Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘goreme’

 

Read Full Post »

Cum am avut ca de obicei timp limitat (suficient de data asta) după ce coborîm din Castelul de la Uchisar, mai avem vreme de o cafea. Ai de unde alege. Terase şi restaurante la tot pasul. Ne strecurăm printre tarabele cu artizanat şi cu fructe din producţia localnicilor, ne aşezăm la o terasă mititică cu doar două mese şi încep tîrguiala cu turcaleţul. În afară de turceşte nu ştie decît vreo două boabe englezeşte dar nu pricep absolut nimic. Şi atunci, am ideea salvatoare!

Iupiiiiiu, scot agenda unde îmi notasem învăţăturile dragei Gabriela în materie de cafea şi fălos nevoie mare, spun: ORTA ŞEKERLI (cafea mediu dulce); un pic supărat îmi corectează pronunţia dar, după vreo zece minute ne aduce două cafele mititele dar buneeee, buneeee de numa-numa 🙂 . Nici preţul (afişat) nu-i tocmai de colea: 15 lire turceşti cu ciubuc cu tot. Dar, a meritat.

Mergem spre autocar, unde minune: s-a modificat schimbarea. Nu plecăm mai departe ci, avem parte de o surpriză: vom merge la magazinul unei fabrici de haine din piele, unde vom avea parte de o prezentare de modă după care, ne vom opri să mîncăm la un restaurant All Inclusiv la preţul de 12 TL de persoană. Sună apetisant!

Coborîm încetişor pe lîngă Valea Porumbeilor, un loc absolut fascinant.  Pe versantul muntelui calcaros, acolo unde oamenii n-au putut să-şi amenajeze locuinţele săpate în stîncă, le-au amenajat pentru porumbei (şi alte zburătoare) în speranţa că acestea vor fertiliza solul. Ceea ce parţial s-a întîmplat şi se întîmplă în continuare. Deosebit de ingenios!

Prezentarea de modă nu este cine ştie ce; hainele şi gecile din piele de miel sunt de trei calităţi şi par destul de atractive dar, cu toată reducerea de 50 % promisă, sunt scumpe foc. Chiar nu-s dispus să plătesc 1500 RON pe o geacă subţirică şi mititică din piele. Nici alţii nu par interesaţi aşa că, ioc comision pentru doamna ghid, aşa cum sugerează echipa de zgomote a autocarului 🙂 .

Masa în schimb, a fost foarte bună. Deşi felul principal a fost numai kebap de pui, cele patru feluri de garnituri la discreţie, sosurile şi salata verde, cele două feluri de ciorbă-supă-cremă, cele nu ştiu cîte fel-de-fel de feluri de dulce şi de fructe + pîine din belşug, ar fi putut mulţumi orice gurmand sau chiar gourmet. Chiar nu i-am înţeles pe cei care au vociferat. Normal, vinul şi apa le-am plătit separat.

Nu departe de aici, sunt celebrele biserici creştine săpate în stîncă. În apropiere de ele, s-a dezvoltat o mică staţiune de lux, unde unele hoteluri şi chiar reşedinţe sunt construite direct în peşterile din munte, iar unele dintre ele au şi adăogiri de tip mai modern. Chiar şi restaurante se văd în aceste  peşteri naturale. Am înţeles însă că preţurile pe aici, sunt destul de piperate. Amatorii de zbor cu balonul cu aer cald, îşi pot pune curajul la încercare contra a 50-60 euro ½ h. Sînt şi terase normale, unde probabil că am fi prînzit dacă nu ne-am fi oprit pentru prezentarea de pielărie (în treacăt fie spus, cele cîteva fete şi manechinul din dotare chiar s-au mişcat bine pe scenă). Am ajuns.

Acest ansamblu  este mult prea interesant şi nu cred că trebuie tratat cu superficialitate. De aceea, prefer să vă dau legătura  la portalul Creştin otodox unde veţi găsi explicaţii calificate şi poze mult mai reuşite decît ale mele. Eu nu pot spune decît că i-am mulţumit lui Dumnezeu că ne-a permis ca aflaţi pe pămînt islamic, să ne rugăm în Sfînta zi de Paşte în faţa cîtorva  icoane creştine. Hristos a Înviat!

DSC03833

DSC03838

DSC03843

DSC03869

DSC03873

DSC03877

DSC03880

DSC03881DSC03882

DSC03883

.

Read Full Post »