Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘ierihon’

Cînd am vizitat în decembrie 2010, Yardenit de pe Rîul Iordan, tocmai începuse o ploicică măruntă şi rară, adevărată mană cerească pe aceste meleaguri. Am mers spre locul amenajat cu aprobarea Ministerului Religiilor din Israel, unde potrivit spuselor domnului ghid Iosif, – “eeeem, veţi lua contact cu apa Iordanului; nu vă veţi boteza pentru că aţi fost deja botezaţi”. Are dreptate ? Probabil. Cert este că Dumnezeu ne botează pe noi toţi, evrei sau nu, cu ploaia Sa binefăcătoare.

Despre Bobotează, citiţi AICI şi AICI 

Ajungem. Şi aici, ca şi la Biserica Pater Noster de pe Muntele Măslinilor, zidurile sunt tapetate cu inscripţii în multele limbi ale pămîntului, care redau episodul din NT (Marcu 1, 9-11).  Mă bucur să văd că şi aici, limba română este evidenţiată. Întrarea în apa Iordanului este permisă numai îmbrăcat/ă într-un costum ritual care fie se cumpără, fie se închiriază; în acest scop sunt amenajate cabine pentru schimbarea hainelor şi cabine cu duşuri. Vremea astăzi este rece aşa că, nici nu poate fi vorba despre îmbăiere. Care intră în Iordan desculţ, care atinge apa numai cu mîna aşa cum am făcut eu, dar cam atît. Bineînţeles, ieşirea se face prin magazinul de suveniruri, unde doritorii pot cumpăra obiecte care să ateste trecerea lor prin acest loc.

Este destul de sigur faptul că nu acesta este locul unde Ioan l-a botezat pe Iisus. Deşi localizarea cu certitudine este destul de greu de făcut, vom vizita şi locul despre care se spune că este adevăratul loc de botez al Domnului, un loc nu prea depărtat de Mănăstirea Sfîntului Gherasim.

Merită să citiţi istoria acestui minunat lăcaş, AICI 

Read Full Post »

 

Mai multe puteţi vedea pe blogul lui  Costin Comba 

Read Full Post »

     Pentru că Ierihon este sub controlul autorităţii palestiniene, ghidul nostru, domnul Iosif nu poate să ne însoţească. Ne va aştepta într-un loc amenajat atît ca popas, cît şi ca punct de graniţă, la intrarea în localitate. Aici, se pot cumpăra diverse obiecte artizanale, se poate bea o cafea, se poate mînca ceva frugal, se poate alimenta cu benzină

doritorii se pot fotografia

sau se pot ‘plimba’ cocoţaţi în spinarea unei cămile.

Am înţeles că acesta este mijlocul prin care beduinul acela îşi cîştigă existenţa dar ne-a fost milă de biata cămilă şi nu ne-am căţărat în spinarea sa.

În Ierihon am vizitat aşezămîntul românesc

şi Dudul lui Zaheu

Postarea despre Ierihon, AICI iar o foarte bună relatare despre Ierihon, AICI

Read Full Post »

      Cei 14 “hoinărici” amatori de drumeţie, s-au prezentat la ora fixată. În faţa hotelului stătea răbdător un microbuz de vreo 20 de locuri, lîngă care ghidul nostru stă de vorbă cu un bărbat înalt, cu ochelari şi cu o figură zîmbitoare. El va fi şoferul nostru pentru acest drum. El va fi şi ghidul nostru la Ierihon, pentru că şi acest mic şi antic oraşel, este controlat de Autoritatea Palestiniană, iar aici, domnul Iosif nu trebuie să intre dacă ţine la pielea dumisale. Ca cetăţean israelian dar şi ca pensionar fost ofiţer activ în  serviciul de informaţii ale armatei, ar fi lesne ţinta teroriştilor, luat prizonier şi eventual folosit ca monedă de schimb pentru teroriştii din închisorile israeliene.

     Peisajul ne este deja familiar; mare parte din drumul catre Ierihon se face pe autostrada spre Ierusalim. La un moment dat, domnul ghid ne atrage atenţia pe marginea drumului, unde nişte borne semnalează cota faţă de  nivelul mării,  la care ne aflăm. Tocmai am trecut pe lîngă cota 500 şi tot coborîm. De o parte şi de cealaltă a drumului, se văd aşezări de beduini. Foarte pretenţios spus, aşezări. De fapt, sunt cîteva zeci de corturi improvizate din lemn, pînză şi plastic, în care trăiesc aceste cete de păstori nomazi. Trăiesc bineînţeles, exact ca acum 500, 1500, 3500 sau poate chiar, 8000 de ani! Ne aflăm în zona deşertică a Israelului. Totuşi, sistemul de irigaţie este şi aici la datorie şi fiecare palmă de pămînt care poate fi lucrată, este cultivată.

     Ajungem la un mic popas format dintr-o benzinărie, cîteva magazine cu artizanat, un soi de restaurant-cafenea şi un post de control militar israelian. Aici, domnul Iosif va aştepta pînă cînd ne vom întoarce noi de la Ierihon. Timpul nu ne mai presează ca pînă acum şi facem o scurtă pauză. Mă uit la preţul benzinei; între 7 şi 9 shekeli. Scump! Două cămile aşteaptă în poziţia şezînd (îngenunchiat) doritorii să se fotografieze lîngă ele, sau chiar să facă o plimbare. Privesc fascinat cămilele cum se ridică în picioare cu cei care li s-au căţărat în spinare, cum ocolesc nepăsătoare locul de popas conduse de căpăstru de un beduin, apoi cum reîngenunchiază pentru a-i lăsa pe călăreţi să coboare din şaua dublă.

     Plecăm. Trecem de o barieră deschisă unde nu ne controlează nimeni. Figura şoferului nostru se pare că este cunoscută şi funcţionează ca un soi de garanţie. Domnul Iosif ne spusese numai cuvinte de laudă despre acesta. Că de fapt, este proprietarul a opt autocare şi a acestui micribuz. Că a pornit de la poziţia de ghid în care este foarte bine pregătit. Că mai are şi o plantaţie cu vreo 200 de măslini. Că este harnic, se vede, doar nu a pregetat să o facă pe şoferul în prima zi a anului nou! Ce nu ne-a spus domnul Iosif, este că nenea acesta habar nu are o boabă de română aşa că, nu ne va explica nimic. Eh, atîta pagubă!

     Ierihon, este se pare, prima cetate cucerită de evreii din vechime după ce trecuseră cei 40 de ani petrecuţi în deşert. Este aşezarea umană cea mai veche de pe pămînt şi este aflată la cea mai scăzută cotă faţă de nivelul oceanului planetar, respectiv minus 250 metri. Este un oraş cu populaţie majoritar arabă, deci a fost cedat Autorităţii Palestiniene în 2005. Vizităm Aşezămîntul Românesc compus dintr-un complex frumos de clădiri şi o biserică. Nu ne bagă nimeni în seamă. De-abia la plecare, vine un călugăr care se oferă să ne spună cîteva cuvinte. Mai coborîm din microbuz ? Nuuuu! Pînă acum, ce-o fi păzit ? În apropiere mai este o capelă în curtea căreia se află Dudul lui Zaheu . Zaheu a fost un vameş care auzind că Iisus va trece pe aici, s-a căţărat într-un sicomor (tradus ca fiind dud) pentru a-L vedea şi s-a convertit.

     Urcăm pe un platou de unde vedem la înălţime, săpată în stîncă, o cetate. Vedem pe deasupra capetelor noastre, un teleferic. De unde pleacă vedem, unde ajunge, nu, şi nici nu vom afla pentru că am uitat să-l întrebăm pe domnul Iosif. Pe aceste meleaguri Iisus a făcut destule minuni menţionate în NT, aici îşi are originea pilda cu bunul samarinean, aici se află şi Muntele Ispitei. N-are rost să mai stăm pe aici prea multă vreme. Ce am avut de văzut am văzut, iar după ce am făcut un tur al noului oraş cu locuinţele sale moderne, cu tarabe pline cu fructe, cu locaşuri de cult, cu circulaţie anevoioasă, mergem spre barieră. Nu ne mai controlează nimeni, îl recuperăm pe domnul Iosif, şi la drum! spre Marea Moartă.

Read Full Post »