Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘insula benidorm’

După două zile pline, avem un scurt răgaz, mai de voie așa, nu alergare alertă din loc în loc ca pînă acum. Doar suntem în vacanță, nu? Deși se spune că în vacanță te duci să te obosești că de odihnit sau de dormit poți și la scîrbici, nu? 🙂 Cert este că ne trezim mai fără grijă, așa, la limita pierderii micului dejun. Totuși. Ajungem la timp și-l devorăm pe îndelete… Apoi? Poi cum de la balconul camerei noastre vedem Insula Benidorm, de ce să nu facem o scurtă incursiune și pe acolo?

Declarată Parc Național, avînd și o legendă interesantă, această insulă chiar merită vizitată. Cum aflasem dinainte ce trebuie să facem, luăm autobuzul nr. 2 chiar de lîngă hotel și mergem în portul turistic. Luăm bilete de la o tarabă de pe țărm, 15 euro de căciulă, habar n-avem ce căpătăm în schimbul banilor, că n-ai cum să te înțelegi cu valencienii decît în limba gimnastică 🙂 , dar nu contează, vom vedea noi ce și cum. Valencienii pur și simplu refuză să vorbească altceva. Nici măcar cele cîteva cuvinte în spaniolă sau engleză sau franceză pe care le știu nu ne-au fost de folos deși, mă încearcă o teribilă senzație că ei înțeleg ce le spun dar se fac că nu prea…

În fine. Instinctele noastre de turiști exersați 🙂 ne spun că dincolo de comunicarea precară, oamenii sunt profesioniști și-și fac meseria în mod conștiincios. Deci :)! Am luat biletele de la capătul liniei de autobuz, am mers vreo 200 de metri pînă la un debarcader minuscul botezat (în mod abuziv huo 🙂 ) port turistic și ne-am cățărat pe o navă antedeluviană care părea că ar fi trebuit scoasă din circulație încă de pe vremea lui Noe 🙂 . Cei care se ambarcaseră înaintea noastră, nu prea mulți, vreo 30, se cocoțaseră pe puntea de sus, dar noi am hotărît să rămînem pe puntea de jos, la umbră. Echipajul este format din căpitanul/timonier și doi mateloți. Unul controlează biletele iar celălalt te atacă vrei/nu vrei cu un aparat foto. De ce? Vom vedea… 🙂 .

Drumul pînă la insulă nu durează prea mult, iar odată ajunși la debarcader, suntem îndrumați insistent să accedem pe o altă ambarcațiune, o chestie care fără să fie submarin este amenajată cu ferestre largi, situate sub suprafața apei. După ce-am coborît în cala acestei nave insolite și ne-am așezat pe niște taburete de fier, vreme de vreo 20 de minute vom vedea milioane de pești de la cîțiva centimetri la aproape un metru, zburdînd fără teamă în jurul ”fierătaniei”. Apa este incredibil de limpede, albastră și presupun, foarte curată.

Distracția odată încheiată, suntem debarcați pe insulă, unde avem de ales: fie riscăm o escaladă pînă în vîrful insulei pentru o belvedere (mulțumim frumos dar nu 🙂 ), fie să bem cafea, o bericică sau o limonadă la barul amenajat lîngă debarcader. Nu te grăbește nimeni. Poți să zăbovești întreaga zi dar, trebuie să fii atent cînd te poți întoarce cu ultimul transport. Că dacă nu, acolo rămîi măcar o noapte și vrei nu vrei, dormi în sînul naturii 🙂 . Cum n-aveam de gînd să rămînem acolo, am băut fuguța un suc natural de portocale făcut în fața noastră din portocale adevărate de la mama lor de-acasă (trei euro paharul) și ne-am grăbit la debarcader. După ce ne-am ambarcat pe vaporul antedeluvian, matelotul fotograf ne-a pus în brațe trei castroane (din ceramică?) pe care tronau mutrele noastre; pe un castron eram împreună iar pe celelalte două, separat. Cît? Zece euro bucata. Ce face cu cele pe care nu le vinde? Le reciclează. Cum? Treaba lui…

Legenda? Pe scurt, în sătucul Benidorm se aciuase un uriaș care le cam strica ploile localnicilor. Cum acesta era extrem de îndrăgostit de o zînă, localnicii au hotărît să-l pedepsească furîndu-i iubita. După ce au reușit să o fure pe zînă în timp ce căpcăunul dormea (o fi fost și cam beat, mai știi? 🙂 ), au fugit cu bărcile lor de pescari. Cînd s-a trezit singur, uriașul s-a mîniat teribil și a smuls o bucată uriașă de stîncă cu care a azvîrlit după pescari. Habar n-am dacă i-a nimerit sau nu, cert este că așa a apărut insula. V-a plăcut? Dacă da, e bine, că aproape jumătate din ce-am spus este adevărat iar mai mult de jumătate am inventat pentru că am uitat ce ne povestise Olga… 🙂 . Cîteva imagini ale stațiunii Benidorm dinspre mare, grăiesc îndeajuns despre farmecul acestei localități:

Și Silvia cu cele trei castroane (mutra ei, mutra mea și mutra nostră) 🙂

Read Full Post »