Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘hotel delta’

Vremea trece repejor, ne reambarcăm pe nava Delta și la drum. Bon. Este vremea prînzului, știam de dimineață că vom avea ciorbă de văcuță, căpătăm smîntînă pentru dressing din belșug și deși nu prea mai beau spirtoase, dacă tot am amintit despre ele mai devreme, mă las în voia poftei și mă duc la bar. Ochesc o palinkă de Oaș, (am amintiri despre horinca de pe acele meleaguri) cer, gust, nu-i chiar ce știam eu că ar trebui să fie, dar ca aperitiv, merge. Vine ciorba, excepțională. Felul doi, friptură de porc cu sos de tomate plus alte ingrediente. Friptura merge, sosul este excepțional. Dar garnitura de orez este pur și simplu, irezistibilă. PAROL!

Mă uit pe vapor. Limbile s-au dezlegat, toată lumea vorbește dar nu se știe dacă mai ascultă cineva, 🙂  atmosferă destinsă. Cam asta a fost incursiunea noastră în Delta Dunării, nu cred că alta va mai fi. Am venit, am văzut, ne-am dumirit: potențial uriaș, rezultate mai puțin decît modeste. O dovedește faptul că azi complexul Cormoran era pustiu, că ospătarul se lăuda că mîine vor avea 40 de turiști. 40? Asta-i o glumă?

O mai dovedește și faptul că la Chilia nu te poți apropia din cauza mizeriei, o dovedește inclusiv faptul că din trei nave mari a cîte 80 de persoane nu mai funcționează decît una și aia pe sponci, cu 53 de turiști.

Acum, mergem la hotel. Aventura noastră s-a încheiat. A fost o experiență frumoasă, atent îndrumată de domnul profesor Paul Blidaru, despre care am numai vorbe bune de spus. Am văzut pe internet și păreri contrare nu mă interesează DELOC. Profesorul Blidaru este onest și dedicat. Și dacă are ceva scăpări, ne amintește cu discreție că pînă la urmă este și dumnealui doar un om, la fel ca și noi. Cu bune și cu rele, așa cum recunoaște chiar dumnealui. Respect domnului Blidaru, un venerabil profesor (de muzică) trecut de 73 de ani și care lucrează în turism de 50!

l-am întrebat pe Nicu, tînărul ospătar care a glumit că se scoală la 5 dimineța ca să ia apă din Dunăre pentru ciorba de pește, dacă vreodată cele trei nave ale companiei Delta funcționează simultan. Mi-a răspuns că da, mai ales duminica dar nu numai. Merge bine hotelul? Foarte bine. Dar complexul Cormoran de ce este așa de gol? Asta chiar nu știe. Mă opresc aici cu întrebările. Pare-se că și aici, OMERTA are legi care nu pot fi încălcate. Asta ai voie să spui, asta spui, ori asta nu știi, etc.

Este ora 16 și e clar că nu mai e mult pînă la hotel, e limpede că am terminat-o cu delta, este evident că după hoinăreala din Tulcea de azi, nu mai urmează decît plecarea de mîine către București.

Silvia se sorește pe punte, Robi moțăie lîngă mine în sala de mese, eu beau bericioaică și scriu aiureli 🙂

L-am întrebat pe Nicu dacă este mai bine pe vapor decît la restaurant.

– L-a fel.

Nu cred dar dacă asta a fost instruit să spună, asta spune.

Read Full Post »

Este ora 08,30 și suntem deja la bordul unuia dintre cele trei vapoare deținute de compania care deține și hotelul.

Am luat un mic dejun surprinzător de bogat și de variat. Aseară am oprit aerul condiționat care pe mine mă deranjează foarte tare, (nici Silvia nu-l agreează) și am deschis geamul protejat contra gîngăniilor de o plasă subțirică de metal. Am dormit cu întreruperi dar ne-am odihnit suficient. Vremea este frumoasă deși ceva nori par să se zburlească la noi.  Este o leacă de răcoare dar se poate rezista doar în cămașă. Oricum, eu în afară de cămăși n-am luat nimic pe post de haină, pulover, etc. Am în schimb umbrela că frigul ca frigul, pe mine ploaia mă indispune total. Am pornit. Ghidul face o scurtă istorie a dunării, origini trei brațe, vărsare trei canale, lungime totală 2840 de km și coincidență, totalitatea canalelor din Deltă însumate, totalizează tot atît! Traseul nostru: Tulcea, Ceatalchioi, Padina, Ismail, Chilia veche. Povești despre disputele ucraino-ruso-moldave-românești, despre pescuitul ilegal și barbar (cu explozibil), povești despre barjele abandonate – peste o sută! (vezi Doamne, în conservare), povești povești povești. Ajungem la o bifurcare unde din stînga Dunărea vine de la Galați, iar noi mergem la dreapta, adică intrăm pe brațul Chilia.Uluitoare diversitatea speciilor de păsări! Dunărea este cel mai internaționalizat fluviu, străbate 10 țări și patru capitale, iar în bazinul său geografic sunt 80 milioane de locuitori (doar atît?). Mergem pe marginea canalului și malurile par aproape; în realitate, lățimea canalului este aici de 1000 metri! Trecem și pe lîngă un stol de pescăruși așezați pe luciul apei.

Cît vezi cu ochii, apă, zburătoare și copaci. Și miliarde de tone de pești sub luciul apei. Abia acum înțeleg cît de imensă este inestimabila deltă. Și mă bufnește rîsul cînd îmi amintesc că un ins caraghios, un bețivan care se dădea drept jurnalist, chiar credea că EL este guvernatorul deltei. EL! Mbuahahahahaha 🙂 Iată: imediat ce-am amintit de L.M. vedem pe partea dreaptă un imaș pe care pasc bineînțeles, niște vaci. LOL 🙂

Sunt și drumuri de acces, am văzut și automobile și pescari amatori.

Păcat numai că s-a cam înorat și s-a cam făcut răcoare. Am coborît la sala de mese, acoperită, unde este cald și Iglesias creează o atmosferă tihnită. Julio nu Enriche.Am ajuns la Ismail, port unde vine minereu de fier din Ucraina pentru combinatul din Galați.Pînă aici se întindea Moldova lui Ștefan cel Mare. Ismail este legat de Galați și cu o șosea de 90 de km. Iată-l și pe prietenul lui Daea, cor-mo-raaa-nuuuul 🙂 Pare-se că un cormoran papă pînă la un kg de pește, zilnic. Așa și? Are balta pește!

Iată și un releu al KGB care monitorizează tot tot tot, chiar și pe noi 🙂 Iată și un siloz construit de Saligny. Prolific inginerul acesta!

Mergem și tot mergem. Peisajul a devenit monoton. Vremea urîtă i-a alungat pe turiști cu rare excepții în sala de mese, de jos. Ce liniște era pînă să vină ceilalți! Acum toți tolocănesc la foc automat, asta e!

Astăzi nu vom parcurge și ultimii 22 de km pînă la mare dar mîine, la Sulina vom avea timp la dispoziție să vedem și portul și marea și cine mai știe ce.

Deocamdată, un stol de pelicani se rotește pe deasupra noastră, oferind un spectacol inedit pentru mulți dintre noi.Alte imagini

 

Read Full Post »

Hotel Delta

În fine, ajungem la Hotel Delta, trei stele pîlpîitoare, primim cazarea și coborîm la masă că vorba lui Silvia, ne vine să lătrăm de foame 🙂

Primul fel a fost un soi de șalău (bine gătit, dar cam fad) înecat într-un ocean de piure de cartofi la care s-au îndurat să ne dea și cîte un păhăruț minuscul cu vin de Niculițel + o sticlă mititică de apă plată sau carbogazoasă, la alegere. Deocamdată aștept răbdător să ne aducă felul doi, porc la cuptor sau cam așa ceva. Semn bun: în cameră am zărit o scrumieră, deci se poate fuma!

Au adus porcul, două felii generoase cu două garnituri, pilaf de orez și piure de cartofi cu sos de tomate roșii, dar după ce-am gustat am lăsat totul în farfurie. Bucătari de mahala. Nici măcar desertul, înghețată de vanilie n-a fost mai comestibil. Asta a fost, să vă fie de bine, mulțumim. Vorba lui fratele meu, Cornel, odihnească-l Domnul în pace: mulțumescu-ți ție Doamne, c-am mîncat dar iar mi-e foame 🙂

Lîngă cele 5 mese a cîte 10 persoane (grupul) mai erau vreo 20 de petrecăreți care sărbătoreau ceva, se distrau și jucau de mama focului în sunetul unei orchestre de trei zgomotici plus o talentată distrugătoare de șlagăre autohtone și internaționale.

Mai bine luăm o sticlă de vin pentru delectat pe îndelete în cameră. Mîine ne trezim la 6,45 să mergem cu bamporiul pe Brațul Chilia. Noapte bună!

Read Full Post »