste rochii i-au aparţinut soţiei şi muzei lui Salvador Dali, GALA, pe care le-am fotografiat într-o cameră obscură din castelul muzei.

Read Full Post »

Gala

Nu puteam pleca de pe aceste meleaguri ale lui Dali, fără a arunca o privire şi în castelul muzei şi soţiei sale, Gala, castel aflat într-un sat cu vreo 300 de locuitori, în majoritate francezi.

Castelul a fost construit în secolul al XI-lea şi este o fortăreaţă gotică în stil renascentist. A fost decorat în întregime de Dali, şi în momentul de faţă este într-o stare foarte bună după ce a fost renovat (după desene – pe cheltuiala statului), în urma incendiului de care a fost cuprins, după moartea Galei. Grădina castelului este ornată cu elefanţi cu picioare lungi

(unul dintre simbolurile des utilizate de Dali), apoi cu alte simboluri cum ar fi capul de melc, ceasul (timpul este personal – spunea Dali – nu universal). Gala, pe numele său Elena Dimitrievna, a fost o rusoaică din Kazan, căsătorită iniţial cu Paul Eluard.

Deocamdată, pentru că mai este ceva timp pînă să fie permis accesul în castelul-muzeu, intrăm la o terasă din imediata apropiere pentru a prînzi.

Ochesc imediat celebra supă catalană GASPARACHO şi nişte peşte – dorada, care se pare că este destul de des răspîndit pe aceste meleaguri. Gasparacho este o supă rece de roşii lîngă care pe o farfurioară ţi se aduc separat bucăţele de castravete, gogoşar şi ceapă (crude), pe care le amesteci cum doreşti în bol, pui o leacă de piper (pimiento) şi o ţîră de sare (sal) şi mmmmmm, ce bunătate – răcoritoare ai obţinut. Poftă bună!

Ca o primă impresie, dacă la Muzeul Dali erau vreo 10 autocare în permanenţă, aici am văzut unul singur + un microbus. Se naşte deci, întrebarea: ce este mai important? Muza, sau artistul. Greu de răspuns.

Castelul este mărişor, grădina este este superbă, o terasă care domină

de la înălţime o privelişte minunată completează confortul unei persoane răsfăţate, obişnuită cu adulaţia dar pregătită să răspundă la afecţiune, numai cu pretenţii. Admir muzele enorm dar cînd o muză pretinde sută la sută din lucrările în care apare explicit şi cincizeci la sută din tot restul lucrărilor, mă întreb ce naiba face o muză, cu atîţia bani. Chiar: ce face o muză cu banii? Că pînă şi amanţii de conjunctură pe care îi avea Gala erau plătiţi (în majoritate) tot de Dali (direct sau indirect). Ce-a lăsat Gala în urma ei? Nedumeriri ale unor cîrcotaşi, ca mine. Din pmdv, singura realizare a sa a fost că şi-a împlinit un vis mult prea comun: a stăpînit un castel în Spania, exploatînd pasiunile unor genii. Sînt nedrept? Poate. Dar eu nu sînt un geniu deci nu văd ce-aş putea să admir la această rusoaică.

Vă ofer un film cu interiorul castelului. Vă asigur că merită să-l vedeţi.

Acum alergăm întins spre hotel; am plecat mult mai devreme de  la castel pentru că se pare că nici altora acest castel al Galei nu le-a dat motive să mai zăbovească. Va urma, seara medievală, orice va fi însemnînd, aceasta.

Read Full Post »

Figueres

Alt mare geniu catalan cu care ne vom întîlni pe aceste meleaguri, este Salvador Dali. Nu mă pot lăuda că înţeleg suprarealismul, nu mă pot lăuda nici că ştiu prea multe despre acest pictor, dar prea suntem aproape de urmele lăsate de această legendă artistică pentru a-mi refuza o întîlnire cu opera sa. Ramona, după ce ne dă numărul său de telefon pentru cazuri de urgenţă, ne face un expozeu al oraşului Figueres oraş proiectat pe fundalul Munţilor Pirinei, ne dă amănunte biografice ale marelui pictor, ne spune cîte ceva despre cele pe care le vom vizita şi ne conduce la porţile Muzeului-Teatru-Dali.

Cum nu prea am cuvinte potrivite pentru pictori, pentru genii nici atît, voi lăsa  imaginile să vorbească în locul meu. Voi spune numai că Dali, a fost puternic marcat la vîrsta de cinci ani cînd a aflat de la tatăl său, că el nu era decît un substitut al unui frate care murise la vîrstă fragedă şi care purta acelaşi nume. Toată viaţa sa, Dali a crezut că de fapt în pielea sa sălăşluieşte fratele său, nu el.

Piaţeta din faţa muzeului.

Curtea interioară. Explicaţii oferite de Ramona.

Încăperea centrală de sub cupolă. Explicaţii oferite de Ramona.

Camera obscură cu portretul spaţial.

Dormitorul lui Dali. Alungarea din rai. Gala – portret.

Ieşirea din Teatrul Dali. Ceasul. Străduţe. Faţada teatrului. Pirineii.

 

Read Full Post »

 Montjuic

După ce-am admirat pe săturate suvenirurile din acel magazin, mergem iar în faţa Sagradei Familia unde autocarul ne aşteaptă pentru a merge într-o scurtă raită pe Montjuic. Mai aruncăm cîte o privire mută către Basilică, ne suim în autocar şi plecăm. Eu ştiu că voi reveni aici împreună cu Silvia mea, (Silvia noastră este ghida 🙂 ) pentru a vedea interiorul aşa că nu plec cu prea mare regret…

Trecem prin Piaţa Spaniei, a doua piaţă ca importanţă din Barcelona după piaţa Cataluniei. Admirăm o clădire construită în stilul MUDEJAR – se citeşte mudehar – adică arta creştină inspirată de cea musulmană în vremea Reconquistei (între secolele al XII-lea şi al XVI-lea); această clădire adăpostea luptele cu tauri dar după ce acestea au fost interzise în Catalunia, în loc să fie demolată a fost transformată în Mall. Tot e bine că a rămas la locul ei. Apoi trecem pe lîngă Palatul Culturii – o clădire maiestuoasă în faţa căruia se întind Fîntînile Magice (la care vom reveni la vremea potrivită pentru a vedea un uluitor spectacol de lumini, culoare şi muzică).

Trecem printre două coloane care seamănă cu Campanilla de la Veneţia ( mult mai scunde, însă) şi din goana autocarului vom vedea diverse puncte de atracţie turistică, printre acestea numărîndu-se Stadionul Olimpic cu celebrul turn în formă de flacără olimpică, şi ajungem la un popas unde vom prînzi (picnik). De aici avem o panoramă extrem de interesantă a Barcelonei şi a portului turistic de unde se poate călători în Franţa, Italia sau în Malorca.

Aflăm că din acest port au fost organizate primele excursii turistice pe Mediterana. Deasupra noastră, două linii de teleferic

oferă o perspectivă aproape completă a acestui munte, dar noi ne grăbim să mergem pe vestita Rambla. Străjuită la un capăt de o coloană pe care se află o statuie a lui Columb,

iar la celălat capăt de fîntînile din Piaţa Cataluniei, Rambla se întinde pe aproximativ 1200 de metri, este mărginită de restaurante şi de alte magazine, iar pe centru, printre arbori cu umbră deasă se desfăşoară un spectacol interesant. O groază de turişti se plimbă de colo colo, fie căscînd gura la celebrele statui mişcătoare, fie la vînzătorii ambulanţi care oferă fleacuri, fie la nenumăratele tarabe cu suveniruri, fie adăstînd la cîte-o terasă cu cîte o halbă de bere excelentă, dinainte.

Vom reveni şi aici pentru că vestita piaţă aflată la jumătatea Ramblei, acum este închisă. Şi nu în ultimul rînd, trebuie vizitat fie şi sumar, cartierul gotic, adevărat labirint de străduţe înguste şi întortocheate în care rişti să te rătăceşti garantat dacă nu iei seama bine pe unde mergi şi caşti gura la case şi la magazine.

Cam asta a fost excursia de grup. Fiecare şi-a putut face o idee despre Barcelona şi fiecare poate reveni sau nu, aici pentru vre-un obiectiv sau altul. Este vremea să ne adunăm de pe drumuri şi să mergem în localitatea în care suntem cazaţi, Lloret del Mar. În aşteptarea veşnicilor întîrziaţi, avem parte de o un scurt moment de divertisment.

În drum spre casă (ce uşor numim locul unde locuim fie şi temporar, acasă!), Silvia noastră ne tentează cu ceva oferte de călătorie. Cum ar fi o deplasare la Girona, al doilea oraş ca mărime al Cataluniei, o scurtă raită pe mare cu un catamaran pentru a vizita o staţiune ceva mai scumpă – Tossa, vizita Muzeului Teatru Dali în oraşul Figueres, urmată de vizita castelului soţiei lui Dali, Gala, apoi o serată medievală la un castel, un spectacol de Flamenco, o excursie la Muntele Montserat şî în sfîrşit, deplasarea în Piaţa Spaniei pentru spectacolul Fîntînilor Magice.

Desigur că fiecare este liber să meargă numai în unele locuri, deloc sau aşa cum am făcut noi, peste tot. Am socotit atent timpul şi mi-a rezultat că tot ne mai rămîn două zile complet de capul nostru, pe care le vom petrece în Barcelona.

Read Full Post »