Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘galați’

Aveam tableta  setată pe alarmă la 6,45 dar la 6 fix m-am trezit și n-am mai putut să dorm. Nici Silvia. În timp ce ea își meșterește ness-ul matinal obligator, eu m-am băgat la duș. Baia este curată cu excepția căzii. Mă rog, pentru a face un duș este utilă.

Mic dejun îndestulător iar acum suntem deja ambarcați în așteptarea veșnicilor întîrziați despre care n-am nici cea mai mică idee de ce mama naibulii nu le ajunge timpul, NICIODATA.

Mă rog, astăzi avem program ceva mai lejer, adică vom termina hoinăreala pe la ora 18. Vom merge pe brațul Sf. Gheorghe pe traseul Nufărul, Iconii de sus, Bălteni, Uzlina, debarcare la complexul turistic Cormoran și retur.

L-am întrebat iar pe ospătar, dacă s-a trezit tot la ora 5 ca să ia apă din Dunăre pentru ciorba de pește. Hîtru, mi-a răspuns că s-a trezit la 6 că azi avem ciorbă de văcuță 🙂

Am pornit la drum. Vremea este frumoasă iar, chiar dacă la început a fost cam răcoroasă. Peisajul este diferit față de brațul Sulina unde a predominat stuful, și este asemănător cu brațul Chilia unde predomină copacii.

Am trecut pe lîngă hotel Mila 35 (pe stînga) și tot mergem. Am ajuns la o răspîntie: stînga Chilia, dreapta sf. Gheorghe care este cel mai lung dintre cele trei brațe/canale. Suntem în comnuna Nufărul, trecem pe lîngă insula Ostrov care dispare cînd Dunărea are nivelul mai crescut.

Lîngă un obiectiv militar secret (mbuahahahaha 🙂 ) este o casă pe apă, cum sunt cele de la Amsterdam. Iată și niște dealuri… Stînga Oltenii de jos, dreapta Oltenii de sus. Care va să zică, oltenii-s peste tot. Chiar și la izvorul Mureșului este un sat denumit Oltzem, nu mai vorbesc despre oltenii din Olt și iată că dăm peste olteni chiar și-n delta lipăvenilor 🙂

Se mai văd niște dealuri nu mai înalte de 120 metri poreclite nu se știe de ce, munți. Așa cum noi avem munții Măcin în Dobrogea au și italienii niște munți pitici la Taormina de exemplu, unde am fost și noi, și unde am tras o ceartă cu mafioții ca la Verdun! Mă puneau macaronarii naibii să plătesc masa de prînz de două ori. Atît m-am rățoit la ei, că pînă și ghidul local (șeful mafiei din restaurante) a spus scîrbit: vai, vai, adică pleacă pe limba lui, și auleo pre limba noastră 🙂 : iaca mi-am găsit nebunu 🙂

Pe nesimțite am ajuns la Mahmudia unde mai este activă o carieră de calcar. Ne-a explicat domnul Blidaru care-i tehnologia dar eu am reținut numai că respectivul calcar este îmbarcat în barje și cărat la Galați și chiar se exportă. În depărtare se văd eoliene, ca peste tot în Dobrogea.

Bon. Mult mai repede decît am chitit am ajuns la Uzlina respectiv la Complexul Cormoran.

Read Full Post »

Este ora 08,30 și suntem deja la bordul unuia dintre cele trei vapoare deținute de compania care deține și hotelul.

Am luat un mic dejun surprinzător de bogat și de variat. Aseară am oprit aerul condiționat care pe mine mă deranjează foarte tare, (nici Silvia nu-l agreează) și am deschis geamul protejat contra gîngăniilor de o plasă subțirică de metal. Am dormit cu întreruperi dar ne-am odihnit suficient. Vremea este frumoasă deși ceva nori par să se zburlească la noi.  Este o leacă de răcoare dar se poate rezista doar în cămașă. Oricum, eu în afară de cămăși n-am luat nimic pe post de haină, pulover, etc. Am în schimb umbrela că frigul ca frigul, pe mine ploaia mă indispune total. Am pornit. Ghidul face o scurtă istorie a dunării, origini trei brațe, vărsare trei canale, lungime totală 2840 de km și coincidență, totalitatea canalelor din Deltă însumate, totalizează tot atît! Traseul nostru: Tulcea, Ceatalchioi, Padina, Ismail, Chilia veche. Povești despre disputele ucraino-ruso-moldave-românești, despre pescuitul ilegal și barbar (cu explozibil), povești despre barjele abandonate – peste o sută! (vezi Doamne, în conservare), povești povești povești. Ajungem la o bifurcare unde din stînga Dunărea vine de la Galați, iar noi mergem la dreapta, adică intrăm pe brațul Chilia.Uluitoare diversitatea speciilor de păsări! Dunărea este cel mai internaționalizat fluviu, străbate 10 țări și patru capitale, iar în bazinul său geografic sunt 80 milioane de locuitori (doar atît?). Mergem pe marginea canalului și malurile par aproape; în realitate, lățimea canalului este aici de 1000 metri! Trecem și pe lîngă un stol de pescăruși așezați pe luciul apei.

Cît vezi cu ochii, apă, zburătoare și copaci. Și miliarde de tone de pești sub luciul apei. Abia acum înțeleg cît de imensă este inestimabila deltă. Și mă bufnește rîsul cînd îmi amintesc că un ins caraghios, un bețivan care se dădea drept jurnalist, chiar credea că EL este guvernatorul deltei. EL! Mbuahahahahaha 🙂 Iată: imediat ce-am amintit de L.M. vedem pe partea dreaptă un imaș pe care pasc bineînțeles, niște vaci. LOL 🙂

Sunt și drumuri de acces, am văzut și automobile și pescari amatori.

Păcat numai că s-a cam înorat și s-a cam făcut răcoare. Am coborît la sala de mese, acoperită, unde este cald și Iglesias creează o atmosferă tihnită. Julio nu Enriche.Am ajuns la Ismail, port unde vine minereu de fier din Ucraina pentru combinatul din Galați.Pînă aici se întindea Moldova lui Ștefan cel Mare. Ismail este legat de Galați și cu o șosea de 90 de km. Iată-l și pe prietenul lui Daea, cor-mo-raaa-nuuuul 🙂 Pare-se că un cormoran papă pînă la un kg de pește, zilnic. Așa și? Are balta pește!

Iată și un releu al KGB care monitorizează tot tot tot, chiar și pe noi 🙂 Iată și un siloz construit de Saligny. Prolific inginerul acesta!

Mergem și tot mergem. Peisajul a devenit monoton. Vremea urîtă i-a alungat pe turiști cu rare excepții în sala de mese, de jos. Ce liniște era pînă să vină ceilalți! Acum toți tolocănesc la foc automat, asta e!

Astăzi nu vom parcurge și ultimii 22 de km pînă la mare dar mîine, la Sulina vom avea timp la dispoziție să vedem și portul și marea și cine mai știe ce.

Deocamdată, un stol de pelicani se rotește pe deasupra noastră, oferind un spectacol inedit pentru mulți dintre noi.Alte imagini

 

Read Full Post »