Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘incert’

Nu ştiu alţii cum sunt – vorba lui Creangă – dar pentru mine libertatea este o stare de spirit, o atitudine perfect onorabilă care subliniază – nu în mod abstract, nu nuuu – ci care exprimă în mod solar, un ecou de coloratură luminat clar nu incert, de bunătatea unui suflet echilibrat, suflet luminat de experienţa antecesorilor noştri, nu în mod greşit cum pot să creadă alţii, că libertatea înseamnă dreptul de a huidui orice şi oricînd.

O tristă şi nefastă coincidenţă face ca azi, zi de psi-duzineală, să fie şi ziua de naştere a celui mai longeviv conducător al destinelor neamului nostru, în afară de Ştefan cel Mare (şi cel sfînt!): Nicolae Ceauşescu. Nu despre N.C. vreau eu să spun cîteva vorbe. Dumnezeu să-l ierte, că are pentru ce!

Vreau să spun cîteva vorbe în spiritul primului paragraf al acestei postări în care m-am grăbit să epuizez duzina de cuvinte şi anume, despre Mircea Vulcănescu. Aflat în temniţă, Mircea Vulcănescu l-a acoperit cu trupul său în camera de supliciu, pe un tînăr care fusese udat cu apă rece, în plină iarnă. Tînărul – anonim despre care nu mai ştie nimeni (aproape) nimic – a scăpat cu  viaţă în timp ce M. Vulcănescu s-a îmbolnăvit grav şi a murit pe altarul unei omenii fără de seamă: sacrificiul de sine!

Ultimele cuvinte pe care le-a rostit Mircea Vulcănescu, au fost: să nu ne răzbunaţi! Nu ştiu dacă s-a gîndit cineva să-l răzbune. Şi din cîte ştiu, singura „răzbunare” de care a avut parte acest spirit nobil a fost ca o stradă oarecare, dintr-un cartier oarecare, să primească numele său. Mircea Vulcănescu a dat dovadă de maxima expresie a conceptului de libertate: dăruind (viaţă), vei dobîndi, adică exact conceptul altui mare martir prea puţin cunoscut al neamului românesc: Nicolae Steinhard.

În decembrie 1989, tinerii care s-au jertfit pe altarul libertăţii noastre, au strigat: vom muri şi vom fi LIBERI! Sunt ei liberi? Suntem NOI, liberi? Liberi? Liberi să uităm!

Gata! Dau cuvîntul frumoşilor bloggeri care alaltăieri au sărbătorit cum se cuvine, împlinirea a doi ani de cînd fiinţează

clubul psiprima pe listă,  psi

La Fee

tibi 2

vero

cita

dor

Dunia

Carmen DJ Andreea Cammely Scorpio anacondele Max Peter vavaly d’agatha

Read Full Post »

Noua cortină– repostare (din 27 ianuarie 2010)

E limpede. Nu ştiu ce soi de indivizi făuresc şleaurile pe care se chinuie naţia asta să meargă în drumul său către un viitor incert, dar nu mai există nici-o îndoială că zăpada este principala lor raţiune de a fi. De fapt, nu zăpada care ar putea să fie benefică, ci înzăpezirea, înnoroirea. Trasul sforilor către direcţia neantului garantat. Indivizii aceştia chiar reuşesc să tragă o nouă cortină peste speranţele românilor conectaţi la nato şi la ue. Reuşesc indivizii aceştia să ameţească atît imobilismul istoric al noii birocraţii de tip pan-european, dar trag cu ochiul şi la instalarea noilor socialisme de tip american-obamiste.

Mitul fondator al unei americi care promitea democratizarea unei lumi întregi, a murit odată cu Reagan. Şi cu moartea excepţionalui OM care a fost Papa Ioan Paul al II-lea. A căzut zidul berlinului ? Ei şi ? facem noi alte ziduri. Dărîmăm fundamentele economiei de tip liberal fondată de Adam Smith, promovăm specula ca religie economică şi năruim noi pînă la urmă toate speranţele voastre într-o lume mai bună. Ce, nu aţi aflat încă ? Lumea este aşa cum vrem noi să fie : idioată şi limitată aşa cum suntem chiar noi, stăpînitorii noii desfăşurări a vanităţilor noastre : colorată în roşu obamist cu nuanţe neo-moscovite. Nu pricepeţi ? Ei fir-ar să fie… Noi zidim lumea. Nu vedeţi ce ziduri frumoase construim ??? Nerecunoscătorilor!

Naţia asta a noastră, navighează printre şleauri. Cu o roată merge către apusul ideii de stîngism roşu venit de la răsărit, cu altă roată merge către răsăritul ideii neo-apusene care invită la somnul ideilor anesteziate, legănate pe muzica politically corectness. Idealul tiraniei minorităţilor de tot felul, asupra majorităţii normale, este pe cale e a fi atins. Nimeni nu mai poate ieşi cîteva veacuri din acest impas : ridicăm noua cortină, iar după ce o s-o înlăturăm, veţi vedea că noul zid este de netrecut.

Înapoi în peşteră cu voi.

#

Au mai repus în pagină vorbe din trecut psi . anaveronica . cita . Gina . Carmen . anacondele . altcersenin .

Read Full Post »