Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘haifa’

Amănunte, AICI

Imagini din Haifa, în drumul către Stela Maris. Comentează ghidul nostru, domnul Iosif.

Read Full Post »

     Peisajul a început să redevină interesant. Apropierea de Mediterana (pe partea stîngă a şoselei) deschide un orizont albastru, larg. Am ajuns în preajma Muntelui Carmel (Viile Domnului) unde începînd de la ţărmul mării pînă sus, pe vîrf, se întinde oraşul Haifa. Este cel de-al treilea oraş important al Israelului după Tel-Aviv şi Ierusalim; important centru economic, financiar, turistic, fiind în acelaşi timp cel mai important port de industrie grea al ţării. Este singurul oraş din Israel care are o linie de metrou, linie care porneşte de la poalele muntelui, pînă în vîrf. Doar la Ierusalim mai este în fază avansată o linie de tramvai/metrou care va lega principalele puncte ale oraşului.

     Nu după multă vreme ajungem în partea centrală a oraşului Haifa. Aici, avem ocazia să contemplăm de jos în sus Templul Bahai şi minunatele sale Grădini Suspendate. Haifa este centrul mondial al acestei religii. Bahai este o îmbinare între hinduism, budism şi cele trei mari religii monoteiste, islam, creştinism, iudaism. Are certe accente filosofice, credincioşii ( majoritar bogaţi ) nu se roagă, nu se închină, nu au icoane şi văd strălucirea Domnului în lucrurile frumoase ( ca de exemplu aceste grădini).

     În timp ce filmam ( de pe mijlocul străzii!) atît templul cu grădinile dar şi cîteva cadre generale, am simţit la un moment dat, o umbră lîngă umărul meu stîng. Era un autobuz local al cărui şofer a încetinit şi a trecut pe lîngă mine încet, să nu mă sperie şi să nu mă deranjeze. Chiar am simţit că nu mai suntem în România : am scăpat fără să fiu claxonat, admonestat, înjurat, poate şi mai rău de atît… Nu zăbovim prea multă vreme aici. Autocarul începe să urce pe serpentine greu, încet; destinaţia noastră, este Stela Maris. Aici, este o frumoasă capelă dedicată celui mai vechi profet din VT, Sfîntul Ilie. Pe acest loc se spune că Sf. Ilie a cîştigat o luptă cu preoţii zeului Baal, la îndemnul său Dumnezeu trimiţînd un fulger care a prefăcut în scrum, altarul lui Baal şi pe cei 450 de preoţi ai săi.

     De aici, mergem pînă în apropiere unde se află un vechi observator, de unde se deschide o perspectivă magnifică asupra golfului. Pe suprafaţa Mediteranei mici vapoare ca de jucărie, stau la ancoră, intră sau ies din port; nu este totuşi nimica de joacă pe aici. Cîteva vedete militare purtătoare de rachete, controlează traficul, atent.

     Începem să coborîm. Ne vom opri la prima Poartă a grădinilor Templului Bahai. Imaginea este la fel de magnifică deşi, Templul nu este în acest moment acoperit de splendida sa cupolă aurită (este supusă unui proces de restaurare). La intrare, am fost supuşi unui control de rutină a pazei templului. Dreptul lor doar este proprietate privată iar în Israel, gardul sau zidul despărţitor, este ridicat la rang de principiu. Pe trotuarul de vizavi, trei portocali ne îmbie cu fructele lor, coapte deşi suntem în 29 decembrie. Numai că cele mai accesibile dintre portocale au fost deja jumulite de cohortele de turişti de dinaintea noastră, iar la cele din vîrf, pas de ajunge!

     Vremea se menţine superbă; ieri abia către seară am avut nevoie de un puloveraş subţire dar astăzi la Haifa, Mediterana îşi face simţită prezenţa : o briză uşoară se transformă pe neaşteptate în vînt, vînt care trece prin cămaşă ca prin sită aşa că o geacă, este tocmai bine-venită. La drum. Suntem în partea de sus a oraşului Haifa. O imensă varietate de vile, majoritatea cu două niveluri. Oraşul este curat şi aflăm că marea majoritate a funcţionarilor de stat, sunt ex-ofiţeri. Probabil de aici, disciplina şi rigoarea. Domnul ghid ne dă nişte amănunte despre organizarea de tip kibutz; din 220, au mai  rămas vreo 40. Socialismul nu a putut triumfa nici aici. Este o întreagă tărăşenie politică cu aceste kibutzuri. Statul a hotărît să reducă subvenţiile, hotărîre desigur, contestată de unii politicieni. Populismul populează politica după cum se vede, peste tot!

     Trecem pe lîngă un Mall reconstruit după ce fusese distrus de Saddam, cu o rachetă care de fapt viza rafinăria din apropiere. Trecem pe lîngă o autostradă pe care contra cost, automobilele sub-traversează Muntele Carmel, evitînd traficul din Haifa. Vremea se cam înourează. Acesta este motiv de mare bucurie pentru că de ani buni seceta îşi cam  face de cap. Stăbatem un sat de agricultori din Valea Betlehemului. Pot să aduc mărturie că este mai degrabă un mic orăşel format din vile, multe dintre ele cu un cat sau chiar două. Domnul Iosif tocmai ne spune ca în Israel, s-a născut o nouă varietate de israelian = cel muncitor, pe lîngă afacerist. SE VEDE! Prosperitatea etalată de aceste sate, o demonstrează.

   Un înţelept evreu a spus că dacă VREI, legenda dispare şi rămîne realitatea! Are MARE dreptate!

###

 Primesc de la doamna Salomeea :

Tibi, salut
Ca cititoare a Gradinii de hartie” am ajuns la blogul tau,
si urmaresc cu placere impresiile de calatorie din Israel.
Ma bucur ca ti-au placut locurile de aici , unde fiecare bucatica de pamant e o bucatica de istorie.
Imi permit sa te corectez asupra ultimei propozitii :
” Daca vrei , nu este o legenda” sunt cuvintele lui Theodor Herzel, cel care a avut viziunea fondarii statului Israel.
O semnificatie asemanatoare gasim intr-adevar si in vorbele unuia din inteleptii evrei, din antichitate:
“Nimic nu sta in fata vointei (omului)”

Mulţumesc doamnei Salomeea, pentru binevenitele completătări.

Read Full Post »

     Vremea este în continuare, incredibil de frumoasă. Autocarul goneşte către ieşirea din Tel-Aviv, către autostrada spre Haifa. O reţea de pasaje supraterane ajută la fluidizarea traficului. Pe stînga, se vede o termocentrală ale cărei turbine sunt răcite de apele rîului Yarkon. Pe dreapta, un parc imens cu terenuri pentru sport, cu piste de alergare, muzee (geologic, zoologic, botanic…). Apoi un lac artificial cu bărci mai mari şi mai mici unde este şi o şcoală de navigaţie. Tot aici, se organizează concerte rock în aer liber. Şoseaua este foarte bună şi peste tot este curat. Bineînţeles, pe marginea şoselei se văd binecunoscutele furtunuri care formează uriaşa reţea de irigaţie a ţării; din loc în loc, pompe care pun apa în mişcare, aşa cum am mai spus, după un program computerizat. De altfel, Israel are o industrie bine pusă la punct de soft care aduce anual cam şapte mld de dolari în vitieria ţării. Tocmai trecem printr-un mic oraş satelit al tel-Avivului, Herzliya, unde principalele companii de soft din lume, au reprezentanţe. Aveam să facem o scurtă oprire în acest orăşel, pe drumul de întoarcere spre casă. Dar, pînă atunci, mai e!

     Deocamdată, noi mergem către Haifa, următoarea noastră destinaţie. Cum peisajul este monoton, domnul Iosif ne umple timpul cu multiple explicaţii. Abia apuc să notez cîte ceva. Nu este separaţie între politică şi religie deşi alegerile sunt democratice. De Sabat cam totul este oprit; transportul în comun, trenurile, mare parte a magazinelor, etc. circulă totuşi, taxiurile. Patronii care nu doresc certificat de Kosher din partea Ministerului Religiilor, sunt liberi să-şi deschidă magazinele. La hotel, aveam să vedem că circulă numai un lift din cele două. Şamd. Ascult numai cu o ureche. Sînt în continuare adînc marcat de cele văzute cu o zi înainte. Sînt îngîndurat totuşi, mai notez cîte ceva.

     – În Israel, sunt patru categorii de cetăţeni; ultraşii, cam cinci la sută. De la cei aproximativ patru sute de pe vremea lui Ben Gurion, această categorie de cetăţeni care ar trebui să ţină treaz spiritul iudaic studiind neîncetat Legile lui Moise, au ajuns cam 50 de mii şi a devenit o adevărată problemă. Aceştia nu au drept de muncă, primesc o mică pensie de la stat ( 70-150 de dolari ) şi sunt întreţinuţi de familie (soţiile lor lucrează), sau de comunităţile de evrei din SUA sau din Canada; pe aceştia i-am văzut la Zidul Plîngerii cu mîna întinsă, pe aceştia i-am văzut lîngă Biserica Română, pe aceştia aveam să îi văd în diferite locuri încercînd să ne vîndă diverse fleacuri. Culmea, aceştia nici măcar nu recunosc statul Israel! ei susţinînd că statul se va înfiinţa cînd va veni Mesia! Se încearcă corijarea acestei situaţii limitînd numărul anilor de studiu la maxim cinci, şi acordîndu-le drept de muncă deşi aceştia, nici nu vor să audă de aşa ceva.

     – Emmmm, apoi sunt naţionaliştii moderni (cam 20 la sută) care susţin că fiecare milimetru de pămînt (cel promis evreilor de Moise) trebuie recuperat de la palestinieni; de aceea nu acceptă nici-un compromis, de aceea unul dintre ei l-a ucis pe Ytzac Rabin. Aceste două categorii de cetăţeni sunt activi în viaţa politică, au reprezentanţi în Parlament şi se opun din răsputeri adoptării constituţiei care este deja scrisă. Nu cred că greşesc dacă percep în glasul domnului Iosif, o totală dezaprobare.

     – Eeeem a treia categorie de cetăţeni sunt tradiţionaliştii dar cea mai mare parte sunt a patra categorie de cetăţeni, nepracticanţii. Eeeem, în Israel, sunt 5 minorităţi : arabi musulmani, arabi beduini, arabi creştini, druzii şi cerchezii. Druzii au o religie secretă, despre care nu se ştie mare lucru; numai preoţii lor ştiu religia şi o transmit studenţilor lor; sunt cam o  sută de mii în Israel şi încă vreo cinci sute de mii prin Liban şi prin alte părţi. Cerchezii provin dintre cetăţenii exilaţi de guvernul rus. Sunt musulmani şi deşi sunt arabi, nu le este recunoscut acest statut ( de către arabi!) pentru că nu au rădăcini în Orientul Mijlociu.           # Primesc un adaos de la prietenul Teofil. #

Cerchezii sunt musulmani dar nu sunt arabi de nici o culoare. Ei sunt cei mai indo-europeni dintre toate popoarele estului. Pot spune ca sunt arieni. Nici in clin sau in maneca cu semitismul ( a fi arab implica a fi semit! ) fac parte din cultura Maikop din Caucaz care datează din anul 4000 î.Hr. fiind poate cea mai veche cultură din lume, chiar inaintea celei sumeriene. Povestea lor este fenomenala au fost crestinati de Sf. Toma, nu s-au “aranjat” cu crestinismul s-au intors la samanism pentru secole si s-au islamizat dupa. Nu au fost surghiuniti de tzar ci s-au refugiat in Imperiul Otoman fiind asezati unde i-ai gasit. Sunt soldati foarte buni si fac parte din armata Israeliana la fel ca druzii, cel putin asa am auzit eu.

     Apoi, domnul ghid începe să ne explice ce este cu Transiordania, Cisiordania, Fîşia Gaza, etcaetera, dar nu mai am chef să ascult cu atenţie aceste probleme dureroase, aceste probleme politice, aceste răni sîngerînde ale istoriei palestiniano-israeliană. Nu de asta am venit aici. De altfel, nici restul turiştilor nu pare acaparat de aceste chestii arzătoare pentru poporul israelian. Mai degrabă, iscodesc drumul ca să vadă : mai e mult pînă la Haifa ? Nu, nu mai este mult!

Read Full Post »