Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘glafire’

Glafire

 Sub acest titlu,  Cristian Bădiliţă, adună într-un volum publicat la Polirom, „nouă studii biblice şi patristice”, şi anume:

1 Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii şi retur

2 Iuda Iscariotul între damnare şi mîntuire. Portrete ale celui de-al doisprezecelea ucenic de-a lungul istoriei

3 Păcatul împotriva Duhului Sfant: incursiune biblică şi patristică

4 Ce pierdem ignorind literatura apocrifă?

5 Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos

6 Mitul îngerilor căzuţi

7 Traducerea Septuagintei în româneşte

8 Dumitru Stăniloae, afinitatile şi idiosincraziile sale patristice

9 Teologie şi patristică în catolicismul secolului XX: pagini din jurnalul intim al Bisericii, cînd nu mai avea şaptesprezece ani.

„Volumul de faţă (spune Cristian Bădiliţă) este rodul cercetărilor mele în materie de biblistică şi patristică de-a lungul mai multor ani de zile, îndiferite medii universitare, laice sau teologice. Fără să pot descrie „reţeta absolută”, aş putea spune că tipul de abordare a temelor combină analiza filologică şi perspectiva istorică, pe de o parte, cu dezideratul teologic, pe de altă parte. Las dogmaticienilor atemporali, ce par conectaţi direct la „bateria” Sfîntului Duh, iluzia practicării „teologiei de performanţă”. Personal, îni asum calitatea de felix amator într-un domeniu în care singurii „performanţi” rămîn îngerii şi sfinţii. Mă gîndeam la început să redactez un Prolog mai amplu, intitulat “Portretul unui ortodox fără barbă şi sutană”, dar am renunţat din două motive foarte simple. Primo, consider inutilă orice justificare de ordin metodologic şi ridicol din start orice manifest programatic. Fiecare cititor are discernămîntul, inteligenţa, capacitatea de a descoperi singur validitatea sau invaliditatea analizelor mele. Secundo, orice explicaţie se dovedeşte sterilă în faţa ideologieişi a parti-pris-urilor bine cimentate. Volumul se justifică prin sine însuşi, altfel nu şi-ar avea rostul”.

– – –

Nu mă pot aventura să comentez această carte altfel decît mărturisindu-vă că multe locuri care par obscure în Sfintele Scripturi, devin mult mai limpezi citind această carte. Cristian Bădiliţă este o persoană avizată, iar cei care vor să ştie ceva mai multe despre domnia sa, pot citi AICI cite ceva.

Cred că este important să aflăm de ce Maria Magdaleana (nu Magdalena), o figură centrală în Evanghelii a fost relativ marginalizată în literatura şi practica liturgică, iar în conştiinţa vulgului a fost imaginată de la postura de prostituată pînă la aceea conferită de Dan Brown şi anume de soţie a lui Iisus.

La fel de importantă este şi justa situare a lui Iuda; toată lumea asociază numele său cu infama trădare; cu vînzarea de Dumnezeu. Nu este tocmai aşa, ne demonstrează Cristian Bădiliţă. Dacă aşa ar sta lucrurile, und ear mai fi atotputernicia lui Iisus ca fiu al lui Dumnezeu? Ceea ce trebuia să se întîmple s-a întîmplat!

Se ştie (sau nu) că în afară de Sfintele Scripturi acceptate de canon, există o vastă literatură care în mod nemeritat a fost (şi este) considerată apocrifă. Preoţii au regulile lor, teologii au liber la cercetare, credincioşii sau ateii au dreptul de a fi informaţi şi de a decide singuri.

Tot atît de important este să aflăm cît mai exact care este sensul şi semnificaţia Apocalipsei, fie şi pentru a risipi odată pentru totdeauna viziunea holiwoodiană asupra sa.

Şi nu în ultimul rind, trebuie amintit că sub coordonarea lui Cristian Bădiliţă a fost dusă la bun afîrşit, traducerea în limba română a Septuagintei.

– – –

*”glafirele” sunt lucrări făcute cu migală şi răbdare, „incrustări” rafinate în metal sau piatră. Atunci cînd materia primă a artizanului este Sfînta Scriptură, „glafirele” devin incrustaţii în însăşi trupul Civîntului divin, mărturisiri de credinţă „tăiate” în fila de hîrtie cu instrumentele oferite de fiecare epocă în parte.

Read Full Post »

Aud vorbindu-se zilele acestea despre „apocalipsă” şi despre „sfîrşitul lumii”. Despre calendarul Mayaş puteţi citi AICI  AICI şi AICI şi să vă lamuriţi.

Rămîne să aflăm ce este de fapt, „apocalipsa”. Voi cita dintr-o carte a lui Cristian Bădiliţă, Glafire*:

„noi folosim astăzi cuvîntul „apocaliptic” marcaţi inconştient de episoadele eshatologice, de cutremurătoarele descrieri din textul ioanic.În vulgata curentă, termenul „apocalipsă” trimite automat la „sfîrşitul lumii”. Şi totuşi etimologia refuză categoric o astfel de interpretare: apokalypsis vine de la apo (dez) şi kalyptein (a acoperi) şi se traduce prin „descoperire”, „dezvăluire”. Nimic altceva. Daniel (Cartea lui Daniel – VT n.m, tibi) are o serie de viziuni, printre care şi una referitoare la sfîrşitul lumii. Ioan, în apocalipsa care-i poartă numele, aşişderea: sfîrşitul lumii este prevestit de semne cumplite: cutremure, inundaţii, venirea Antihristului, etc. Toate acestea însă reprezintă elemente ale viziunii, atît.

Treptat, din cauza imaginilor-şoc folosite la descrierea sfîrşitului (eshaton), dar mai cu seamă a faptului că viitorul interesează îndeobşte mai mult decît trecutul, iar soarta oamenilor mai mult decît aceea a planetelor sau a îngerilor, termenul „apocalipsă” a căpătat un sens marcat eshatologic.

În ceea ce mă priveşte, adaugă C. Bădiliţă, susţin punctul de vedere al lui Christopher Rowland şi anume: factorul comun al tuturor scrierilor apocaliptice este „credinţa că voia lui Dumnezeu poate fi cunoscută prin intermediul revelaţiei care scoate dirct la lumină tainele dumnezeieşti. Prin urmare, a vorbi despre apocaliptică înseamnă a ne concentra asupra comunicării directe a tainelor cereşti în toată diversitatea lor”. „Comunicarea directă a tainelor cereşti”, iată esenţa genului apocaliptic! Faptul că printre tainele respective se numără şi sfîrşitul lumii rămîne un aspect secundar. Nu sfîrşitul lumii caracterizează genul, ci viziunea, inclusiv aceea asupra sfîrşitului lumii.”

Sper că explicaţia oferită de domnul Bădiliţă v-a convins să nu vă mai impacientaţi. 🙂 Apropo, cum v-aţi petrecut ziua de 21 decembrie?

*”glafirele” sunt lucrări făcute cu migală şi răbdare, „incrustări” rafinate în metal sau piatră. Atunci cînd materia primă a artizanului este Sfînta Scriptură, „glafirele” devin incrustaţii în însăşi trupul Cuvîntului divin, mărturisiri de credinţă „tăiate” în fila de hîrtie cu instrumentele oferite de fiecare epocă în parte.

Read Full Post »