Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘girona’

Ola, Catalunia – 9

Girona

Ca de obicei, Silvia (ghid) ne spune la foc automat o mare varietate de date istorice şi de legende care dau un parfum aparte acestor locuri. Peisajul este superb şi nu-mi vine să stau cu nasul în caiet şi să notez. Aflăm despre legenda leului din Girona, legenda vrăjitoarei din Girona, legenda tronului lui Carol cel mare… Multe lucruri interesante. Desigur că şi aici sunt urme ale trecerii romanilor. Reţeaua de pasaje sub şi supra terane  este şi aici la datorie şi intrarea în oraş se face fără ambuteiaje. Mergem întins de-a lungul rîului Onyar pînă la o parcare aflată în centrul oraşului, unde ne vom regăsi după cîteva ore. Mai întîi, vedem stîlpul pe care este leul care scăpat de la circ, a terorizat oraşul.

Enervaţi, nişte tineri mai breji, au început să vîneze leul cu arcane. Speriat, acesta s-a suit într-un copac. Cine vrea să fie bine primit în Girona, trebuie să depună drept tribut oraşului, un pupic pe fundul leului. Vă încumetaţi? 🙂  Apoi o pornim pe străzile înguste ale cartierului evreiesc spre Catedrală.

Urcăm cele 90 de trepte – nu 86

dar nu intrăm, pentru că mai avem de văzut o parte din zidul roman care se află în spatele Catedralei, unde vom descoperi vrăjitoarea transformată în stană de piatră pentru că-i teroriza pe locuitori suduindu-i şi aruncînd cu pietre în ei.

Apoi ne vom răspîndi care încotro: unii să vadă Băile Arabe*, alţii să viziteze Catedrala**, alţii parcul pentru a prînzi (picnik).  

Eu şi Silvia (soţia mea) am ales să vizităm Catedrala. Este masivă, liniştitoare şi copleşitoare totodată. Atmosfera este cea binecunoscută: mai degrabă misterioasă prin lumina zgîrcit filtrată printre cele cîteva vitralii. De jur împrejur sunt capele care pot fi luminate la cerere, capele bogat ornamentate care adăpostesc morminte şi altare închinate unor  diverse personalităţi teologice. Se vede şi se aude şi o orgă amplă care cîntă Dumnezeieşte. Nu este voie de filmat dar, nu m-am putut abţine să nu fotografiez curtea interioară.

Apoi, am pornit pe străduţele fostului ghetto, să căutăm ceva de mîncare. Restaurante cu duiumul dar, în toată Spania fumătorii sunt teribil de discriminaţi. Nu pot fuma decît afară, fie acest afară balcon, terasă sau pur şi simplu pe stradă. Găsim totuşi o terasă şi mîncăm ceva cu specific local, destul de bun. Un vajnic pletos zdrăngăne în mijlocul străzii dintr-o chitară dar, evident că nu-l bagă nimeni în seamă şi făcîndu-ne bezele, pleacă în legea lui. Nici noi nu prea mai avem ce face pe aici acum aşa că, plecăm. Înainte de a părăsi terasa, pentru a fi sigur că nu am rătăcit drumul cumva, îi arăt poza cu leul fetei care ne-a servit. Aceasta ne desluşeşte mintenaş drumul aşa că, pînă una alta, leul ne-a plătit tribut nouă! 🙂  A, da, să nu uit: dacă ajungeţi cumva în faţa tronului lui Carol cel Mare şi vreţi să vă aşezaţi pe el, fiţi atenţi alături de cine o faceţi! Legenda spune că acela vă va fi tovarăş pe viaţă!

– – –

* Aceste băi arabe (Banys Arabs) din secolul al XII-lea, un exemplu de arhitectura romanică civilă, se află în cartierul vechi al oraşului. Băile Arabe datează din 1194 şi au fost probabil construite dintr-o mikwe (baie ritualică) evreiască. În secolul al XV-lea a intrat în proprietate privată, pînă în 1617 cînd au devenit parte a mănăstirii de maici a Ordinului Capucinilor, care au folosit-o drept spălătorie. În 1929, totuşi, monumentalele Băi Arabe din Girona au fost declarate patrimoniu spaniol şi a putut începe reconstruirea şi repararea acestor băi antice.

** Vizibilă din majoritatea zonelor oraşului şi aflată la o distanţă de 5 minute pe jos din cartierul evreiesc, catedrala gotică datează din 1416 şi conţine vitralii uluitoare şi cea mai mare boltă cu o singură navă din lume. Catedrala din Girona este una din cele mai impresionante clădiri din Europa. Are o mănăstire şi un turn (numit “Torre de Carlemany”), cu basoreliefuri splendide.

Catedrala originală a fost o construcţie în stil romanic (secolele XI-XII) care a fost apoi reproiecatată de Guillem Bofill în 1416. A fost construită peste fosta Moschee Centrală şi are un amestec de motive gotice, renascentiste şi baroc. Este de asemenea punctul central pentru a începe o plimbare prin oraş. Catedrala din Girona are cea mai mare navă gotică din lume (22’98 metri), si cea de-a doua navă ca lărgime din lume, comparativ cu toate stilurile, după bazilica Sf Petru din Roma. Printre lucrurile pe care merită să le vedeţi se numără tronul de marmură, care este scaunul lui Carlomagno. Acest tron a fost construit cînd trupele sale au ocupat oraşul în 785 d.Hr. O altă antichitate pe care o veţi vedea în catedrală este o tapiserie ce datează din secolul XI-XII, numita “creaţia”.

Catedrala conţine multe opere de artă, expuse în mare parte în muzeul său. Cel mai important exponat este o tapiserie a Creaţiei, o piesa unică de broderie în stil romanic din secolul XI-XII, care înfăţişează oameni şi animale trăind în Grădina Raiului. Cealaltă operă importantă expusă este un exemplar al unui manuscris Beatus din secolul al X-lea, numit “Comentariu pe marginea Apocalipsei” (Codex del Beatus), care este unul din cele mai rare manuscrise din lume. Veţi găsi de asemenea o orgă enormă din secolul al XIX-lea şi cea mai bine conservată tapiserie romanică din Europa. În interiorul mănăstirii în stil romanic există o galerie cu o colonadă dublă, pe care veţi vedea o serie de scene biblice. Din mănăstire puteţi să vedeţi Torre de Carlemany (Turnul lui Carol cel Mare).

Sursa  AICI 

– – –

Am primit de la Salomea nişte precizări necesare : „Ladino este limba evreilor denumiti “sefarzi”, (spanioli), dupa cum idish este limba evreilor “askenazi”, cei din Germania. Idish, provenind din germana, a devenit pe urma limba evreilor din tot restul europei, inafara de regiunile sefarzilor.” Mulţumesc, Salomea!

 

 

Read Full Post »

Tossa del Mar

este o staţiune foarte frumoasă dar cu preţuri ceva mai scumpişoare decît în alte staţiuni. Localitatea este menţionată încă din secolul al IV-lea

dar atracţia locului este o fortificaţie în interiorul căreia locuiau cei care îşi permiteau să plătească taxa de protecţie contra mafioţilor acelor vremuri: piraţii.

Din cele cîteva zeci de case răspîndite pe nişte uliţe înguste situate în pantă, numai una mai este locuită.

Celelalte au fost transformate în restaurante, baruri, spaţii administrative, etc. Există şi un muzeu care adăposteşte lucrări de Dali şi de Chagall dar bineînţeles, este închis. Asta E! în afara fortificaţiei, sute de case particulare la parterul cărora sunt bine ştiutele magazine cu suveniruri şi restaurante. Se poate prînzi cumsecade cu 15-16 euro. Merită! O bere excelentă de 0,30 L este la 2,90 euro; parcă se numeşte Copa Barril.

În zare se văd cîteva hoteluri ultramoderne căţărate pe stînci, perfect integrate printre copaci. Aici tronează care va să zică, o parte din mafia rusă. Peste tot ţi se aduce restul pînă la ultimul eurocent (era să spun pînă la ultima copeică) dar nu eşti refuzat dacă laşi un mic pourboir. Plecăm spre Girona.

Drumul dintre Tossa şi Girona şerpuieşte pe nişte serpentine aflate la cumpăna dintre o vale largă şi un masiv stîncos. Nu după multă vreme, perspectiva se deschide larg. Am coborît la şes. Silvia noastră ne sporovăie date istorice ale gironei, Silvia mea abia aşteaptă să vadă cartierul evreiesc din Girona, iar eu aţipesc puţin…

 

Read Full Post »

 Montjuic

După ce-am admirat pe săturate suvenirurile din acel magazin, mergem iar în faţa Sagradei Familia unde autocarul ne aşteaptă pentru a merge într-o scurtă raită pe Montjuic. Mai aruncăm cîte o privire mută către Basilică, ne suim în autocar şi plecăm. Eu ştiu că voi reveni aici împreună cu Silvia mea, (Silvia noastră este ghida 🙂 ) pentru a vedea interiorul aşa că nu plec cu prea mare regret…

Trecem prin Piaţa Spaniei, a doua piaţă ca importanţă din Barcelona după piaţa Cataluniei. Admirăm o clădire construită în stilul MUDEJAR – se citeşte mudehar – adică arta creştină inspirată de cea musulmană în vremea Reconquistei (între secolele al XII-lea şi al XVI-lea); această clădire adăpostea luptele cu tauri dar după ce acestea au fost interzise în Catalunia, în loc să fie demolată a fost transformată în Mall. Tot e bine că a rămas la locul ei. Apoi trecem pe lîngă Palatul Culturii – o clădire maiestuoasă în faţa căruia se întind Fîntînile Magice (la care vom reveni la vremea potrivită pentru a vedea un uluitor spectacol de lumini, culoare şi muzică).

Trecem printre două coloane care seamănă cu Campanilla de la Veneţia ( mult mai scunde, însă) şi din goana autocarului vom vedea diverse puncte de atracţie turistică, printre acestea numărîndu-se Stadionul Olimpic cu celebrul turn în formă de flacără olimpică, şi ajungem la un popas unde vom prînzi (picnik). De aici avem o panoramă extrem de interesantă a Barcelonei şi a portului turistic de unde se poate călători în Franţa, Italia sau în Malorca.

Aflăm că din acest port au fost organizate primele excursii turistice pe Mediterana. Deasupra noastră, două linii de teleferic

oferă o perspectivă aproape completă a acestui munte, dar noi ne grăbim să mergem pe vestita Rambla. Străjuită la un capăt de o coloană pe care se află o statuie a lui Columb,

iar la celălat capăt de fîntînile din Piaţa Cataluniei, Rambla se întinde pe aproximativ 1200 de metri, este mărginită de restaurante şi de alte magazine, iar pe centru, printre arbori cu umbră deasă se desfăşoară un spectacol interesant. O groază de turişti se plimbă de colo colo, fie căscînd gura la celebrele statui mişcătoare, fie la vînzătorii ambulanţi care oferă fleacuri, fie la nenumăratele tarabe cu suveniruri, fie adăstînd la cîte-o terasă cu cîte o halbă de bere excelentă, dinainte.

Vom reveni şi aici pentru că vestita piaţă aflată la jumătatea Ramblei, acum este închisă. Şi nu în ultimul rînd, trebuie vizitat fie şi sumar, cartierul gotic, adevărat labirint de străduţe înguste şi întortocheate în care rişti să te rătăceşti garantat dacă nu iei seama bine pe unde mergi şi caşti gura la case şi la magazine.

Cam asta a fost excursia de grup. Fiecare şi-a putut face o idee despre Barcelona şi fiecare poate reveni sau nu, aici pentru vre-un obiectiv sau altul. Este vremea să ne adunăm de pe drumuri şi să mergem în localitatea în care suntem cazaţi, Lloret del Mar. În aşteptarea veşnicilor întîrziaţi, avem parte de o un scurt moment de divertisment.

În drum spre casă (ce uşor numim locul unde locuim fie şi temporar, acasă!), Silvia noastră ne tentează cu ceva oferte de călătorie. Cum ar fi o deplasare la Girona, al doilea oraş ca mărime al Cataluniei, o scurtă raită pe mare cu un catamaran pentru a vizita o staţiune ceva mai scumpă – Tossa, vizita Muzeului Teatru Dali în oraşul Figueres, urmată de vizita castelului soţiei lui Dali, Gala, apoi o serată medievală la un castel, un spectacol de Flamenco, o excursie la Muntele Montserat şî în sfîrşit, deplasarea în Piaţa Spaniei pentru spectacolul Fîntînilor Magice.

Desigur că fiecare este liber să meargă numai în unele locuri, deloc sau aşa cum am făcut noi, peste tot. Am socotit atent timpul şi mi-a rezultat că tot ne mai rămîn două zile complet de capul nostru, pe care le vom petrece în Barcelona.

Read Full Post »