Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Hristos’

În aceasta luna, în ziua a sasea, se praznuieste sfânta si dumnezeiasca Aratare a Domnului Dumnezeu si Mântuitorului nostru Iisus Hristos (Epifania sau Boboteaza).

Teofania - BoboteazaSfânta si dumnezeiasca Aratare a Domnului Dumnezeu si Mântuitorului nostru Iisus Hristos o sarbatorim în aceasta zi, în toate sfintele biserici, facând, de cu seara, slujba Privegherii. Ca însusi Dumnezeu Cuvântul, îmbracându-Se în Adam cel vechi si plinind toate ale Legii, a venit la marele Prooroc Ioan, ca sa Se boteze. Si acesta îl oprea, zicând catre Dânsul: „eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine si Tu vii la mine?”.

Daca a auzit însa pe Domnul zicând: „lasa acum”, a cunoscut ca botezul este plinirea a toata dreptatea si L-a lasat. Si botezându-Se Hristos, toata firea apelor a sfintit; si cufundând în apele Iordanului toate pacatele oamenilor, îndata a iesit din apa; înnoind si zidind din nou pe omul, care era învechit în pacate si dându-i împaratia cerurilor. A Carui slava si putere este în vecii vecilor. Amin.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului noului sfintit mucenic Romano Lachedemonul, care, marturisind în anii 1695, prin sabie s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sursa: Creştin-ortodox

Am fost la Yardenit, locul amenajat în Israel pentru cei care vor să intre în apa Iordanului şi am un clip pe care vi-l arăt încă o dată

La mulţi ani! Ioanelor şi Ionilor de pretutindeni!

Read Full Post »

Fragment din Decalog pentru Mileniul III

Dumnezeu s-a întrupat ca să lumineze viaţa umană, ba chiar ca să fie semnificaţia ei. Acest lucru trebuie crezut cu convingere profundă şi cu bucurie; trebuie trăit cu statornicie şi coerenţă; trebuie vestit şi mărturisit, în ciuda frămîntărilor vremii şi a ideologiilor opuse, aproape întotdeauna insinuante şi îngrijorătoare.

În ce fel este Iisus semnificaţia existenţei omului? El însuşi lămureşte, cu mîngîietoare claritate: „Tatăl Meu vă dă adevărata Pîine din cer. Căci Pîinea lui Dumnezeu este cea care coboară din cer şi dă viaţă lumii (…). Eu sînt Pîinea vieţii; cel care vine la mine nu va flămînzi şi cel care crede în mine nu va înseta niciodată.” (Ioan 6, 32-35). Iisus vorbeşte simbolic, referindu-se la marea minune a manei dată de Dumnezeu poporului evreu la trecerea prin pustiu. E clar că Iisus nu înlătură grija normală şi căutarea hranei zilnice şi a tot ceea ce poate face viaţa omului mai avansată, mai evoluată, mai împlinită. Dar viaţa trece inevitabil. Iisus arată că adevărata semnificaţie a existenţei noastre pămînteşti se află în veşnicie şi că întreaga istorie umană, cu dramele şi bucuriile ei, trebuie văzută în perspectiva veşniciei.

Şi noi, ca şi poporul lui Israel, trăim pe pămînt experienţa Exodului: „pămîntul făgăduinţei” este cerul.

Dumnezeu, care nu l-a părăsit pe poporul său în pustiu, nu-l părăseşte nici pe om în pelerinajul său pe pămînt. I-a dat o „pîine”, în stare să-l susţină pe drum: „pîinea” este Hristos. El este, înainte de toate, hrana sufletului, prin adevărul revelat şi apoi prin însăşi persoana sa, în Sacramentul Euharistiei.

Omul are nevoie de transcedenţă! Omul are nevoie de prezenţa lui Dumnezeu în istoria zilnică! Numai astfel îşi poate afla sensul vieţii! Iar Iisus nu încetează să le spună tuturor: „Eu sînt calea, adevărul şi viaţa (Ioan14, 6); „Eu sînt Lumina lumii; cel care mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8, 12); „Veniţi la mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi alina!” (Matei 11, 28).

Ioan Paul al II-lea – PLANUL LUI DUMNEZEU, Editura Enciclopedică, 1999

Read Full Post »

Evanghelia după Fiul NORMAN MAILER

Desigur, oamenii se împart în atei şi credincioşi, aceştia aparţinînd de tradiţii diferite, este loc sub soare pentru toată lumea, fiecare cu conştiinţa sa, dar puţină lume pune la îndoială existenţa lui Iisus ca persoană istorică. Şi este imposibil de negat că acest personaj extraordinar a marcat soarta lumii. Chiar şi istoria s-a împărţit în două mari perioade, înainte de Hristos, şi după Hristos. În afară de cărţile bisericeşti, acest personaj a fost subiectul a nenumărate romane, piese de teatru, filme, picturi, sculpturi, piese muzicale. S-ar părea că nu mai este nimic de spus despre acest personaj; iată că nu este aşa.

În 1997, Norman Mailer vine cu o abordare absolut extraordinară şi propune o biografie a lui Cristos, povestită de el însuşi, într-o Evanghelie, o autobiografie, Evanghelia după Fiul (am postat primul capitol din carte, anterior; citeşte AICI). Născut într-o familie de esenieni, unii dintre cei mai habotnici dintre evrei, crescut în cultul curăţeniei, timp de 14 ani învaţă meşteşugul lemnului, părintele său pămîntesc, Iosif, fiind tîmplar. La vîrsta de 27 de ani îşi încheie ucenicia, dar continuă să munceascăîmpreună cu Iosif.

– “Ar fi ieşit un tîmplar bun din tine, dacă asta ar fi dorit Dumnezeu să te faci”.

Oare ce voia Iosif să spună cu vorbele astea ? Uitase Iosif că atunci cînd Iisus avea 12 ani îi destăinuise taina naşterii sale ? De cîte ori mergeau la templu, stătea de vorbă cu bătrînii învăţati, care îi spuneau mamei sale :

– “Nicicînd nu ne-a fost dat să auzim atîta înţelepciune, de la cineva atît de tînăr”.

Copil fiind, Iisus are îndoieli. Învăţa şi el ca toţi copiii de evrei înca înainte de vîrsta de cinci ani, toate Cărţile Sfinte, se joacă, dar uneori în competiţie cu alţii, nu cîştigă el întotdeauna. Oare să fie adevărat ca EL este FIUL ? După moartea lui Iosif, îndoielile îl copleşesc. Trebuia să meargă fără zăbavă la profetul acela vestit, Ioan Botezatorul, pe care mulţi în afară de farisei, îl credeau sfînt. După botez, Dumnezeu i-a spus:

– “Pentru că nu eşti încă în putere, nu te întoarce acasă. Mai bine urcă muntele şi în pustietatea aceea posteşte între stînci. Bea apă, dar de mîncat să nu mănînci nimic”. Chinuit de Diavol cu felurite ispite, Hristos strigă puternic:

– Piei Satana ! Nu pe tine te vreau, ci pe Tatăl!

Povestea lui Iisus este foarte bine cunoscută şi nu trebuie să o repovestesc eu. Meritul incontestabil al lui Norman Mailer este că reuşeşte să redea un Iisus autentic Divin, dar cu trăsături de mare profunzime autentic umană . Dacă Iisus pe cruce s-a îndoit că este fiul lui Dumnezeu, putem să avem şi noi momentele noastre de slăbiciune fără a ne ruşina.

Astăzi începe Postul Mare. Cine are putere, îl va ţine pîna la Invierea lui Iisus Hristos, la Sfintele Paşti!

Read Full Post »

1.Şi îndată dimineaţa, arhiereii, ţinând sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu tot sinedriul şi legând pe Iisus, L-au dus şi L-au predat lui Pilat.

2.Şi L-a întrebat Pilat: Tu eşti regele iudeilor? Iar El, răspunzând, i-a zis: Tu zici.

3.Iar arhiereii Îl învinuiau de multe.

4.Iar Pilat L-a întrebat: Nu răspunzi nimic? Iată câte spun împotriva Ta.

5.Dar Iisus nimic n-a mai răspuns, încât Pilat se mira.

6.Iar la sărbătoarea Paştilor, le elibera un întemniţat pe care-l cereau ei.

7.Şi era unul cu numele Baraba închis împreună cu nişte răzvrătiţi, care în răscoală săvârşiseră ucidere.

8.Şi mulţimea, venind sus, a început să ceară lui Pilat să le facă precum obişnuia pentru ei.

9.Iar Pilat le-a răspuns, zicând: Voiţi să vă eliberez pe regele iudeilor?

10.Fiindcă ştia că arhiereii Îl dăduseră în mâna lui din invidie.

11.Dar arhiereii au aţâţat mulţimea ca să le elibereze mai degrabă pe Baraba.

12.Iar Pilat, răspunzând iarăşi, le-a zis: Ce voi face deci cu cel despre care ziceţi că este regele iudeilor?

13.Ei iarăşi au strigat: Răstigneşte-L!

14.Iar Pilat le-a zis: Dar ce rău a făcut? Iar ei mai mult strigau: Răstigneşte-L!

15.Şi Pilat, vrând să facă pe voia mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat ca să fie răstignit.

16.Iar ostaşii L-au dus înăuntrul curţii, adică în pretoriu, şi au adunat toată cohorta.

17.Şi L-au îmbrăcat în purpură şi, împletindu-I o cunună de spini, I-au pus-o pe cap.

18.Şi au început să se plece în faţa Lui, zicând: Bucură-Te regele iudeilor!

19.Şi-L băteau peste cap cu o trestie şi-L scuipau şi, căzând în genunchi, I se închinau.

20.Şi după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de purpură şi L-au îmbrăcat cu hainele Lui. Şi L-au dus afară ca să-L răstignească.

21.Şi au silit pe un trecător, care venea din ţarină, pe Simon Cirineul, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf, ca să ducă crucea Lui.

22.Şi L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăceşte „locul Căpăţânii”.

23.Şi I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El n-a luat.

24.Şi L-au răstignit şi au împărţit între ei hainele Lui, aruncând sorţi pentru ele, care ce să ia.

25.Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea.

26.Şi vina Lui era scrisă deasupra: Regele iudeilor.

27.Şi împreună cu El au răstignit doi tâlhari: unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Lui.

28.Şi s-a împlinit Scriptura care zice: Cu cei fără de lege a fost socotit.

29.Iar cei ce treceau pe acolo Îl huleau, clătinându-şi capetele şi zicând: Huu! Cel care dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti.

30.Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi, coborându-Te de pe cruce!

31.De asemenea şi arhiereii, batjocorindu-L între ei, împreună cu cărturarii, ziceau: Pe alţii a mântuit, dar pe Sine nu poate să Se mântuiască!

32.Hristos, regele luiIsrael, să Se coboare de pe cruce, ca să vedem şi să credem. Şi cei împreună răstigniţi cu El Îl ocărau.

33.Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea.

34.Şi la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se tălmăceşte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?

35.Iar unii din cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie.

36.Şi, alergând, unul a înmuiat un burete în oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare.

37.Iar Iisus, scoţând un strigăt mare, Şi-a dat duhul.

38.Şi catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos.

39.Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că astfel Şi-a dat duhul, a zis: Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!

40.Şi erau şi femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea,

41.Care, pe când era El în Galileea, mergeau după El şi Îi slujeau, şi multe altele care se suiseră cu El la Ierusalim.

42.Şi făcându-se seară, fiindcă era vineri, care este înaintea sâmbetei,

43.Şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus.

44.Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult.

45.Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul.

46.Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră lauşa mormântului.

47.Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus.

Sursa   http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=53&cap=15

Blogul Zilei   http://cammely.wordpress.com/

– – –

Read Full Post »

      Dacă nu am spus nimic pînă acum, este vremea : şepcile pe care ni le-a făcut cadou în prima zi ghidul nostru, domnul Iosif, îşi arată utilitatea : cei şapte-opt care le poartă, sunt adevărate repere pentru ceilalţi care zgîind ochii te miri pe unde, se răzleţesc de grup. Evident, domnul Iosif defilează în fruntea noastră, cu un mic steguleţ al României (fără stemă) ridicat în sus. După tentativa de masă de prînz eşuată, ne reunim pentru a merge la Mormîntul Sfînt. Mai înainte de aceasta, am vizitat un magazin de obiecte bisericeşti  de unde doritorii, au putut să cumpere lumînări. Alţii, au cumpărat icoane scumpe sau cruciuliţe din aur sau din argint. Ghidul ne tot învîrte pe străduţele înguste unde negustorii îşi etalează marfa, o laudă şi încearcă să te determine să cumperi măcar ceva acolo, cît de cît; unii, chiar reuşesc.

Dar noi avem altă treabă şi nu după multă vreme, de după un zid, în faţa ochilor noştri se vede o construcţie masivă. La început, nu ştiu ce să cred. Unde suntem ? mă întreb ? – Eeeeem, suntem în faţa Sfîntului Mormînt. Aici sunt restul de staţii, adică eeeem, despuierea de haine (X), Baterea în cuie (XI), locul unde Iisus a murit pe cruce (XII), locul ungerii cu mir şi în sfîrşit, punerea în mormînt ne spune ghidul. Deocamdată eu nu văd decît o lespede mare (staţia a XIII-a) deasupra căreia căreia sunt atîrnate de un cadru, opt lampadare (care semnifică numărul Bisericilor adăpostite în Biserica Sfîntului Mormînt. Văd este un fel de a spune pentru că, misterul este amplificat de semi-lumina în care sunt învăluite locurile acestea.

Aici, m-am rătăcit de grup. Locul este plin ochi cu diverse grupuri de turişti. Aveam să recunosc o parte dintre limbile vorbite – inclusiv rusa – dar cea mai mare parte, nu. Ce contează ? Am altă urgenţă acum. Unde o fi domnul Iosif ? Dar Silvia ? Mă uit de jur împrejur. Lîngă intrare, pe dreapta, văd o scară care urcă în sus. Cine urcă, trebuie să şi coboare, îmi zic. La dreapta, văd că se deschide o altă încăpere şi mă îndrept într-acolo. În mijlocul încăperii vaste, o capelă înconjurată de turişti. Privesc, privesc, şi găsesc : pierduţi într-o mare de turişti ruşi, Iosif, Silvia şi încă vreo cîţiva membri ai grupului, stau la rînd pentru a pătrunde în interiorul capelei, respectiv staţia a XIV-a. Aici este Mormîntul lui Iisus Hristos şi în  acelaşi timp, locul Învierii Sale, dar ca de obicei, despre Învierea Sa nu prea căpătăm amănunte… De aceea, întreaga construcţie se numeşte Biserica Mormîntului ŞI Învierii Domnului Iisus Hristos. De aici se aduce Lumina de Paşte în fiecare an, în urma minunii care se întîmplă negreşit : apariţia la miezul nopţii rînduite a focului care la început nu arde şi care apoi, se transformă în Flacără Vie de la care creştinii iau Lumină.

Pentru a putea pătrunde în Mormînt, trebuie să ne exersăm fie şi măcar pentru o clipă, umilinţa : trebuie să ne aplecăm adînc pentru a putea pătrunde acolo, pe o scară destul de abruptă, în jos. Nu putem zăbovi prea multă vreme; sunt prea mulţi cei care aşteaptă, iar ieşirea se face tot pe aici. Avem vreme numai să filmăm mormîntul, pereţii, să ne închinăm la icoane şi cam atît. Odată ieşiţi din catacombă, pe partea stîngă a capelei construite deasupra mormîntului aprindem lumînările cumpărate dinainte. Apoi, mergem din nou, spre locul ungerii cu mir (pentru înmormîntare). Pe rînd, turiştii dar mai ales turistele, au un moment de devoţiune. Se prosternează pe piatra ungerii şi ating de ea obiecte despre care se spune că vor fi sfînţite. Cum eu habar nu aveam despre asta, Silvia mi-a luat şapca şi a lipit-o de piatră; aveam să aflu chestia asta, ulterior; încă nu ieşisem complet din transă. În fine.

Văd şi alţi membri ai grupului apropiindu-se. Domnul Iosif ne îndrumă către scările de la intrare, scările – foarte abrupte! – care ne vor duce spre staţiile X, XI şi XII.  Aici, iar se zăboveşte pentru că, din nou fiecare turist îngenunchează şi se reculege; de asemeni, se aprind lumînări pentru cei vii şi pentru cei morţi, la fel ca la bisericile noastre. Coborîrea se face pe trepte la fel de abrupte; firesc, doar această construcţie este ridicată pe Golgota, zis şi Muntele Căpăţinii. Aici, pe aceste locuri, istoria menţionează etape diferite. Pe vremea VT locul era folosit drept cimitir. În 135 d. Hr. Împăratul Adrian a construit aici un lăcaş închinat lui Zeus, iar pe locul mormîntului, un altar al lui Venus. Este uriaşul merit al Împărătesei Elena, mama lui Constantin cel Mare că aceste locuri arată acum, aşa cum arată. Elena, a construit aici prima Biserică Creştină, în 326, înlăturînd construcţiile lui Adrian. Întreaga creştinătate datorează enorm Împărătesei Elena, de la ridicarea martirajului comis trei secole împotriva creştinilor, pînă la adoptarea creştinismului ca religie oficială în Imperiul Roman, de către Constantin în 313 (cred), şi nu numai. Elena a întreprins vaste cercetări, cercetări care au permis descoperirea crucii pe care a fost răstignit Mîntuitorul, ridicarea unor lăcaşuri de cult şi atîtea altele…

Odată grupul reunit, facem un tur al uriaşului aşezămînt. Prima biserică din 326 denumită Anastasis (Învierea) a fost distrusă şi reconstruită de mai multe ori. Ce este de reţinut este faptul că, în prezent, aici oficiază zilnic, următoarele comunităţi creştine : greco-ortodoxă, armeană, catolică, latină(romană), ortodoxă-siriană, coptă şi etiopiană. Am avut parte inclusiv noi să asistăm la o slujbă oficiată de ordinul franciscanilor (sper să nu mă înşel; rasa încinsă cu frînghie, corul, organizarea riguroasă). În Biserica Greco-Ortodoxă*, un punct este indicat ca fiind Centrul Lumii. Poate că este, de unde să ştiu eu asta ? Dar, îmi aduc destul de bine aminte că tot grecii pretindeau că la Delphi este “Omphalos” – adică buricul pămîntului, deci ?

*În camera părintelui superior grec, este expusă mîna dreaptă, înnegrită şi uscată, a Mariei Magdalena.

Read Full Post »