Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘guadalest’

 

După incursiunea de la Valencia, avem iar, zi de odihnă; de exemplu, eu. Sau, de hoinărit, așa cum am văzut că fac unii. Sau zi de shoping, cum face și Silvia, din nou 🙂 . Nici măcar nu vă mai spun ce bunătățuri a luat pentru acasă; papa bun de tot 🙂  .Dimineață am coborît la micul dejun per pedes că din cele șapte ascensoare, nu funcționează nici măcar unul. De ce? Mister… nu-i nimic, sportul face bine la sănătate 🙂 ; numai că, sper să nu se întreacă cu gluma și cînd va trebui să urcăm în cameră!

În timp ce noi ne delectam cu frumusețile Valenciei, în Barcelona, separatiștii care au organizat un referendum pare-se ilegal, s-au luat la bătaie cu polițiștii. Sau cu unioniștii. Sau toți cu toți, naiba să mai știe. Nu mă pricep și nu mă bag dar, nu cred că mișcările politice centrifugale pot să aducă ceva bun în Uniunea Europeană. Mi se pare că o uniune puternică ar reprezenta o forță de apărare mult mai eficientă în fața pericolului real de expansiune rusească. Mă rog, nu știu prea multă istorie, și nici la politică nu-s tocmai expert. Dar, mi-a devenit destul de limpede faptul că în lipsa unor lideri cu viziune și carismă lucrurile merg spre rău sau în cel mai bun caz, stagnează. Și stagnează sau merg mai prost pentru că trăim într-o adevărată dictatură a submediocrității gregare și agresive.

Revenind la Benidorm, Gran Hotel Bali. Așa cum am mai spus, hotelul este compus din două corpuri, unul ”mic” cu vreo 20 de etaje și corpul ”mare” cu 43 etaje locuibile plus două etaje pentru mecanismele de comandă a instalațiilor. Nu  prea știu ce se află la subsol în afară de unul dintre cele două restaurante unite printr-o scară interioară. Hotelul se pretinde a fi de patru stele, poate că așa e, poate că-i mai degrabă de trei dar, este funcțional are tot ce trebuie pentru un sejur plăcut, nenumărate posibilități de distracție, jocuri, piscine, cafenele, baruri, cofetării, etc, iar seara muzică de cafe-concert.

Vremea a fost permanent senină dar din ce în ce mai răcoroasă, mai ales noaptea… Mi se pare normal! Totuși este luna octombrie, și chiar la Mediterana fiind, se apropie iarna, nu vara. Am avut regim de all inclusive, trei mese pe zi iar cu excepția micului dejun (cam repetitiv) la prînz și la cină felurile de mîncare (cam 60-70 zilnic) au variat constant. Fructe din belșug, vreo zece sos-dresuri pe bază de ulei de măsline cu diverse ierburi sau alte ingrediente, sosuri diverse (de carne, de tomate, cu sau fără curry, etc, etc, etc) dulcețuri, patiserie, prăjiturele, sucuri naturale, de fapt, cam tot ce-ți poate dori inimioara; chiar și fructe de mare! și bineînțeles, pentru adepții lui Bacchus, o sticlă de vin alb roze sau roșu la două persoane, la prînz și la cină. Plus o sticlă de apă plată de un litru și jumătate. Dacă apa nebăută o poți lua în cameră (pentru ness de exemplu), vinul nebăut rămîne pe loc.. Și hoțomanii naibii, în zilele de picknick, ne-au ”făcut” de porția de vin 🙂 . Desigur, glumesc.

La capitolul deficiențe am de reproșat finisajele de mîntuială ale pereților exteriori și lipsa de personal. Niciodată camerele nu au fost dereticate înainte de ora 14/15. Tot la capitolul plus este de remarcat că observînd borcanul de ness din camera noastră, personalul ne-a adus un aparat de încălzit apa! Iar la baie, chiar dacă n-am consumat în întregime gelul șamponul și săpunul, au fost aduse altele și altele, probabil ca să ne tenteze să le luăm la plecare, mai știi? 🙂 . Cu recepția n-am avut treabă decît la sosire cînd am primit cartela și cînd am cumpărat șapte zile  de acces la internet care teoretic este gratuit, practic NU, și la plecare. Tot așa am pățit și în Andaluzia, deci, nimic nou sub soare… Una peste alta ne-am simțit destul de bine către foarte bine șiiii, cam asta a fost…

Ce ne-a impresionat mai mult și mai mult? Să le luăm pe rînd:

Biserica din Novelda cu uluitoarea sa orgă cu tuburi din marmură,

Ivan Larrea sculptorul muzician,muzeele din Guadalest,

lacul de acumulare din Guadalest,albul calm din stațiunea Altea,peisajul sub și supra marin de la Insula Benidorm,

imaginea de ansamblu a stațiunii Benidorm,

castelul Santa Barbara din Alicante,Grădina palmierilor din Elx (citește elche),

belvedere de zi și de noapte de pe terasa de la etajul 45 a hotelului Bali,piața din Alicante,

creațiile lui Callatrava,

catedralele din Alicante și din Valencia. Mi-a scăpat ceva? Atîta pagubă! 🙂

Anunțuri

Read Full Post »

Așa. Acum, musai să spun (pe scurt) ce-am aflat de la Olga. Benidorm este stațiunea aflată pe locul trei în Spania după Madrid și Barcelona, ca număr de turiști. Plus de asta, Benidorm este obiect de studiu la Universitatea de turism ca exemplu de explozie a numărului de turiști și ca exemplu de urmat în ceea ce privește explozia de construcții atît în domeniul turistic dar și în domeniul domestic. În prezent are circa șapte zeci de mii de locuitori dar cele 138 de hoteluri primesc cohorte de turiști. De ce? Pentru că Benidorm este o stațiune ultramodernă în care numărul de zgîrie nori este enorm pentru Spania, dacă nu chiar pentru Europa: 325 de zgîrie nori! În Paris, am văzut în urmă cu vreo zece ani un cartier care se mîndrea cu vreo 15 clădiri mai înalte de o sută de metri. Ce să spună Benidorm cu Gran Hotel Bali, a cărei înălțime este de 186 de metri? Ce să spună noua clădire de locuințe (formată din două turnuri unite la vîrf) cu cei 2oo de metri înălțime ai săi? Nu știu… Mai în glumă, mai în serios, Benidorm este alintat cu numele de BeNewYork 🙂 !

Bon. Deocamdată, după ce am prînzit omenește și după ce am primit accesul la camere, ne ohihnim o leacă și ne organizăm. Către seară, ne vom întîlni cu Olga ca să punem la cale, excursiile suplimentare. Pînă acum totul este OK chiar dacă sînt dezamăgit o țîrică de faptul că suntem cazați DOAR la etajul 10 din 43 🙂 ! În schimb, priveliștea este magnifică, avem perspectivă către Mediterana și către o insulă denumită tot Benidorm (unde vom ajunge ulterior). Plus de asta, pe terasa de la parter (dar și în balcon) fumatul este permis așa că, berica alunecă plină de bună voie 🙂 …

Din cei 189 de călători care au sosit cu avionul pînă la Valencia, numai 23 formează grupul nostru turistic. Dintre aceștia, doar 14 au manifestat interes pentru activitățile suplimentare, Valencia, Alicante, Guadalest sau Novelda. Vom vedea ce și cum mai încolo.

După ce am cinat într-unul din cele două restaurante cu autoservire avem de ales: fie te duci la plimbare, fie te apuci de pilit 🙂 . Vinul inclus nu-i nici grozav de bun dar nici prost. Vin de masă acceptabil. Dacă mai vrei supliment (și noi mai vrem) de la unul dintre nenumăratele baruri sau cafenele cumperi ce vrei că au cam de toate. N-avem chef să stăm pe terasă, mai degrabă vrem să admirăm priveliștea de la balcon. Cum mă străduiam de zor în romgleza mea de baltă să cer nește vin roze și nește apă minerală cu gaz, plus nește gheață cubulețe, fata de la bar m-a atacat frontal: spune bre ce vrei în românește 🙂 ! Draga  de ea!

Și ne-am încheiat lunga zi pe balcon, în sunetele unei orchestre bunișoare și a unei dive care se străduia de zor să o imite pe Tina Turner… Cum nu i-a prea ieșit a dat-o pe pe un soi de jazz pe care l-a interpretat muuuuult mai bine. Pînă la urmă, am închis ușa de la balcon și la adăpostul liniștii ne-am cufundat în somn. Mai e și mîine o zi!

Read Full Post »

Așa cum am spus, vom reveni în Valencia măcar pentru o zi întreagă fie pe cont propriu, fie cu dădaca 🙂 . Olga tocmai ne solicita să spunem: care vrea cu grupul la Valencia, care la Alicante, care într-un sat mititel, Guadalest, cu vreo două sute de locuitori dar care, țineți-vă bine: adună anual cîteva milioane de turiști! Plus de asta, mai putem opta pentru o excursie de o jumătate de zi într-o mică localitate, Novelda, unde într-o biserică mică dar extrem de cochetă se construiește o orgă fără de seamăn pînă acum în lume: orga ale cărei tuburi sunt făurite din marmură! Din marmură? Adică din piatră? DA , din piatra-marmură! Ca mare admirator al cîntecului de orgă, n-am voie să ratez această minunăție, nicidecum!

După ce ne-am ospătat și după ce ne-am cazat, Olga a promis că va face calculele și toate eforturile să ne ajute. Știți ceva? Eu o cred! Spune că a venit pe aici în urmă cu vreo douăzeci de ani (nu din pricini economice) și a rămas; poate ne va spune mîine ceva mai mult…

Revenim la plecarea din Valencia. Pe nesimțite, șoseaua a început să urce. Pas cu pas, peisajul de șes de lîngă mare a căpătat accente de peisaj de deal, apoi de munte. Numai că, dacă în Andaluzia am văzut zeci de kilometri de livezi cu măslini, aici am văzut zeci de kilometri de livezi cu portocali pe rod, în diferite stadii de coacere. Fructele vor fi culese la sfîrșitul lui octombrie-începutul lui noiembrie; din cîte văd, unele sunt coapte de pe acum (suntem la sfîrșitul lui septembrie).

Am văzut și aici că lupta omului gospodar cu natura neprielnică se materializează în terase minuscule îngrădite cu piatră, terase unde sunt plantați pomi fructiferi diverși, pe alocuri viță de vie, și alte plante pe care nu le știu. Cert este că nici pe aici, nu rămîne nici-un centimetru pătrat de pămînt cultivabil, neexploatat. Despre asta este vorba: muncă și determinare! Trecem peste; nu cred că valencienii au un ministru al agriculturii de talia berbecului bou, Daeeeeeea.

Spuneam că șoseaua a început să urce. A urcat ce a urcat și vremea a început să se cam strice… A început chiar să plouă. Pffff, nu asta așteptam de la stațiunea Benidorm, stațiune către care ne îndreptăm întins, și unde vom fi cazați la Gran Hotel Bali. Eh, nu-i nimic. Bucuria de a fi aici este mult mai mare decît întristarea adusă de cîțiva nori răzleți și a cîtorva picături afurisite de ploaie nesuferită.

Drumul de la Valencia pînă la Benidorm nu-i prea scurt (cam o oră și jumătate) dar, nu este lipsit de farmec. Am străbătut inclusiv două tunele, dragele mele și nesuferite Silviei 🙂  După cel de-al doilea tunel, șoseaua a început să coboare. Semn că ne apropiem de mare deci, de destinație. Și ce să vezi? Vremea s-a îndreptat binișor, soarele a ieșit dintre nouri biruitor, prilej tocmai bun pentru Olga să declare cu emfază: vedeți? Benidorm vă primește cu soare, da? 🙂 ! Poi DA! Ce, poți cumva să negi? Nu poți…

Read Full Post »