Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘gornergrat’

Gornergrat

La Zermatt avem timp să cumpărăm cîte ceva de-ale gurii dintr-un supermarket (recomandabil!) să lăsăm bagajele la o magazie (contra plată) şi să tîrguim bilete pentru ascensiunea cu un tren special pînă la Gornergrat la 3089 metri altitudine.  Trenul opreşte pe parcurs pentru schiorii care vor ataca nenumăratele pîrtii de schi;

fiecare urcă şi coboară cum vrea, după ce plăteşte cam 37 de franci de căciulă (atît am plătit noi, graţie miraculosului pass, care ne-a scutit de jumătate din preţ). Nu este frig absolut deloc, iar îngerul nostru păzitor ne-a dăruit un soare strălucitor ca cele mai frumoase vise.

Peste tot sunt pliante amănunţite cu harta regiunii, orarul trenului, pîrtii şi punctele de legătură dintre diversele telecabine şi telescaune, etc; pe scurt tot ce are nevoie un turist, să ştie! Trenul este cuplat la o cremalieră pentru că panta ascensională este de vreo treizeci de grade. Din cînd în cînd, se vede cîte-un schior care coboară vijelios. În zare, se văd telecabinele care merg către Monte Rosa Hutte. Calea ferată este pe  alocuri apărată de acoperişuri şi protejată de parazăpezi. În tren este foarte cald dar afară, soarele este însoţit de un geruleţ straşnic care îi zgribuleşte pe neprevăzători – sunt cam minus 15 grade. Jos este una, sus este altceva!

Coborîm din trenuleţ, facem poze şi mai urcăm o pantă pînă la Observatorul Astronomic

(cred) unde este bineînţeles, şi un hotel. De aici mi-am cumpărat alt briceag elveţian, (în locul celui confiscat la Otopeni) pe care l-am inscripţionat cu numele meu, TIBI. 🙂 Luăm un ascensor apoi dăm ultima bătălie pentru cota 3136. Pentru ultimii 12 metri am păşit de circa şaptezeci de ori şi am făcut trei opriri.

E limpede că n-am stofă de alpinist. 🙂 Voinţă am, picioare bune am dar, astmul meu spune NU şi NU! 🙂 deşi pe aici, n-am fumat mai mult de trei-patru ţigări la fiecare două zile.

Poze, apoi vom căuta ceva de papa că suntem lihniţi. Poze la cota 3136, cea mai mare înălţime la care am fost vreodată în viaţa noastră, pînă acum.

Suflul mi-a revenit dar, a început să se înoreze, tocmai la timp pentru a intra în bufetul cu autoservire

unde poţi alege dintr-o gamă cumsecade de feluri de mîncare, salate, dulciuri, băuturi beţive, sau nu. 🙂 Farfuriile sunt ţinute la cald, totul este curat şi îmbietor. Cu cincizeci de franci, două persoane pot mînca pe săturate şi se pot delecta şi cu cîte-o berică. Practic, după bolul cu gulaş nu-mi mai trebuie nimic dar trebuia să gust din rulada de porc şi din nişte chestii vegetariene sub formă de sarmale. Buneeee 🙂 . Mîncarea este consistentă pentru că aici vin schiorii iar aceştia, consumă calorii, nu glumă!

Abia aici m-am lămurit cu munţii aceştia. Practic, de la Visp începe escalada diverselor părţi ale masivului muntos dar pentru cele mai înalte vîrfuri, cartierul general este la Zermatt. De aici (şi de la Tasch) ai nenumărate posibilităţi de escaladă către principalele vîrfuri, respectiv Gornergrat – unde am fost azi, Klein Matterhorn (3883 metri) – unde vom merge mîine cu telefericul, respectiv pînă la Zchwarsee Paradis cu telecabina şi apoi ascensiune per pedes pentru temerarii care se vor încumeta să atace Hornlihutte unde este o bază şi de aici pentru cei mai viteji pînă la Matterhorn – 4478 metri, escaladat prima oară în anul 1876, cu preţul a şase vieţi omeneşti (din grupul de opt!).

Depinde numai de timpul pe care îl ai la dispoziţie pentru că există diverse posibilităţi de escaladă şi pentru alte şi alte localităţi aflate pe alte şi alte piscuri muntoase ca de exemplu Breithorn – 4164 metri, Pollux – 4092 metri, Castor – 4228 metri şi multe, multe altele…


Read Full Post »

Între Visp şi Zermatt

Urmează Gornergrat.

Read Full Post »